Tribuna
Bugetari cu musca pe căciulă
Dragoş BAKO
1997 vizualizari

Când a luat-o la picior zvonul că salariile bugetarilor vor creşte, ne-am spus că măsura asta poartă un sâmbure de normalitate, că e nefiresc să plăteşti nişte angajaţi la stat, mulţi dintre ei având un rol crucial în dezvoltarea societăţii, cu salarii mizerabile. De mărit, nu s-au mărit salariile tuturor bugetarilor, iar acolo unde au crescut, majorarea s-a făcut la vrac, fără a se ţine cont de calităţile şi randamentul angajatului. Există bugetari şi bugetari, oameni care şi-au făcut treaba foarte bine, atât înainte, cât şi după majorările salariale şi angajaţi care sunt atât de obişnuiţi cu statul ca inacţiune, încât nici măcar o remuneraţie înzecită nu i-ar putea scoate din starea vegetativă. Ei bine, această din urmă categorie, care trage după ea în oala generalizării clocotinde şi bugetarii de bună credinţă, e reprezentarea fidelă a turnatului apei în fântână. Ce poţi constata tu, contribuabil care pui indirect umărul la creşterile salariale din sistemul bugetar, atunci când ai de-a face cu acei angajaţi al căror salariu a crescut invers proporţional cu apetitul pentru muncă. Sictirul, nepriceperea şi credinţa nestrămutată în dictonul „Lasă pe mâine, că poate nu mai e nevoie!” nu vor putea fi stârpite de nicio creştere salarială. Naivii sunt tentaţi să pună problema, zgândărind conştiinţa angajatului cu salariul mărit, conştiinţă care ar trebui să acţioneze ca un resort, ce împinge creierul şi braţele către o activitate cu eficienţă crescută. Cum însă naivii sunt liberi să-şi exerseze flotările conştiinţei după cum poftesc, iar oportuniştii să facă slalom printre facilităţi picate pară mălăiaţă, nu există niciun risc de întâlnire, de interacţiune între responsabilitate şi bucuria dată de creşterea în greutate a bugetului personal. Orice om de bun simţ ar trebui, în momentul în care e plătit mai bine, să-şi facă treaba mai bine. Nu-ţi cere nimeni să muţi munţii din loc, să sapi vreun tunel cu briceagul, ci doar să fii puţin mai responsabil, să compensezi efortul celor care contribuie la bunăstarea ta, cu un pic de bunăvoinţă. Lucrezi cu publicul? Fă un pustiu de bine şi poartă-te dacă nu amabil, măcar decent, fără dispreţ, fără acea atitudine de stăpân al sclavilor ce-şi frământă căciula în mâini, la uşa ta. Eşti purtător de cuvânt al unei instituţii publice? Fă un efort şi înţelege că informaţiile nu ţi se cer pentru adăparea neliniştii vreunui jurnalist, ci pentru că cetăţeanul are uneori curiozităţi legitime, din moment ce plăteşte biruri, din care ţi s-a putut majora salariul. Nu, nu trebuie să se simtă cu musca pe căciulă toţi funcţionarii, toţi purtătorii de cuvânt, pentru că, după cum spuneam, sunt printre ei mulţi oameni de bună credinţă, care-şi fac meseria, cu responsabilitate. Cu musca pe căciulă trebuie să se simtă doar cei ce s-au tras, după majorările salariale, şi mai mult către soba în care ard vreascurile programului zilnic, ăla care trece greu, ca o zi de post, când nu faci mare lucru. Până nu demult se spunea că în sistemul public nu va exista performanţă, din cauza salariilor mici. S-a mai schimbat pe ici pe colo câte ceva pe fluturaşii de salariu, dar n-am observat vreo explozie a eficienţei, nici măcar acolo, un joc de glezne al celor care ar fi trebuit să ia taurul muncii de coarne. Carevasăzică s-a mai spart un mit, acela al eficientizării prin remunerare decentă. Niciun salariu, oricât de înalt ar fi, nu poate pune cu botul pe labe lenea, ignoranţa şi obişnuinţa tăiatului frunzei la câini, intrată în sângele unora dintre cei ce moţăie în legănatul statului.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA