logo
FITS
Cum pășim pe asfalt
Dragoş BAKO
1082 vizualizari

Chiar dacă ne plimbăm de 12 ani prin Uniunea Europeană nestingheriţi, ca prin propria casă, sunt multe lucruri care ne deosebesc de cei din statele membre ale acestui organism ce tocmai îşi trăieşte clocotul electoral. Cu toate că umblăm de atâta timp pe drumurile asfaltate şi bine marcate ale Europei, continuăm să ne comportăm ca nişte rude frustrate, captive într-un provincialism ce se ţine ca râia de noi. Suntem plini ciucur de lipsuri, dar o ţinem gaia maţu cu vânătoarea de fantome, prefăcându-ne că fugărim comunismul, corupţia şi sărăcia. Ne lamentăm ca nişte bocitoare de profesie, care şi-au cimentat ocupaţia pe la pomeni austere, fiind gâdilate de încornoratul frustrărilor. Pare-se că noi, membri ai UE, avem un singur ţel, o singură obsesie, anticorupţia. E adevărat, corupţia noastră cu iz de Levant ne-a adus o sumedenie de necazuri, dar şpaga, bacşişul, peşcheşul sau cum vreţi să le spuneţi nu s-au inventat în România. Există corupţie şi pe la fraţii mai mari din Europa, doar că nu e invocată obsesiv în toate cotloanele societăţii, de la presa centrală până la ţaţele plantate în puncte de observaţie amplasate strategic, la colţul blocului ori pe banca de la intrarea în scară. Ne diferenţiază de colegii de Uniune lucruri în aparenţă simple, dar în esenţă decisive pentru modelarea firii şi a stării de spirit. Românul se bucură dacă i se toarnă asfalt pe o stradă, pe un trotuar, un asfalt care, într-un an, doi, îşi va arăta adevărata compoziţie, născând fisuri sau chiar cratere. Tânjim după nişte parcări cât de cât primitoare şi nu îndrăznim să visăm la parcări subterane, spaţii obişnuite, în ţări din Uniunea Europeană, nu doar în marile oraşe, ci în aşezări mai mici. Sărbătorim orice kilometru de autostradă inaugurat, de parcă am primi un plocon miraculos, în vreme ce spaniolii, italienii sau portughezii (ca să nu vorbim de nemţi sau francezi) circulă pe autostrăzi şi drumuri naţionale bine construite, marcate şi interconectate impecabil. Nu, aceste lucruri nu sunt realizări supraomeneşti, ci banalităţi pe care orice membru al UE ar trebui să le privească firesc, să nu se crucească înaintea lor, ca în faţa unei minuni cereşti. Tocmai în lipsa unor condiţii minime de confort şi civilizaţie rezidă frustrările şi încrâncenarea noastră. Nu corupţia brusc descoperită acum ne-a lăsat în coadă de sapă, ci amarul de vreme în care am tolerat cu veselie şi complicitate prostia şi nemernicia unor aventurieri care s-au proţăpit la conducerea ţării, ca nişte veleitari de cea mai joasă speţă. Nu avem parcări subterane, autostrăzi şi toalete publice curate din care să nu se fure hârtia igienică, pentru că mai bine de un sfert de veac nu am făcut altceva decât să bodogănim steril. Nu am protestat nici când au murit oameni nevinovaţi pe şosele, nici când ni s-au încălcat flagrant drepturi fundamentale, ci doar atunci când am prins din zbor nişte îndemnuri la revoltă, de sezon. Marea diferenţă dintre noi şi spanioli, italieni, portughezi, greci sau sloveni este modul în care călcăm pe asfalt: în timp ce ei o fac cu naturaleţe, conştienţi de dreptul lor de a trăi decent, noi păşim pe bitum cu acea sfială a toleratului, a celui care s-a obişnuit să creadă că drepturile lui sunt o chestiune facultativă.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia