logo
Cât de inofensiv e un selfie?
Dragoş BAKO
3022 vizualizari

Când un copil îşi înmormântează părintele e dureros, dar e mersul firesc al vieţii. Când se întâmplă invers, e cumplit, sfâşietor, viaţa arătându-şi faţa hâdă a nedreptăţii. Miercuri seara o veste tragică a căzut peste Sibiu, ca un tunet: mai mulţi adolescenţi au urcat pe un bloc pentru a face un selfie, iar o fată a căzut de la câteva zeci de metri, pierzându-şi viaţa. În faţa unei asemenea întâmplări, reacţiile variază de la empatie, compasiune, căutarea unor vinovaţi, la revoltă. A căuta vinovaţi e, în acest caz, o muncă de Sisif, pentru că astfel de tragedii sunt provocate de un lanţ de împrejurări ce ţin de întreaga societate, de o situaţie ce se manifestă la scară largă. Să te revolţi? Împotriva cui? Împotriva unor fenomene sociale globale, precum site-urile de socializare? Nu e pentru prima oară când dorinţa realizării unui selfie spectaculos se plăteşte cu viaţa. Primul exemplu, care îmi vine în minte, este cel al unui cuplu care s-a urcat, în Grecia, pe o stâncă, pentru o fotografie ce urma să fie postată pe Facebook, dar care a murit o dată cu tinerii căzuţi în prăpastie. Trăim mai mult pe Facebook decât în realitate, iar asta nu se întâmplă doar în România, ci în întreaga lume. Suntem prizonierii tehnologiei, care ne ajută, dar, uneori, îşi ia şi tributul. Nu e de-ajuns că cedăm ore întregi din viaţă pentru a patina pe luciul înşelător al site-urilor de socializare, că facem eforturi, acrobaţii, pentru a posta un selfie spectaculos cu care să ne impresionăm prietenii, uneori e cedată însăşi viaţa. Demult, pe când telefoanele funcţionau cu fir şi disc, adolescenţii aveau aceeaşi dorinţă de a ieşi în evidenţă, de a epata, de a fi unici, de a-şi lăsa amicii cu gura căscată, doar că mijloacele erau altele. Copiii, adolescenţii de azi nu sunt cu nimic mai răi decât cei ce-şi trăiau mistuitor pubertatea în urmă cu două, patru sau cinci decenii, ba unele studii spun că cei născuţi după 1990 ar fi mai inteligenţi decât precedentele generaţii. Dorinţele, aşteptările sunt, în mare parte, aceleaşi, existând diferenţe la nivelul posibilităţilor multiple de exprimare, al varietăţii instrumentelor. Smartphone-ul, Internetul, cu tot ceea ce implică ele uşurează azi comunicarea, informarea, dar în acelaşi timp alimentează debusolarea şi dependenţa. Ia-i unui tânăr azi telefonul inteligent şi lasă-l să se descurce într-un oraş străin; vei avea surpriza să constaţi că pare legat de mâini şi de picioare. Trăim la viteză crescută, comparativ cu cea din tinereţea părinţilor noştri şi obişnuim adesea să imităm gesturile răsturnării sistemelor de valori. S-au întrebat, probabil, mulţi cine şi ce ar trebui să facă pentru a împiedica repetarea unor nenorociri precum cea de miercuri seara. S-a vorbit despre necunoaşterea de către părinţi a legislaţiei privind accesul minorilor la site-ul de socializare, despre nevoia de a-i ţine pe adolescenţi în frâu, în fine, despre o mulţime de ipotetice măsuri preventive. E foarte simplu ca eu, x sau y să dăm sfaturi preventive, crezând că suntem depozitarii unor soluţii infailibile. N-ar fi rău să ţinem cont de fundalul pe care se întâmplă astfel de tragedii, de contextul general, de starea societăţii, de contradicţiile care o macină. Nu ştiu dacă există cineva care i-ar putea spune unui părinte, punctual, ce are de făcut pentru a-şi feri copilul de tentaţiile ce-l pândesc la fiece pas. Ce ar putea face un părinte? Să-şi ţină copilul încuiat în casă? Să-l urmărească peste tot? Câţi dintre noi am ţinut cont, în adolescenţă, de sfaturile şi interdicţiile părinţilor, pe care le consideram doar nişte cicăleli? Ni se dă, foarte des, exemplul unor ţări civilizate, cu legislaţie beton, unde se presupune că adolescenţii sunt feriţi de pericole. Oricine are prieteni în străinătate, urmăreşte ştirile de acolo, va constata că şi acele societăţi se confruntă cu probleme asemănătoare. Da, tinerii, părinţii pot fi mai atenţi la alegerile pe care le fac, pot fi mai precauţi, învăţând din dramele altora, dar nu putem vorbi despre un plan prin care asemenea nenorociri să poată fi eliminate în întregime. Aşa cum spuneam, dorinţa de a-ţi impresiona prietenii a fost şi va rămâne una dintre trăsăturile adolescenţei. Întâmplător sau nu, azi acest lucru se întâmplă şi cu ajutorul selfie-ului, un gest aparent inofensiv, dar care s-a dovedit de multe ori deosebit de periculos. Pentru ceea ce s-a întâmplat miercuri, nu pot fi învinovăţite o persoană, un grup, tragedia fiind consecinţa unui mod de viaţă global. Un mod de viaţă defectuos, pe care îl conştientizăm, din păcate, doar în momente de răscruce, care ne trezesc la realitate pentru o scurtă perioadă.



comentarii
1 comentarii

Am incercat si eu sa intorc problema pe toate partile si rezolvarea mi-a venit de la Einstein care prevestea ca (citez din memorie ) "odata cu electronizarea mondiala se vor naste doar generatii de idioti"...
Relu
17.03.2017 08:08
86.123.145.175
Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica