13 – 14 cu românii

Când ultimul ministru descălecat la Ministerul de Finanţe ne-a anunţat că va aşeza destinele comunicării instituţiei pe care o conduce către cetăţeni în mintea şi pixul lui Andrei Gheorghe, mulţi au zâmbit amar, au strâmbat din nas şi s-au întrebat dacă nu cumva joacă într-un film prost regizat sau sunt la camera ascunsă? Unora, Andrei Gheorghe le plăcea, cu tot arsenalul său de antipatie, cu toată aroganţa aceea mimată, izvorâtă din cine ştie ce frustrări. Mulţi au spus de atunci că "13 - 14 cu Andrei Gheorghe", verigile slabe şi celelalte producţii în care a evoluat acest domn cu apucături de adolescent teribilist sunt una, iar comunicarea la Ministerul de Finanţe e cu totul şi cu totul altceva. Aşa e. Dacă nu ne plăcea prestaţia lui badea Gheorghe, n-aveam decât să mutăm pe alt post, dar cu imaginea Finanţelor şi cu cele ce avea ministerul să ne comunice, e mai greu să schimbi canalul. Ce faci? Dai pe Agricultură? Pe Mediu? Nu ţine, că trebuie să ştii ce impozite ai de plătit, de ce ele sunt mai mari, de ce nu se mai deduc anumite cheltuieli şi multe altele. Şie mie-mi place caterinca, mă uit cu plăcere la Dinescu, la Badea, cred cu tărie că multe dintre cele ce se întâmplă în România se pretează să fie luate la mişto, dar au şi manifestările astea un teritoriu limitat pe care se pot zbengui. A muta caterinca în odăile în care seriozitatea ar trebui să pună în funcţiune maşinăria ce aşază lucrurile pe făgaşul firescului, e un gest sinucigaş. După ce domnul ministru ne-a adus la cunoştinţă că Andrei Gheorghe era "muci" după trei zile petrecute la minister, după ce acelaşi Andrei Gheorghe a buşit o maşină şi a refuzat recoltarea probelor biologice, a venit şi momentul decisiv al datului cu secreţiile nazale în iahnia ministerială: coloratul site-ului Ministerului de Finanţe în obsesivul violet şi o explicaţie pe care nici cea mai cruntă stare de somnolenţă nu şi-ar asuma-o. "Este vorba de o seducţie voită, prin amplificarea terţiarului imaginar, care, inevitabil şi mefistofelic, va duce la repetarea inversă a numelui lui Sebastian Vlădescu, pentru subjugarea totală şi fiscală a iobagului român" - asta e lovitura de graţie servită pe post de explicaţie de bădiţa Gheorghe. Şi uite-aşa, de voie, de nevoie, aventura lui ministerială se termină. Să spunem că acesta e un episod din viaţa lui Andrei Gheorghe şi o încercare a lui Vlădescu de a-şi promova un tovarăş, într-un loc nepotrivit. Nu asta ar fi problema cea mare; sunt două etape scurte din viaţa a doi oameni, pe care le vom uita, probabil curând. Din păcate, Andrei Gheorghe nu e singurul personaj care transformă totul într-o glumă proastă. probabil era cel mai vizibil, cel mai direct, singurul care nu era interesat să-şi ascundă atitudinea. Mai sunt mulţi Andrei Gheorghe prin instituţiile statului, e drept, ambalaţi altfel, mai comercial. Conţinutul însă e acelaşi..