logo
Pe urmele precolumbienilor mezoamericani în Mexic, Guatemala, Belize, Honduras
Pe urmele precolumbienilor mezoamericani în  Mexic, Guatemala, Belize, Honduras

Mezoamerica, zona geografică şi culturală precolumbiană (anterioară venirii lui Cristofor Columb în America Latină) ce cuprinde Mexic, Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica, Panama este ofertantă turistic şi extrem de interesantă. În această parte a lumii au apărut, s-au dezvoltat şi au apus civilizaţii (şi culturi) ale mai multor popoare: olmec, huaztec, toltec, zapotec, mixtec, teotihuacan, maya, aztec ş.a.. Istoricii  au datat acest spaţiu mezoamerican în perioadele: arhaică (7000-1500), preclasică (1500 î.H.-50), clasică – timpurie, medie, târzie - (200-800), postclasică (1000-1521) şi se încheie cu  venirea conchistadorilor conduşi de Hernan Cortes, Pedro Alvarado, Cristobal Alvarado.
    Cea mai veche şi reprezentativă, considerată civilizaţia „mamă”, este Civilizaţia OLMECĂ (1200 - 500 î.H.) ce a influenţat civilizaţiile apărute ulterior. Ruine din zonele Veracruz (San Lorenzo),  Tabasco, La Venta, capete uriaşe de conducători, statui, scrieri, calendar sunt mărturii valoroase.
    Civilizaţia ZAPOTECĂ cu centrul Monte Alban (900-300 î.H.), zona Oaxaca, a strălucit prin temple-piramidă, palate, stele cu scrieri şi date calendaristice.
    Civilizaţia TEOTIHUACAN, datată în sec. I î.H.-VI d.H, de mare rafinament exprimat  prin temple-piramidă, palate, observatoare, s-a interferat, în unele locuri, cu civilizaţiile maya şi toltecă.
    Civilizaţia TOLTECĂ, cu importantul centru Tula (locul în care, spune legenda, s-a născut zeul Quetzalcoatl, considerat rege mitic), a atins apogeul în perioada 900-1150  şi a avut influenţe asupra civilizaţiilor maya şi aztecă.
    Civilizaţia MAYA (300-1519 / 1696), prin rafinament şi complexitate, este o emblemă  a civilizaţiilor mezoamericane. