Tribuna
Astra film
Când vrei să fii preşedintele României, promiţi chiar imposibilul, că ai cui
Dumitru CHISELIŢĂ
2493 vizualizari

Nu credeam ca, după câţi ani de la 1990? Două'j'noo? Adică nu credeam ca, după 29 de ani în care românul ar fi putut învăţa ce să ceară concret de la un candidat (la preşedinţie) iar candidatul (la preşedinţie) ar fi putut învăţa ce să promită ca să fie votat, să ajung la stadiul acela demenţial de a râde pe stradă la vederea panourilor (pre)electorale ale principalilor prezidenţiabili. Zic "principali", pentru că ei sunt în jocul principal. Cei in eşaloanele 2-42 chiar dacă unii îmi sunt simpatici, nu prea contează. De ce râd? Păi, o dată, că am un simţ al umorului destul de dezvoltat. Păi, mă amuză cam ce impresii au românii că ar fi/face un preşedinte de ţară democrată, civilizată (în fine...) şi europeană. Concluzia e că mentalitatea ăluia cu ştampila-n mână ce decide (crede el) viitorul ţării a rămas ancorată pe undeva prin vremea cnejilor sau a voievozilor, dacă nu chiar prin zona fantasy a legendelor epico-istorice care poluează istoria românilor de peste un secol. Ei vor ca preşedintele să fie un fel de metisaj între Ţepeş-Vodă, Nicolae Ceauşescu şi haiducul Anghel Şaptecai. Adică unul care să dea bani şi să revigoreze economia cu o mână şi să dea cu bâta, să tragă în ţeapă, să arunce în puşcării sau să semneze condamnări la moarte cu alta. Un fel de tătuc care să dea, să facă, să apară, să pupe copii, să i se facă cu mâna în baia de mulţime, să arunce hoţii în puşcărie, să îndrepte linia ferată, să sape şanţuri, să asfalteze autostrăzi şi drumuri comunale, să mărească salariile (şi pensiile!!!!!), să te angajeze, să te şteargă la gură şi la kwr. Iar tu doar să stai şi să te uiţi, să nu faci nimic decât să primeşti ce ţi se dă şi să o mai arzi şi cu ceva pe lângă, că vorba aia, trebuie să te descurci cumva. Cam ăsta ar fi portretul preşedintelui ideal pentru români. Ce structuri democratice, ce separarea puterilor în stat, unul şi bun, care să fie cu pita şi cuţâtul în mână. Idealul ăsta seamănă cam înspăimântător cu o dictatură ca la carte, dar cine a spus că românul nu vrea, mai nou, dictatură?
De aceea, nu e de mirare când şi mesajele lansate de afişele acestea cu prezidenţiabili promit lucruri cel puţin ciudate şi destul de în afara atribuţiilor instituţiei statului numită Preşedinţia României. De exemplu, Klaus Iohannis promite o "Românie normală". Cred că e cel mai OK mesaj, nu? Acum depinde de ce se încadrează în acel "normal" şi dacă normalul unora e similar cu normalul altora. Sau dacă este un anume "normal" de bază de la care să se pornească, dincolo de curentele politice naţionale ori continentale. La fel, Iohannis este "preşedintele meu". Dar eu nu vreau ca el să fie preşedintele "meu". Nu e bicicletă, portofel sau casă de vacanţă. Eu vreau să fie preşedintele şi al celor care sunt diferiţi de "eu/meu", să zicem, al României, care e ceva complex. Preşedintele Tău, cu care mă cert pe reţele. Preşedintele lor, al nostru, al lui, ei/ele. Cam egoist "meu"-l ăsta.
Şi candidatul Viorica Dăncilă ne promite că va fi "alături de fiecare român". OK. Dar poate eu sunt ungur, pardon, maghiar. Sau etnic german. Sau rrom, turc, tătar, sârb, bulgar, ucrainean, slovac, moldovean din republică dar cetăţean român. Ce fac? Sunt aşa, pe lângă? Ori mai e un preşedinte, paralel, şi pentru ne-români? Şi aici treaba e cam exclusivistă. Oricum cea mai tare idee a unui preşedinte este că ne va face "fericiţi în România", aşa cum promite Dan Barna. Păi, domnule candidat, de ceva secole încoace o armată, ce o armată, un front, o coaliţie de filosofi şi teoreticieni caută să definească fericirea şi tot nu le iese ceva palpabil, iar dv promiteţi că românii vor fi... fericiţi? Cum? Uite, DEX spune că fericirea este o "stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină". Cum poate asigura aşa ceva o instituţie politică a statului? Aştept răspuns. Plus că remarcile lui Andrei Caramitru, din aceeaşi tabără cu prezidenţiabilul Barna, nu prea îmi par a garanta o fericire naturală, ci poate una obligatorie, că de nu...
Oricum, se pare că alegătorii cred că viitorul preşedinte al României e un fel de peştişor de aur. Iar candidaţii vor să dea impresia că sunt chiar aşa ceva şi promit filosofii în loc de chestii concrete.  





comentarii
3 comentarii

Pina nu eradicam -HOTIA- CERSEALA PLOSNITELE SOCIALE -- Si nu punem mina si umarul cu totii , fiecare dupa puterile lui--la binele tarii -- se va intimpla -NIMIC-Tara e pe patul de spital -- Vreti sa o salvam?? -- Daca da, la actiune nu la vorbarii desarte-- Oameni votati un Tepes sa puna foc la puscarii sila casa de nebuni --iar paharul de aur sa fie folosit de totii nu furat de imbecili
mike
19.09.2019 19:56
Foarte faina trecere in revista.
Dl. Barna chiar spunea intr-un interviu ca daca ajunge presedinte o sa dizolve parlamentul si alte minunatii care vor netezi calea spre bine pentru noi. In campanie electorala toti devin niste tatuci cu super puteri. Similar si cu cei care au candidat la Europarlamentare, care au promis ca vor face cate-n luna si-n stele pentru romani de acolo din fotoliile alea scumpe. Si dupa alegeri, invariabil dinspre ei vine un mare ...nimic
...
19.09.2019 21:14
Dl. Barna s-a uitat prea mult la Star War cum cum s-o numi si scrie si a ramas cuplat... Dar viata bate filmul si mai ales bate campii...
19.09.2019 22:04
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Profesional PN

acedo

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia