logo
Cutremure, tsunami, inundaţii şi, mai mult decât atât, ninsoare în ianuarie
Dragoş BAKO
1876 vizualizari

Uimirea şi-a luat din nou tainul. Minunea a lovit iar: în miez de iarnă a nins cu fulgi mari şi deşi. A nins mult şi s-a aşternut zăpada peste tot, numai bine să le dea unora apă la moară. Lucrurile s-au derulat apoi, ca de fiecare dată când ninge iarna (ăsta e, judecând după reacţiile unora, un paradox). Pe măsură ce zăpada se aş­ternea pe străzi, trotuare, acoperişuri, cabluri şi maşini, omul începea să exclame: „Vai de mine! Ce ne facem?”. Uitând, bineînţeles, că, în Ajun, interoga divinitatea pe un ton de nemulţumit: „Ce iarnă o fi şi asta? Fără zăpadă!”. Pasul doi este să îţi exprimi nemulţumirea. Ai sau nu treabă în oraş, vrei ca drumurile să fie negre. Aşa, ca în Germania, SUA sau Italia. De fapt, cum îţi închipui tu că e în Germania, SUA sau Italia, pentru că în realitate, în acele locuri, cu toată rânduiala existentă, se închid drumuri, se circulă, în general, cu mijloacele de transport în comun, într-un cuvânt, oamenii se comportă în concordanţă cu anotimpul în care se află. Am mai spus-o şi anul trecut, în multe ţări civilizate, nu se face deszăpezire decât atât cât e nevoie pentru deplasările de urgenţă. Dar, deh, la noi s-au inventat drumurile negre şi uscate, mărginite de troiene. La noi trebuie să se circule, cu orice preţ, în condiţii de vară, deoarece toate cele funcţionează ireproşabil şi e normal să avem pre­tenţii la care înapoiaţii ăia de ame­ricani, nemţi sau austrieci, nici nu în­drăz­nesc să viseze. Buuun. Pe lângă faptul că unora (nu generalizăm, există, slavă Domnului, destui oameni întregi la minte care înţeleg ce înseamnă iarna) li se pare nefiresc ca iarna să ningă, întâlnim şi atitudinile de „gos­podar”, cu domiciliul forţat în oraş. „Gos­podarului” îi place să-şi cureţe curtea şi trotuarul din faţa casei. Foarte bine, numai că, atunci când aruncă zăpada în mijlocul drumului, începe să-şi cam bage picioarele în confortul celorlalţi, de la pretenţioşii care vor să poată circula pe carosabil, până la cei care se chinuiesc să cureţe şoseaua. Pe „gospodar” nu-l interesează ce se întâmplă în jurul lui, dacă le pricinuieşte neplăceri altora; principalul lui scop este mulţumirea personală, aşa că de ce ar strânge zăpada la marginea trotuarului, astfel încât să poată circula, cât de cât, şi pietonii şi maşinile? Aaa, era să uit: maşina aceluiaşi specimen trebuie să stea parcată pe carosabil, în aşa fel încât utilajul de deszăpezire să nu poată trece, iar el, veşnicul ne­mulţumit, să vocifereze: „Nimeni nu face nimic!”. Noroc că mai sunt destui semeni cu judecată funcţională, care înţeleg că apa e udă, zăpada rece şi gheaţa alunecoasă, iar astfel tabloul general nu reproduce doar scene cu prăpăstioşi şi cucuvele ce ştiu una şi bună: să identifice vinovaţi fără vină şi apocalipse de sezon. Oricât de dumnezei ne-am crede, natura, cu toate manifestările ei, ne demon­strea­ză că, până una-alta, pâinea şi cuţitul sunt la ea. N-om fi ţară meditera­neană, cu climă blândă, dar nici Siberie nu suntem, aşa că n-avem de ce să ne lamentăm, considerându-ne cei mai năpăstuiţi dintre pământeni. Aşa cum ne croim potecă prin zăpadă, pentru a ajunge acolo unde avem treabă, am putea să ne facem pârtie şi spre normalitate, privind lucrurile cu naturaleţea şi firescul de care, uneori, fugim ca dracul de tămâie.



loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip
Biteco