logo
Naşterea Domnului - Taina creştinătăţii
Naşterea Domnului - Taina creştinătăţii

Prin rânduiala şi purtarea de grijă a Celui Preaînalt sărbătorim şi în acest an cu bucurie negrăită Crăciunul sau Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Măreţul dar pe care Dumnezeu Cel în Treime închinat şi mărit l-a făcut oamenilor acum 2000 de ani este un prilej minunat de a aduce prinos de mulţumire şi recunoştinţă Prea Sfintei Treimi pentru lucrarea de mântuire realizată de Fiul lui Dumnezeu întrupat: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul–Născut  L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Glasurile curate ale colindătorilor aduc la ferestrele caselor şi ale inimilor noastre străvechile colinde ce vin din adâncul istoriei şi care îngemănează în ele comori de credinţă, de dragoste şi de simţire creştinească şi românească.

În fiecare casă, în fiecare suflet credincios răsună ca un clinchet vestirea din colind:

„Praznic luminos / strălucit frumos
Astăzi ne-a sosit / şi ne-a veselit
Că Mântuitorul şi Izbăvitorul
Cu trup s-a născut”.

Peste tot în lume se revarsă tainic lumina stelei de la Betleem care a arătat locul naşterii mai presus de fire a Mântuitorului.
Fiecare dintre noi ne-am pregătit după cuviinţă, prin post şi rugăciune, pentru acest praznic luminat ce are darul de a ne aduce pace, lumină, bucurie şi speranţă de la Cel născut în iesle spre mântuirea noastră şi a  întregii firi, „Căci Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru cei mulţi” (Marcu 10, 45)

Gândul nostru călătoreşte pe firul vremii, către acea noapte tainică, luminată de steaua ce i-a călăuzit pe cei trei magi de la răsărit până la Betleem, unde Prea Curata Fecioară Maria a născut pe Pruncul dumnezeiesc ce avea să fie izbăvitorul lumii şi mântuitorul sufletelor noastre.

Atunci lângă staulul Betleemului a strălucit slava lui Dumnezeu şi un înger s-a arătat păstorilor care-şi păzeau turmele grăindu-le: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul. Căci vi s-a născut astăzi Mântuitor care este Hristos Domnul în cetatea lui David. şi acesta este semnul: veţi afla un prunc înfăşat şi culcat în iesle.” (Luca 2, 10-12). şi îndată s-a auzit răsunând din cer imnul îngeresc „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”, rostire întărită şi de cuvintele Domnului în Predica de pe munte: „Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Cu credinţă, cu dragoste şi cu speranţă să ne apropiem aşadar de staulul Betleemului şi urmându-i pe păstori şi pe magi să intrăm într-însul şi plecându-ne genunchii inimii să grăim „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat cel neîncăput Hristos Dumnezeu, pe care lăudându-L Îl mărim” (Irmosul praznicului).

