Daniele, Daniele, mai dă nişte păpuşele!
Oare voi ajunge să fiu obsedat de personajul Daniel Funeriu? Dacă ar depinde de mine, m-aş feri de acest pericol, dar - vedeţi? - nu-i chip să scăpăm de privirea şi vorbele-i de lut, de ideile-i zămislite de cine ştie ce porniri inexplicabile. Ultima idee ce vine ca un nor de ploaie dinspre ministerul pe al cărui prim scaun s-a lipit cu clei domnul Funeriu vorbeşte despre dotarea grădiniţelor cu nişte păpuşi cu dizabilităţi din fabricaţie şi cu unele care să înfăţişeze diferite rase, chipurile pentru a-i ţine pe copii departe de ponirile discriminatoare. Nu ştiu cât va înţelge un copil de la grădiniţă din intenţiile celor de la Ministerul Educaţiei, dar nu cred că aceste păpuşi vor rezolva o problemă, pentru că ea, problema discriminării apare în formă îngrijorătoare, ceva mai târziu. Ce facem? Cheltuim peste două milioane de euro ca să atragem atenţia unor copii asupra faptului că în lumea asta există persoane cu dizabilităţi? Au aceşti copii capacitatea de a înţelege deplin sensul acestui demers? Întâlnesc atât de multe persoane cu dizabilităţi, zi de zi, încât trebuie să se urnească un ditamai proiectul? Psihologii sunt de părere că iniţiativa n-are nici pe departe utilitatea trâmbiţată de reprezentanţii Ministerului şi că, există multe alte metode de a zgândări altruismul copiilor. Nu cumva este acest demers unul nociv pentru persoanele cu dizabilităţi? Ei, ce ziceţi? În condiţiile în care nu există creşe şi grădiniţe suficiente, atâta timp cât sunt şcoli fără încălzire, grupuri sanitare, mobilier, materiale educative, Ministerul Educaţiei vrea să bage bani în păpuşi. E drept, o parte din bani au provenienţă europeană, dar nu s-a gândit nimeni să încerce să atragă nişte mălai european pentru a rezolva nişte probleme urgente, absolut necesare? Dacă e musai să fie copiii obişnuiţi cu greul, să primească palme vizuale, ar putea domnul ministru Funeriu s-o ia la picior, să cutreiere grădiniţele, nu e neapărat nevoie de păpuşi. Măcar cu atât să se facă şi dumnealui util, dacă tot a rămas pe baricade ministeriale. Desigur, nu sunt bani pentru primenirea bazei materiale, pentru a păstra la catedră profesorii buni, de la care elevii ar avea multe de învăţat, dar sunt bani pentru idei năstruşnice, de la care se aşteaptă revoluţionarea psihologiei şi pedagogiei. Umblă vorba că proiectul ar fi mai vechi, dar n-a existat un producător de păpuşi cu chip strâmbat şi, de aceea, a fost tras pe linie moartă. Între timp o fi evoluat suflarea meşteşugarilor şi s-au găsit soluţii pentru punerea în practică a acestei idei, să-i zicem controversate, nu cretine, cum ar spune cineva care şi.a făcut cruce când a auzit ce au ăştia de gând să facă. Nu este pentru prima oară când se pun la dospit proiecte fără cap, dar cu cozi înfoiate. Ceea ce nu ştie domnul Funeriu este că, spre deosebire de maturi, copiii au mai puţină răutate şi sunt mai puţini predispuşi să discrimineze. Aceiaşi copii, ar avea nevoie de cu totul şi cu totul alte lucruri, nu de păpuşi cu dizabilităţi şi figuri caucaziene sau asiatice, nici măcar de păpuşi cu figura domnului ministru.
.























