logo
Cum începi munca la noul serviciu? Plin de „elan”, cu un concediu medical
Dragoş BAKO
1234 vizualizari

Ca și cum lipsa acută a forței de muncă nu ar fi suficientă pentru ca economia să ia bobârnace în nas, angajatorii se mai confruntă, de multe ori, și cu o calitate îndoielnică a pretendenților la un loc de muncă. Nu cred că am vreun cunoscut proprietar de firmă care să nu mă fi întrebat în ultima vreme dacă nu știu pe cineva pe care l-ar putea angaja. Așa se face că atunci când reușești să bați palma cu viitorul salariat, ai impresia că ai tras lozul cel mare pentru că, în urma interviului, ți se pare că omul ar corespunde, dacă nu exigențelor, măcar cerințelor tale. Purcezi la drumul birocratic ce transformă intervievatul în angajat și aștepți ziua cea mare în care el, pasărea rară de pe piața muncii, își va pune dacă nu priceperea, măcar bunele intenții în slujba firmei la care l-ai angajat. Ei bine, dar ziua cea mare se arată a fi o...mare dezamăgire, căci în loc de curiozitate sau entuziasm ți se livrează un certificat medical. Cel intervievat, care părea în ajun sănătos tun și dornic de muncă, s-a îmbolnăvit brusc și își începe serviciul cu un concediu medical. Nimic de zis, i se poate întâmpla oricui să se îmbolnăvească, însă am auzit în ultima vreme vorbindu-se despre multe astfel de situații. S-a întâmplat la făbricuțe, magazine, în firme de pază ș.a.m.d. Ai fi tentat să pui lucrurile pe seama ghinionului, însă când auzi povești similare în stânga, în dreapta, în față, în spate, inevitabil te gândești la o practică a obținerii certificatelor medicale, pentru începerea noului serviciu, cu o binemeritată perioadă de odihnă. Dincolo de latura penală a unor astfel de încrengături (căci dacă se demonstrează că certificatul s-a dat pe ochi frumoși sau alte cele se lasă cu necazuri mari), vorbim despre o mentalitate noduroasă. Ceea ce în aparență pare doar un subterfugiu de care abuzează găinarii obișnuiți să ciupească orice, inclusiv niște zile de chiul, reflectă într-o oarecare măsură atitudinea unora față de muncă. Am mai spus-o, mulți dintre cei care merg să se angajeze recunosc cu o nonșalanță dezarmantă că nu știu să facă mare lucru, dar când se trece la capitolul „salariu” demonstrează că li-s pretențiile oțelite. „Nu prea știu cum se face chestia asta, dar sunt dispus să învăț” e răspunsul pe care îl primesc adesea angajatorii de la candidații veniți să încerce cu degetul mic marea aventură a statutului de salariat. E un fel de „calificare la locul de muncă” de pe vremuri, doar că ea se realizează în schimbul unui salariu dolofan. Ce se întâmplă după dobândirea unei oarecare experiențe? Calificatului i se urcă la cap cunoștințele dobândite și își ia zborul către alte cuiburi unde i se oferă cu 2-300 de lei mai mult. Asta, după ce a debutat cu un concediu medical, după ce și-a făcut ucenicia pe o leafă bunicică, de parcă angajatorul ar fi vreo societate de binefacere. Cu o asemenea mentalitate nu e de mirare că economia românească bate în gol prin multe sectoare și că nu reușim să ne însănătoșim industria, comerțul sau agricultura. 

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia