logo
Când miserupismul testează nebunia
Dragoş BAKO
567 vizualizari

Din când în când, România e zguduită de câte un cutremur iscat de grozăvii săvârşite de indivizi cu mintea plecată pe coclauri. Pedofilii, cei care îşi tranşează copiii şi îi fierb în ceaunul din curte sau taţii care se îndrăgostesc de propriile fiice sunt, fără îndoială, inşi cu afecţiuni psihice. Vestea că un agent de poliţie de la Brigada Rutieră din Capitală este autorul mai multor agresiuni sexuale asupra unor minori a stârnit, deopotrivă, nedumerire şi furie. De ce un astfel de om lucrează într-o structură în care toţi angajaţii ar trebui să aibă mintea întreagă? Poate pentru că se dă prea mică importanţă testelor psihologice, poate pentru că această examinare nu e tocmai una complexă, capabilă să determine toate deviaţiile comportamentale ale celui testat. Psihologii explică mecanismele verificării şi spun că e greu să constaţi astfel de probleme, aceşti indivizi camuflându-şi foarte bine pornirile maladive. Totuşi, dacă e să ne uităm numai la reacţiile multor conducători auto, vom înţelege că testarea psihologică e mai mult o formalitate. Orice descreierat poate trece acest test, dacă se controlează pe parcursul lui, ca să nu mai vorbim de prejudecata aceea solidă potrivit căreia examinarea psihologică e cea mai puţin importantă dintre testele necesare întocmirii dosarului pentru susţinerea examenului de conducere. Aşadar, avem oameni cu probleme psihice în trafic, în Poliţie, în Armată, poate şi în alte instituţii unde se cioplesc şi se modelează legi. Ori de câte ori un astfel de episod dramatic seceră liniştea socială, liderii de opinie şi politicienii se iau cu mâinile de păr sau de chelie, după caz, dându-se de ceasul morţii, mimând căutarea unei soluţii. După trei zile, minunea oricărei preocupări serioase se volatilizează, lucrurile reintrând în matca lor nefirească. Şi totuşi, ce e de făcut pentru a aşeza sistemul pe un drum neted? Gândurile şi privirile neputincioase s-au îndreptat, ca de obicei, către un ministru, de această dată, al Internelor, de parcă acesta ar stabili metodele de testare sau ar fi examinat el însuşi poliţistul pedofil. Pentru că nu poate mai mult, USR a cerut demisia ministrului de Interne, într-un mod ipocrit şi politicianist, în deplin acord cu zicala „Vorbeşte şi Ion, că şi el e om”. E drept, pentru a indica o soluţie viabilă e nevoie să gândeşti şi altfel decât meschin, în afara aritmeticii politice. Mă rog, USR nu e singurul partid care crede că demiterea unui ministru, vremelnic, rezolvă carenţele majore de la baza unui sistem; au existat de-a lungul timpului multe situaţii în care nişte miniştri au fost ţapi ispăşitori, dar debarcarea lor nu a clintit nici măcar un fir de păr din coafura anormalităţii. De ce ne trezim cu nebuni prin instituţii militare, prin trafic, pe la metrou şi pe unde nu te aştepţi, oriunde în altă parte decât la ospiciu? Pentru că nu punem preţ pe o verificare riguroasă a celui mai perfid instrument, psihicul, pentru că avem o legislaţie, ea însăşi schizoidă, în ceea ce priveşte verificarea „mansardei” unor candidaţi. Se va schimba ceva după acest răsunător episod? Greu de crezut, deoarece înaintea noastră stau zeci, poate sute de exemple din trecut, care vorbesc despre ignoranţă şi un dezinteres maladiv, întreţinut de interese ipocrite. 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia