logo
Când Premiile contează...
Pr. Constantin NECULA
26831 vizualizari
Când Premiile contează...

Am străbătut Țara, dinspre Sibiu spre Putna, bucurându-mă să văd copiii cum încheie un an școlar. La Centenar de Românie, pruncii noștri zâmbeau a Vară. Pe marginea drumului, prin sate, purtând buchete de flori, unele culese din grădinile lor, mergeau să-și bucure dascălii. Avem o Școală bogată. Dimineața, devreme, înainte de a se trezi copiii, o mamă împletea într-o grădină o cununiță. Sau poate că era o bunică. Ori poate chiar învățătoarea, bucuroasă că munca ei nu a rămas rușinată. Sau poate era un Înger Păzitor...

Spre munți. Prin trecători, unde șoseaua trece aproape de curțile școlilor, aproape că auzeai zâmbetul lor. Ochii luminoși cântau. Profilul profesorilor, parcă mai îndreptați de spate în astfel de zile, domina careul. Mi-era dor de curtea școlii. Mi-e dor mereu, ca și cum din miezul meu regretă inima mea copilăria. O copilărie regăsită în miile de copilării pe lângă care am trecut.

Pe ei i-am văzut vineri dimineața. Traversam Bucovina spre Fălticenii Lovineștilor și ai sculptorului Irimescu. În Rădăuți i-am recunoscut pe stradă. În 15 iunie, ziua zero, pe când altădată intram în vacanță. Alergau, printre picăturile ploii, depășind bălțile abia născute ca și cum ar sări peste pragurile invizibile ale unui drum spre casă. Ei care, nu cu mult timp în urmă, fuseseră copii fără casă. Descopeream în ei emoția încă unui drum spre casă. Sunt mulți. 180. Îngrijiți de maici și preoții din jurul Rădăuților. 180 de puști și puștoaice. Adică minimum 360 de felii de pâine dimineața, în sandvișul pentru școală. 180 de farfurii pline, de două ori pe prânz. 180 de cămășuțe. Nu mai spun de papucei, mai ales la vreme de ploaie... Stau toți într-un Așezământ, numit al Sfântului Leontie, din Rădăuți. Cei mai mici au venit aduși de microbuzele galbene, buburuzele lor călătoare. Ori în autobuzul, ceva mai mare, capitonat cu zâmbetele lor lipite de geam. Guralivi și luminoși. Gata școala pe anul ăsta, zic maturii ce-i înconjoară cu toată dragostea lor. Nu. Nu poți plăti pe nimeni să iubească pruncii.

Oricât de multă formare ai băga în cultura unor oameni, nu le poți spori iubirea pentru copii. Mai ales iubirea lor, a copiilor aruncați în drum de altădată. Unii au venit în scutece. Acum, câțiva dintre ei, sunt licențiați. La Cluj ori Brașov... Frații lor mai mici, picii, cum zic ei, luminau drumul cu zâmbetul lor. Mulți dintre ei, foarte mulți, premianți. Cu medalii la gât. Campioni. Premianți. Adevăratul aur al Bisericii, cel strălucitor la gâtul lor. Unii s-au dat jos mai temători. Nu aveau nici o medalie. Smeriți, e termenul cel mai corect, calcă pe aerul din curte. Ceilalți s-au întors către ei și au început să-i aplaude. Nici un semnal, ci doar bătaia inimii lor. Erau cei care, mi-a spus unul dintre copiii premianți, nu păreau la începutul anului să aibă șanse să-și termine parcursul școlar. Luptătorii.

Mă uit la cearcănele celor ce-i cresc. Sunt aurii de nesomn. Seamănă cu ale medicilor din gardă, militarilor din linia întâi, mamelor ce priveghează sănătatea copiilor. Medalii de preț. Copiii, zglobii, se-ndreaptă către căsuțele lor fragile și luminoase. Case de pitici curajoși ori adolescenți curioși de viață. Nu. Nu e totul perfect. Dar e un acasă la care nu sperau... Când mă îndrept spre biserică înțeleg. La icoana Bătrânului Leontie, cununițe de premiu întâi, amirosind a ploaie de vară. Și medalii. Nu doar aurii. Multe.

Sfântul, cu cearcăne sub ochi, zâmbea. În lacrima lui, aplauze. Și România pare mult, mult mai frumoasă. M-am depărtat de loc ca de un Altar fremătând de lumină. Poate din astfel de locuri ni se va naște viitorul curat, fără obstinații și încrâncenări. Ploaia, cu gust de pepene copt, pune la somn școala. În toamnă, de la capăt. Dar de-acum, o vreme, zâmbiți curajos. Liber la copilărie. Premiile, pentru cei care le iau pe merit, contează.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia