Când faci contra Vântului

Cred că cei mai mulţi dintre noi s-au plictisit de frazele desuete prevăzute cu regulamentarul "idealurile Revoluţiei din 1989", "lupta pentru libertate" şi multe alte formulări din lemn de esenţă moale. Orice om cu scaun la cap pricepe că ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 n-a fost doar voinţa unui popor nemulţumit, că schimbarea s-a făcut independent de dorinţa aceluiaşi popor. Ca în orice mişcare populară de acest fel au existat victime colaterale, de cele mai multe ori schimbările fiind parafate cu sânge. După acest moment ne-am îmbătat cu lichiorul de libertate împărţit din belşug în gospodăriile româneşti. Am luat-o cătinel, păşind pe nisipurile mişcătoare ale libertăţii atârnate-n piept, spre bucuria văzului tuturor. Pe urmă, am început să conştientizăm că ele, nisipurile libertăţii, sunt mişcătoare. Ultimele declaraţii ale lui Sorin Ovidiu Vântu ne-au confirmat că aparenta libertate a trusturilor mari de presă este al dracului de aparentă. Nu mă îndoiesc de faptul că SOV vrea să-şi salveze pielea sau să şi-o vândă cât mai scump, dar unele declaraţii referitoare la schimbarea macazului trustului său de presă, la folosirea acestuia ca rampă de lansare, detergent, ventilator în care se aruncă noroi, se potrivesc de minune cu realitatea. Şi cu Realitatea, desigur. Nu sunt naiv să cred în independenţa absolută a unui trust de asemenea dimensiuni, în neatârnarea lui politică. Istoria ultimilor ani ne-a arătat că marile instituţii de presă sunt prevăzute cu stingătoare de incendii model "Cameleon", că nici mama deontologiei sau naşul ideologiei de oţel nu se pot pune de-a curmezişul nevoii de schimbare de optică. Vântu a fost prieten cu Traian Băsescu şi duşman al PSD, după care a făcut rocada mare, schimbând prieteşugul şi, implicit, ostilităţile. Nu e nimic nou în asta, dacă va fi nevoie sunt convins că şi Antenele şi B1TV şi TVR pot schimba foaia. Depinde de interese, de înţelegerile de taină, pecetluite în separeurile restaurantelor sau în parcări, la ceas din noapte. Nu trebuie să ne cutremurăm în faţa dezvăluirilor "incendiare" ale lui SOV, pentru că ele sunt zămislite de o conjunctură. Că n-au fost împărtăşite în momente de linişte, e tot o problemă de conjunctură, dar de una favorabilă. Pe scurt: ce trebuie noi să învăţăm din acest capitol transformat din banal în "şocant"? Că apartenenţa noastră necondiţionată, fanatică, la discursurile servite de marii peşti ai presei mioritice, situaţi de o parte şi de alta a baricadei puterii este un cadou frumos aşezat pe altarul manipulării. Nu spun că e interzis să te identifici cu anumite păreri, dimpotrivă. E dăunător însă, aş spune de-a dreptul nociv, să refuzi să rumegi ceea ce-ţi servesc băieţii ăştia şi să înghiţi absolut tot, la grămadă, fiind convins că gustul e sublim. Nu de alta, dar, aţi văzut, principiile lor "neclintite" se schimbă ca şosetele politice. Şi-atunci, ce faci tu, telespectator fidel? Îţi schimbi principiile odată cu ei, de dragul fidelităţii oarbe? Sau faci contra vântului, asumându-ţi riscul picăturilor apărute pe pantaloni? Mai bine redirecţionezi fidelitatea, de la ei, către tine..