Aici în faţa ieslei simţim că totul este pătruns de sfinţenia tainei întrupării şi de prezenţa nemijlocită a harului dumnezeiesc.
Cerul se uneşte cu pământul, îngerii slavoslovesc şi cântă împreună cu oamenii colindându-L pe pruncul Iisus.
Taina cea din veac ascunsă a mântuirii se descoperă ca un dar oferit lumii celei văzute ca şi celei nevăzute prin împreună-lucrarea Sfintei Treimi.
În noaptea sfântă a Crăciunului, Hristos Domnul este cu noi. El vine în mijlocul nostru cu iubirea Lui dumnezeiască ca şi acum două mii de ani. Stăruitor, El deschide sufletele noastre închise de îndoială, de teamă şi de nepăsare pentru a primi bucurie şi speranţă.
El mângâie sufletele omeneşti, întărind pe cei slabi, vindecând pe cei bolnavi, ajutând pe cei săraci, pe cei nebăgaţi în seamă şi însinguraţi.
În marea Sa iubire îi cuprinde şi pe cei aflaţi în spitale, penitenciare, pe copiii abandonaţi sau lipsiţi de dragostea părinţilor, după care tânjesc astăzi atât de mult, şi pe cei ce sunt în alte suferinţe, căci toţi suntem făptura Lui după cuvântul Sf. Ap. Pavel. Hristos Domnul dăruindu-se pe Sine pentru toţi oamenii ne cheamă în acelaşi timp să-i urmăm pilda prin toată fapta cea bună. Cheamă la slujirea sfântă şi pe cei mai înstăriţi care prin oferirea darurilor trecătoare pot să le primească pe cele veşnice. Cheamă dascălii să aprindă lumina caldă a învăţăturii în inima copiilor. Cheamă părinţii să poarte grijă de viaţa şi educarea fiilor lor spre dăinuirea neamului şi a Bisericii.
Cheamă pe creştini să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de Biserica străbună, păstrând credinţa şi tradiţiile ei venite de la Hristos prin Sf. Apostoli până la noi, căci toţi suntem chemaţi să împlinim îndemnurile Lui spre fericirea şi mântuirea noastră.
Prin naşterea Domnului – spune Sf. Ioan Gură de Aur – s-a făcut începutul mântuirii  noastre: „vieţuirea celor de sus a fost vădită pe pământ, îngerii au tovărăşie cu oamenii, iar oamenii stau fără teamă de vorbă cu îngerii. Pentru ce? Pentru că Dumnezeu a venit pe pământ şi omul s-a suit în cer”. Acelaşi părinte ne atrage atenţia că „suntem creştini în măsura în care imităm pe Hristos”.

A imita pe Hristos înseamnă a trăi în duhul Evangheliei păcii şi a lucra alesele virtuţi ale Legii creştine.

Se cade să fim creştini adevăraţi, cercetători ai Sfintei Biserici nu numai la marile praznice ci în fiecare duminică şi sărbătoare – după putinţă – să venim la sfântul locaş pentru a asculta sfânta şi dumnezeiasca Liturghie precum şi celelalte slujbe care împodobesc cultul bisericesc iar pe noi ne umplu de har.

Să mergem aşadar la biserică aşa cum au făcut dintotdeauna moşii şi strămoşii noştri, să ne rugăm pentru noi şi pentru cei plecaţi în veşnicie, încredinţaţi că aşa vor face şi după noi, pentru noi, cei ce vor veni după noi, dacă le vom lăsa o tradiţie frumoasă, asemenea celei pe care am primit-o şi noi de la fericiţii noştri înaintaşi.
   
Să aducem la biserică, la fel ca şi magii, darurile noastre: prescura, vinul, lumânarea şi tămâia alături de pomelnicul familiei, ca într-adevăr participarea noastră să fie deplină şi să ne împărtăşim de tot darul cel sfinţitor şi mântuitor.
   
Să fim oameni ai păcii şi ai buneivoiri în toate zilele noastre, cercetând Scripturile, citind cu nesaţ din Psaltire, din Cărţile de rugăciune şi din Vieţile Sfinţilor pentru a putea dobândi şi noi a viaţă curată, linişte în suflete, în familie şi în societate şi a primi prin rugăciune lumina cunoştinţei şi a dreptei credinţe.
   
Să căutăm să punem început bun al vieţii noastre încă din prima zi a Noului An în aşa fel ca dulceaţa sfinţeniei şi a dreptăţii să ne deschidă Împărăţia cerurilor şi să ne deschidă inima spre alţii cu bunătate şi a altora spre noi.
       
Sărbători fericite!
La mulţi ani!

†VISARION    
Episcopul Tulcii

 





comentarii
1 comentarii

O fi cerut Episcopul Tulcii sa-i apara articolul despre "Taina crestinatatzii" la sectorul ECONOMIE, acia pe site? N-as prea crede. Sau s-a incheiat peste tot Targul de Craciun, ca la Medias?
Pauker Anutza
20.12.2017 22:37
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia