Cu Aliodor în frunte, vom avea succese multe

Probleme economice în România? Nuuu. Probleme sociale? Nuuu. Probleme politice? Fiţi serioşi. Singurele noastre probleme sunt cele cromatice. După ce ne-am pârlit cu flacăra violet (sau violetă, după cum a găsit după luni de căutare Cristian Tudor Popescu varianta corectă, după părerea domniei sale), fobiile cromatice au continuat să-şi facă loc cu coatele în peisajul românesc. Ea, flacăra violet, cea mai pomenită strategie de influenţare a evenimentelor şi candidată la premiul "Mama la speranţa noastră" a sucit minţi de tot felul, cum ar fi cele de oameni de stat sau simpli contribuabili ce folosesc mijloacele de transport în comun. E imposibil să porţi ceva violet şi să nu te trezeşti cu o întrebare aluzivă peste urechi. Şi dacă violetul face şi desface preşedinţii, mandate, legi şi fărădelegi, de ce n-ar avea şi roşul ceva de spus? Cum aşteptam noi lovitura purpuriului, iată că ne izbi în convingeri, temeri şi speranţă vestea că vlăjganii convocaţi la Naţionala de fotbal a patriei - mumă vor îmbrăca de acum înainte echipamentul roşu, care va schimba radical soarta echipei, oprind-o din acumularea calificărilor ratate la turnee finale, mondiale sau europene. N-am înţeles de ce nu s-a optat pentru un echipament violet şi pentru numirea în funcţie de antrenor a lui Aliodor Manolea, pentru că victoriile ar fi curs şi, după cucerirea trofeului continental şi al celui mondial, am fi pornit în lupta cu reprezentativele extratereştrilor, pe care le-am fi învins fără drept de revanşă. Din registrul flăcării buclucaşe face parte şi declaraţia selecţionerului Lucescu junior: "Vom schimba tricoul şi sper să schimbăm ceva şi în favoarea noastră, poate soarta". Bravos, Răzvane, ai reuşit să-ţi însuşeşti perfect mentalitatea mioritică. De ce să schimbăm şi năravurile, de vreme ce am schimbat părul, în cazul de faţă, echipamentul? Nu e mai bine să aşteptăm să ne pice din cer rezultatele bune, bunăstarea şi performanţele de tot felul? Ba da. E mult mai simplu să ne agăţăm speranţele de Aliodor şi flăcările lui violet, de ghicitoare în ghioc, vrăjitoare şi adieri de vânt ce modelează destine. Mari maeştri ai prinsului perei mălăieţe în gurile nătăfleţe, nici c-am fi putut trage nădejde că vom obţine victorii în campaniile de calificare pe bază de defensivă, ofensivă, centrare fructificată, voleu sau joc inteligent, ci doar prin intermediul unei sorţi căreia îi dă ghes numai schimbarea cromatică. Vedem vărjitoare pe la tot felul de întruniri, cerem întruna ajutor de la Divinitate, batem cruci pentru te miri ce reuşite, mizăm pe afinitatea aceleiaşi Divinităţi pentru noi, cei care credem că suntem aleşi, protejaţi, preferaţii lui Doamne Doamne. Adică facem orice, în afară de a pune osul la treabă şi de a ne însuşi zicala "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă". Ne punem toate speranţele în flăcări care azi sunt violet, mâine îşi pot schimba culoarea, în tunsori, în unghii lăsate să crească, în specularea superstiţiilor, în orice, mai puţin în capacităţile noastre. O fi boală, o fi blestem? Să consultăm nişte vrăjitoare, nu?.