logo
Ce nu ştie Facebook-ul despre uriaşii de pe Transalpina
Dragoş BAKO
903 vizualizari

Despre Transalpina s-a spus că ar fi unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind străjuit de peisaje ce-ţi taie răsuflarea. Ne-am obişnuit, în ultimii ani, să vorbim despre această şosea, raportându-ne strict la aspectul turistic, la panoramele ofertante pentru cei ce trăiesc parcă pentru selfie-uri şi respiră prin fotografii postate pe Facebook. Dar Transalpina e mai mult decât un drum ce leagă Săliştea transilvăneană de Novacii gorjeni. Cu ceva timp în urmă auzisem că regizorul Dumitru Budrala pregăteşte un documentar despre Transalpina - Drumul Regelui. N-am ajuns la avanpremieră, dar curiozitatea mă înghiontea, cu atât mai mult cu cât anul trecut parcursesem legendarul drum. Aşa că am stăruit pe lângă regizorul filmului să mi-l arate, înainte de premiera ce va avea loc peste o săptămână, în 15 octombrie. Astfel am înţeles că există două feluri de a străbate Transalpina: ca turist care nu a văzut documentarul, fiind fermecat doar de peisajul frust sau ca spectator cu temele făcute, fascinat de istoria şi legendele acestei căi de legătură între românii de dincoace şi dincolo de munţi. Transalpina nu începe o dată cu covorul asfaltic, povestea drumului rostogolindu-se până în negura vremurilor, în care legenda spune că locurile, azi turistice, erau populate de uriaşi, numiţi şi jidovi. Drumul acesta a fost călcat de daci, de legiunile romane, a cunoscut războaie, sărbători, fiind un trunchi în jurul căruia s-au ţesut legende precum cea a Cindrelului, a râului Frumoasa ori a Iezerelor. Documentarul, unul de substanţă, îmbină armonios mitologia, istoria, geografia şi poveştile celor care au fost martori la inaugurarea drumului de către regele Carol al II-lea. Curiozităţile neastâmpărate sunt hrănite cu multe amănunte inedite, cum ar fi cele legate de proiectarea drumului cu ajutorul măgarilor încărcaţi cu saci de nisip sau implicarea comunităţii, fiecărei familii din Jina şi Dobra revenindu-i amenajarea unei porţiuni de traseu. După ce ţi se aştern în minte informaţii, în ochi imagini spectaculoase filmate de la înălţime, iar în urechi îţi zăboveşte fundalul sonor ce te trimite într-o lume arhaică, parcurgerea Transalpinei e diferită de experienţa unui turist neiniţiat. Rolul unui documentar e fie să te poarte în locuri unde nu poţi ajunge, să te mâne către zone accesibile, care ţi-au zgândărit interesul, fie să-ţi întregească experienţe insuficient exploatate. Cel despre care vorbim azi mi-a dat brânci într-un spaţiu care, în ciuda asfaltului relativ proaspăt, îşi dezvăluie şi o latură nepământeană. Am fost pe Transalpina, dar când voi repeta „pelerinajul”, voi putea privi şi cu ochii minţii, iar timpanele vor căuta să stoarcă sunetele neauzite ale unor poveşti din păcate străine multora dintre cei ce stabilesc doar o conexiune păcătoasă între experienţa parcurgerii acestui drum şi lista de prieteni de pe Facebook. Iată cum pot 40 de minute de film să metamorfozeze o banală excursie într-o incursiune în istorie, mitologie şi rânduieli geografice de basm.  





comentarii
2 comentarii

Romanii spun ,,jidovi” sau jidani,evreilor!Doar din pur nationalism cred ca se spune ca Transfagarasanul si Transalpina sunt cele mai spectaculoase drumuri sau de (sau pentru) oameni care n-au umblat si n-au vazut multe in viata lor...In Alpi ca sa nu mai spun in China sunt cu adevarat drumuri care-ti taie rasuflarea...
Realist!
08.10.2018 07:13
Si eu sunt la fel de "Realist" si de aceeasi parere: cele doua drumuri si peisajele de pe ele sunt frumoase, nimic de zis. Dar nicidecum "cele mai frumoase din lume" sau "cele mai periculoase din Europa" sau mai stiu eu ce… Sunt zeci de alte drumuri (asfaltate sau pietruite) pe acest pamant, care se situeaza atat din punct de vedere al periculozitatii, cat si din punct de vedere al frumusetii, cu mult peste Transfagarasan sau Transalpina.
...un cisnadian
08.10.2018 10:47
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia