logo
Dacă-ţi speli maşina-n drum, bagă şi un pic de fum
Dragoş BAKO
695 vizualizari

Unele dintre punctele tari ale românului sunt inventivitatea şi adaptabilitatea. Sumedenia de improvizaţii de dinainte de 1989, începând cu buteliile artizanale şi terminând cu „rezolvările” ce puneau în mişcare Dacia 1300, reclamă o ingeniozitate aparte, e drept, pe alocuri cu miros de lucru de mântuială. Românul s-a adaptat în timp la condiţii, unii au dat ţărâna uliţei pe asfaltul oraşului, luându-şi în bagaj şi practicile ancestrale. Bunăoară, tăiatul porcului în preajma Ignatului se făcea între blocurile ridicate în vremea comunismului, într-o comuniune în care se respectau cu sfinţenie toate ritualurile sacrificării. Că bătătura se transformase în parcarea dintre blocuri, nu era nicio problemă, că sângele bietului râmător nu mai era absorbit de pământ, ci rămânea pe asfalt, ca mărturie a împlinirii tradiţiei, la fel, nu deranja pe nimeni. Mă rog, pe nimeni în afară de câţiva fandosiţi, uşor sensibili la guiţatul porcului, pe care instinctul de supravieţuire îl făcea să se zbată în faţa morţii. E drept, cu timpul, tăiatul porcului între blocurile din oraş s-a volatilizat, risipit de nişte prevederi legale ceva mai adânc înfipte în criblura civilizaţiei. S-ar chema că omul a prins ideea convieţuirii decente, că nu mai confundă ograda proprie cu spaţiul public. S-ar putea spune, dar uite că nu se poate. Pentru că, nu de puţine ori, te pomeneşti în mijlocul drumului cu câte o maşină pe care gospodarul ei proprietar o spală în văzul tuturor, cu o conştiinciozitate a jetului ce ţâşneşte din furtun, capabilă să limpezească inclusiv pantofii şi nădragii vreunui trecător ghinionist. Dacă e vară, gospodarul e costumat regulamentar în bermude, maiou, cu picioarele vârâte în şlapi de gumă, iar dacă e ceva mai răcoare îşi bagă la înaintare treningul de festival, cu pantalonii vârâţi în nişte cizme de cauciuc. Carevasăzică se schimbă costumaţia, nu şi năravurile, aşa că maşina va fi spălată indiferent de anotimp, în mijlocul străzii, niciodată în curte. E de înţeles: nu se face să ţi se scurgă zoaiele prin ogradă, de vreme ce în faţa porţii se aşterne ditamai carosabilul, numai bun de transformat în spălătorie. Degeaba e plin oraşul de spălătorii auto, căci ceea ce face gospodarul cu mâna şi furtunul lui în mijlocul drumului e lucru temeinic. Dar gospodarul nostru nu se încurcă într-o singură îndeletnicire, care-i poate deranja pe cei ce trec prin faţa casei sale. Tot din tolba obiceiurilor (ca să nu spun datinilor) scoate şi practica incendierii frunzelor şi crengilor uscate adunate morman la poartă. Te pomeneşti că vă zboară gândul la colectarea selectivă, inclusiv a deşeurilor vegetale, pe care firma ce asigură salubrizarea le ridică. Cum ar putea un ins întreprinzător, cu obiceiuri rurale, călite în focul inadaptării la cele urbane, să lase să-i cadă galoanele de gospodar privind cum frunzele şi rămurelele uscate din bătătura lui de la oraş sunt luate de băieţii ăia în salopetă, cu mâinile vârâte în mănuşi. Cum să nu dai foc mormanului de frunze, cum să nu dai viaţă fumului gros, înecăcios, ce suie spre balcoanele de pe strada alăturată şi pătrunde în casele, curţile, hainele şi nările vecinilor? Ăsta e mirosul de toamnă care învăluie totul, de la rufele puse la uscat, la căile respiratorii mai sensibile. Poate să curgă oricâtă apă pe râul civilizării, se pot inventa roboţi care spală maşini şi adună frunzele din grădină, căci spiritul descurcăreţ ce palpită în fiinţa gospodarului nu capitulează în faţa niciunei tentative de adaptare la spaţiul urban şi la vremuri teoretic moderne





comentarii
1 comentarii

Foarte adevarat, din pacate nici nu am auzit ca poliita locala sa incerce sa mai domoleasca aceste obiceiuri. Nu-mi vine sa cred ca un avertisment sau amenda nu pot convinge "gospodarii" astia sa faca ceea ce trebuie sa faca.
...
11.10.2018 20:20
Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia