logo
Cum serbăm noi Centenarul, cu sudalma şi cu parul
Dragoş BAKO
1143 vizualizari

Unde rămăsesem ieri? Aşa...Spuneam că România e măcinată de ură şi intoleranţă, taman acum când se împlineşte un secol de la Marea Unire. Parcă mai mult decât oricând, plămânii societăţii româneşti poartă amprenta inhalării fumului toxic, al urii, al dispreţului gratuit şi al împăunării nelegitime. Muşcaţi de şarpele segregării, unii dintre compatrioţi îşi privesc semenii prin cataracta urii, risipind enunţuri otrăvite cu o uşurinţă maladivă. Cumpătarea, cântărirea corectă a întâmplărilor şi a oamenilor au devenit pentru mulţi un lux, pe care admiraţia de sine şi autosuficienţa îl înscriu în gama fructelor oprite. Sunt dispreţuiţi gunoierii şi măturătorii, deşi fără ei am fi năpădiţi de mizerie. Sunt dispreţuiţi ţăranii, deşi roşiile, castraveţii şi ardeii pe care îi cultivă sunt la mare căutare. Sunt dispreţuiţi pensionarii, deşi reprezintă etapele unui trecut fără de care n-ar exista prezentul. Sunt dispreţuiţi medicii, cu toate că salvează vieţi şi vindecă, alungând suferinţa. Sunt dispreţuiţi profesorii, deşi educă generaţiile care vor ţine România în viaţă. Dispreţul e basculat peste tot ceea ce îi deranjează ori li se pare că îi deranjează pe neprihăniţii de serviciu, veşnic nemulţumiţi, plini de soluţii iluzorii, convinşi că România este cel mai rău loc de pe pământ. Dar cum ar putea ţara asta să evolueze, să se închege, în condiţiile în care cei ce ar trebui să îşi dea mâna îşi dau peste mâini şi se urăsc din false motive? Câtă ură şi frustrare trebuie să ai în tolba simţurilor ca să te năpusteşti cu insulta asupra celor care nu ţi-au făcut niciun rău, dar te deranjează pentru că există, pentru că nu împart cu tine acelaşi palier al concepţiilor? Paradoxal, în anul Centenarului, prea mulţi români par să se fi sălbăticit, să se fi transformat în carnivore, dispuse să sfâşie vieţuitoarele care nu le plac. Un alt paradox e că majoritatea beligeranţilor vor dreptate, democraţie, respect, dar poartă pe mâini urme de sânge întărit. Orice utilizator de instrument conectat la Internet poate deveni justiţiar, călău, slobozitor de sentinţe şi catalogări izvorâte din puţul frustrărilor. Cu simţurile luate în prizonierat de mize politice false şi doctrine halucinogene, răsculaţii de pe câmpiile libertăţii de exprimare (a se citi reţele de socializare) nu realizează că, odată cu fiecare insultă, cu fiecare sudalmă gratuită, cu fiecare etichetă plină de ură, îmbolnăvesc, de fapt, acea societate românească pe care, urlă din toţi rărunchii că o vor însănătoşită. Nu cu ură, nu cu intoleranţă, nu cu judecăţi superficiale se reclădeşte România, ci cu dialog constructiv, toleranţă, unitate. Cei suferinzi de cancerul dihoniei sunt, alături de politicienii ipocriţi şi nepăsători, responsabili de prăbuşirea României. Asta e realitatea, chiar dacă realitatea lor îi împinge să creadă că vor putea salva ţara, urând cu sârguinţă. Ce merită aceste personaje triste? Toată compasiunea pe care o poţi îndrepta spre oamenii suferinzi, măcinaţi de boală, pentru că încrâncenarea lor e o maladie necruţătoare.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

jidvei

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia