logo
Coasta de Azur şi-a trimis preţurile, la Mamaia
Dragoş BAKO
934 vizualizari

Zilele trecute, un prieten stabilit în Germania m-a întrebat ce mai e pe litoralul românesc, pentru că, la rândul lui, fusese întrebat de un neamţ dacă are rost să-şi petreacă vacanţa la noi, la mare. Faptul că fusesem împreună la mare prin 2005 mi-a uşurat răspunsul: i-am replicat că nu s-a schimbat mare lucru de când băteam împreună plajele şi terasele de la Neptun, Olimp şi Mamaia. Întrebarea lui mi-a zgândărit niţel curiozitatea, aşa că am simulat interesul pentru a rezerva o cameră la hotel, pe un site specializat. E drept, preţurile la cazare sunt puţin mai mari decât în Grecia, Spania sau anumite zone ale Italiei, dar, cu un oarecare efort financiar, poţi petrece o săptămână la malul năpădit de alge al Mării Negre. E la fel de adevărat că ajungi mai greu cu maşina de la Sibiu la Constanţa decât la Palermo (cu tot cu drumul până la Bucureşti şi zborul până în sudul Italiei), în ciuda estimărilor GPS-ului, date peste cap de o sumedenie de buturugi rutiere. Recunosc, fac parte dintre cei ce merg pe litoralul românesc, fie şi pentru două-trei zile, exclusiv dintr-o nostalgie tâmpă, dar asumată. Marea Neagră nu e una dintre mările frumoase, peisajul nu e spectaculos, însă e ceva ce mă mână înspre Neptun, Olimp, Jupiter, Venus sau Costineşti, ceva ce ţine strict de nevoia hrănirii aducerilor aminte şi cu ceva nutreţ real. Şi totuşi, a plăti între 70 şi 90 de euro/ noapte la un hotel de trei stele e puţin cam mult, chiar şi pentru sentimentalismele răsfăţate. E prea mult pentru o baie în care, inevitabil vei simţi, la un moment dat, damfurile eliberate de o reţea de canalizare făcută prost, pentru o cameră spoită să-ţi ia ochii şi banii şi pentru un balcon, care îţi dă prilejul să te familiarizezi cu poveştile de viaţă ale vecinilor din camerele alăturate. Într-adevăr, cu puţin noroc, de pe aceeaşi terasă poţi contempla clădiri încremenite în timp şi paragină, iar din legănatul amintirilor e posibil să te smulgă chiar muşcătura aievea a unei ploşniţe incluse în dotările standard ale camerei. Cu ceva imaginaţie, îţi poţi închipui că în aşternuturile rărite au dormit, la un moment dat şi părinţii tăi, revelaţie ce te poate umple de emoţie sau dacă nu, măcar de nişte mâncărimi. Nu, nu sunt vreun fiţos, vreun cusurgiu cu pretenţii absurde, sunt doar conştient că jegul, putoarea şi serviciile îndoielnice ar trebui să fie mult mai ieftine. M-am întrebat la ce s-o fi aşteptat neamţul ăla când a văzut preţurile practicate de hotelurile de pe litoralul românesc, afişate pe site-ul de rezervări. Şi-o fi spus că şi-a luat Coasta de Azur catrafusele şi s-a tras mai la Răsăritul continentului? Indiferent de ce se învârte în mintea bavarezului, noi, cei care îndrăzneam să credem că va începe să bată briza normalităţii şi pe malurile româneşti ale Mării Negre, n-avem decât să ne punem aşteptările în cui, deoarece mentalitatea tunului de sezon se bronzează în continuare pe plajele autohtone ale lipsei de viziune.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia