logo
Dacă nu în mijlocul străzii, atunci unde?
Dragoş BAKO
495 vizualizari

De foarte multe ori avem tendinţa de a da verdicte, bătând cu ciocanul convingerilor proprii sau de împrumut în masa adevărurilor absolute. Din grabă, din comoditate sau dintr-un prea plin de sine renunţăm la abordări complexe, preferând să dăm cu barda, să tăiem nodul gordian imaginar ca nişte „machedoni”. De curând am petrecut o jumătate de oră în trafic (dacă mersul cu viteza melcului poate fi numit trafic) în zona Şcolii nr. 15, unde nimerisem tocmai la ora la care părinţii îşi luau copiii de la cursuri. Am privit din maşină tot felul de scene, cu prichindei agăţaţi de mâna călăuzitoare a mamei, strecurându-se printre maşini, biciclişti, am văzut deschizându-se portiere ale autoturismelor parcate în mijlocul străzii şi am consemnat o mână de manevre cel puţin ciudate ce ar putea genera frisoane atât codului rutier, cât şi codului de bună purtare în societate. Recunosc, uneori cad şi eu în păcatul concluziilor pripite şi al verdictelor date la botul calului. „Dacă ar putea, ăştia ar intra cu maşina până în faţa clasei” mi-am spus convins că dreptatea era de partea mea, că o depozitam în toate buzunarele şi în torpedo. În fine, am depăşit cumva şi zona şi intervalul tensionat şi pachetul extins de boscorodeli, iar după un timp m-am întrebat care ar fi soluţia pentru evitarea blocajelor zilnice. Mă grăbisem să dau un verdict, dar scotocind după rezolvări, mi-am dat seama că nu dispuneam de ele. Întrebare: unde poate parca maşina un părinte al cărui copil învaţă la Şcoala nr. 15, la ora 12? Pe Şaguna nu, pe Bastionului locul de parcare liber la acea oră e frate cu visul de a câştiga marele premiu la 6 din 49, la fel şi pe străzile Ioan Lupaş sau Mitropoliei. Nici pe Dealului ori pe Banatului nu ai şanse să găseşti vreun loc, singurul spaţiu unde ţi-ai putea lăsa maşina este parcarea de la Cazarma 90. Am spus mereu că puţină mişcare nu strică nimănui, dar, într-adevăr de la „Cazarmă” până la Şcoala nr. 15 ar fi ceva de mers pentru un părinte care poate s-a învoit de la serviciu o jumătate de oră. Carevasăzică, concluzia mea trasă la repezeală într-un moment de nervozitate nu are pe ce se sprijini când vine vorba de dibuit vreo soluţie. Oraşul nu are cum să se transforme, să se adapteze la nevoile de azi, la numărul crescut de maşini. Există locuri unde, cu puţină bunăvoinţă, s-ar putea elimina ambuteiajele, dar sunt şi zone precum cea de la Şcoala nr. 15 unde nu prea ai ce face. Nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu răbdare, să ne reconfigurăm traseul la orele fierbinţi şi să facem exerciţiul sănătos al privirii situaţiei din toate unghiurile, nu doar din cel care ne convine. Puţină organizare şi un strop de toleranţă ne-ar putea scuti de apăsările nervoase şi de încrâncenarea ce devorează neuroni.





comentarii
1 comentarii

Nimeni nu mai parcurge azi 100 de metri fara sa puna in miscare o tona de metal pe roate. Cetateanul invata narav prost de domnie si mers cu fundul pe scaun. Dupa care afla de la televizor ca trebuie sa mearga pe jos 15 minute pe zi. Deci, solutia este transport la comun si mers pe jos cat cuprinde !!
intelect plus
04.10.2018 20:29
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia