logo
Dacă iese bine, să trăim noi! Dacă nu, să moară burghezia
Dragoş BAKO
526 vizualizari

Ce vaiete, ce jale, cum se mai cutremură văzduhul de atâta văicăreală! Cică timp de o lună bătută pe muchie, angajaţii şi angajatorii se vor privi tăios în ochi, vor negocia la sânge, se vor scuipa, înjura, mângâia, în încercarea de a pune ordine în salariul brut, fiecare urmărind să iasă în câştig. Încleştarea aceasta semănătoare de dihonie n-ar fi concurat cântecele de Crăciun, dacă Guvernul nu o ţinea gaia-maţu cu trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat. Într-un şpagat duplicitar, spălându-se pe mâini ca Pilat din Pont, Executivul a aruncat mingea în terenul angajatorului, lăsându-l pe acesta să se descurce cu angajatul. Dacă angajatorul va fi de acord să mărească salariul brut, astfel încât angajatul să nu piardă la venitul net, guvernanţii se vor aplauda singuri, spunându-ne: „Aţi văzut că n-aţi pierdut la leafă?”. Dacă, dimpotrivă, salariatul rămâne după aberaţia fiscală cu mai puţini bani în mână, de vină va fi burghezul asupritor, hulpav şi neomenos, care nu i-a crescut brutul. În limbaj neacademic, portiţa lăsată de Guvern în problema menţinerii sau diminuării veniturilor nete prin lăsarea deciziei la mâna angajatorului se numeşte „curvăsăraie” şi oricât s-ar strădui unii să argumenteze legal situaţia creată, tot despre duplicitate e vorba. N-am reuşit încă să stabilim cu exactitate dacă e vorba de prostie sau rea-voinţă, dar, oricum, identificarea unuia dintre aceste resorturi ce pun în mişcare tărăşenia fiscală n-ar face decât să ne lumineze palierul teoretic. Practica e cea care-şi înfige colţii în grumazul liniştii fiecărui român, făcându-l să ţipe, ca încolţit de un prădător feroce. Fără îndoială vor exista angajatori, care îşi vor fideliza angajaţii, spunând „pas” unui mărunt câştig de conjunctură, însă vom auzi, cu siguranţă, destule cazuri în care din venitul salariatului unii vor stoarce câteva picături de profit. Nişte oameni cu scaun la cap, cu judecata necoborâtă în zona de mijloc a trupului, i-ar fi tras legii un tiv, în aşa fel încât să nu permită alte tăieturi. Habar n-avem dacă trecerea contribuţiilor la angajat va burduşi bugetul de stat, dar suntem siguri că vor răsări nemulţumiri şi agitaţii sociale. Guvernanţii par nişte masochişti cărora nu le ajung şuturile adversarilor politici, aşa că ţin morţiş să-şi tragă singuri picioare în fund, acţiuni mecanice în urma cărora o vor zbughi în jos, în intenţia de vot a celor pe care au încercat să-i trombonească, insultându-le inteligenţa. Oricât de infailibilă ţi-ai considera gargara de politician, crescut în talciocul în care se vând vrăjeli reşapate, dacă ai un dram de minte ar trebui să înţelegi că la un moment dat, cei pe care încerci să îi duci cu preşul îşi vor da seama că eşti doar un bişniţar de promisiuni. Forma în care s-au „reglementat” noile reguli fiscale e o bâjbâială jenantă, altoită cu o vădită păcăleală, un cartof fierbinte aruncat de câţiva inconştienţi în curtea altora. Aşa cum îi stă bine oricărui guvern al României, suportul pe care a fost dăltuită această măsură sunt tot genunchii. Din nou s-a legiferat abrupt, s-a dat cu barda în clasicul stil heirupist, pe ultima sută de metri, ignorându-se cu o seninătate maladivă nu potenţialele, ci sigurele consecinţe.

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica