Nu-i vorbă, în societatea noastră colcăie ipocrizia, dar cred că punctul culminant al falsității e atins în preajma campaniilor electorale. Candidații se fac luntre și punte pentru a fi pe placul electoratului, vor să pară populari, sunt dispuși să coboare printre muritori, la metrou, în stația de autobuz, să se așeze pe buturugă pentru a îngurgita tradiționalul mic ori strămoșeasca slană cu ceapă. Deghizați în oameni de rând, în oameni de treabă, pretendenții la mâna funcțiilor publice  nu fac altceva decât să ne dezvăluie fața hidoasă a oportunismului, să ne ofere un circ ieftin, un spectacol penibil, de-a dreptul grețos. Se vede pe ei că nu sunt din filmul în care vor să joace, că le e silă de oamenii pe care se năpustesc să îi topească în îmbrățișări ipocrite. Vor să fie hâtri, dar încruntarea îi dă de gol, vor să pară empatici, dar miserupismul le e emanat prin toți porii. Scenetele ridicole în care prestează jalnic, dedulcindu-se la cârnăciori înmuiați în muștarul popular nu mai pot fi gustate decât de cei ce nu au reușit să se lepede cu totul de naivitățile anilor 90. 

Jignitoare e, dincolo de teatralitatea tâmpă, încercarea de a ne păcăli, de a ne vinde un produs contrafăcut cu pretenții umane. Noi, destinatarii momentelor penibile, interpretate de inși lipsiți de simțul ridicolului, ar trebui să ne bucurăm de apropierea lor, de contopirea lor cu norodul; cel puțin astea sunt așteptările celor ce aruncă nadele ieftine despre care vorbeam. E ceva respingător în toate manifestările lor bizare, e ca și cum duci o vânzătoare de semințe din piață în ale cărei urechi s-au întipărit lălăielile maneliștilor la un spectacol de operă. După 34 de ani, unii dintre candidați mai cred în strategiile înșelătoare cu populisme pulverizate peste mase, ignorând faptul că românii s-au fript cu multe ciorbe de felul ăsta, că nu mai mușcă atât de ușor momelile cu oameni de treabă, veniți să le facă bine. Tablourile și piesele triste din această perioadă sunt – de fapt – vestea proastă a involuției clasei politice. Mulți dintre cei ce dau târcoale încrederii electoratului îl subapreciază, de vreme ce îi livrează niște gogoși sleite pe post de ofertă de campanie. 

E drept, candidații nu-și mai urlă platformele doar în piața publică, ci și pe rețelele de socializare, folosesc instrumente de comunicare sofisticată, dar ofensiva electorală și-a păstrat mult din primitivismul specific unei perioade pe care credeam că am lăsat-o demult în urmă.