Tribuna
Astra film
Ai două picioare. Ce faci cu ele?
Dragoş BAKO
2703 vizualizari

Vi s-a părut ceva ciudat în trafic în ultimele zile? Aţi petrecut mai mult timp în coloană? Aţi căutat mai mult de o jumătate de oră un loc de parcare în centrul oraşului? Vi s-a părut că arătaţi mai nebărbieriţi la coborârea din maşină decât atunci când v-aţi urcat la volan? Nu, nu v-a teleportat nimeni în haosul traficului din Bucureşti, nu s-a dilatat timpul, nu s-au împuţinat locurile de parcare din oraş; s-a întâmplat ceea ce se întâmplă de obicei, în prima jumătate a lunii septembrie, a început şcoala. Ce treabă are şcoala cu traficul care horcăie de parcă un capugiu i-ar fi petrecut ştreangul în jurul gâtului? O, ho, ho, dar ce legătură strânsă e între reluarea cursurilor şi aglomeraţia din oraş! Dacă vreţi să desluşiţi mai bine această relaţie exasperantă, trebuie doar să vă plimbaţi pe la ora 8 în jurul şcolilor din centrul oraşului şi veţi înţelege de ce traficul din Sibiu e şi mai sufocat decât astă-vară, la 37 de grade Celsius.

Există părinţi pentru care locuinţele au un mare dezavantaj: acela că nu posedă şosele între baie şi bucătărie, bucătărie şi sufragerie, sufragerie şi dormitor, deoarece, oricât de mică ar fi distanţa dintre aceste încăperi e inacceptabil să o străbaţi pe jos. Aceiaşi părinţi şi-ar duce, dacă ar putea, copiii cu maşina până în clasă, în dreptul băncii, iar la terminarea cursurilor i-ar lua tot pe sus, direct din sală.

Dimineaţa, pe lângă şcolile din centru sau cele câteva unităţi „de elită” ale oraşului, se desfăşoară un festival al claxoanelor, iar pasionaţii de maşini pot admira ultimele modele de bolizi, ceea ce i-ar mai consola, dacă tot nu au ajuns la Salonul Auto de la Geneva. Putem înţelege că pentru mulţi părinţi timpul e preţios, că vor să-şi vadă copiii intraţi în siguranţă pe poarta şcolii, dar cu puţină mobilizare şi un strop de normalitate s-ar putea evita blocajele de pe străzile ce duc spre şcoală. Copiii şi-ar dori poate să încerce şi mersul pe jos, în pasul ştrengarului, să folosească trotuarul, dar voinţa părintelui grăbit sau doritor să-şi etaleze limuzina e mai presus de orice pornire juvenilă. Şi acum 30-40 de ani copiii mergeau la şcoală, părinţii la serviciu, iar mersul pe jos n-a făcut victime cum probabil n-ar face nici acum. Că timpul petrecut în ambuteiajele formate pe străzile de lângă şcoli e mai mare decât cel pe care l-ar presupune mersul pe jos de mânuţă până la poarta şcolii, e altă poveste, în care nu se împotmoleşte niciun calcul.

Ştim, se vor ridica a dojană voci care ne vor spune că sunt alte vremuri, că societatea a evoluat, că pericolele pândesc la fiece pas şi că, de aceea, e musai să mergi cu maşina până în buza şcolii, iar apoi să dai teste de răbdare până ieşi din îmbulzeala cailor putere. Dacă cineva ar scormoni puţin în cutia raţională cu soluţii alternative, ar găsi, cu siguranţă, nişte rezolvări mult mai confortabile. Totul e să ai puţină voinţă şi să înţelegi că mama natură nu ţi-a dat două picioare doar pentru a călca frâna şi acceleraţia.





comentarii
2 comentarii

Luminita Arhire si Dragoş Bako, doi editorialisti incantatori. Sa traiti, sa fiti sanatosi ca sa puteti scrie in continuare.
Ciobanu
13.09.2019 21:08
hmmmmm--- au uitat tovaraseii ca au picioare--- Lucram la Independenta iar din Strand pina la lucru mersul pe jos -- ploi,zapada mai inghetau si urechile si nu am murit -- Ma mir de ce nu se mai merge pe jos ?? sanatate curata si mai ales mai putina benzina si uzura la masina , polutie scazuta iar cel mai mare cistig -- o lipsa de aglomeratie-- Oare daca sar intoarce timpul si sa se dea 30 litri benzina pe luna ?? Cea mai economica masina de pe lume era Dacia -- 30/ luna-- Vi se lateste fundul si se atrofiaza picioarele baieti
mike
14.09.2019 04:17
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Profesional PN

acedo

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia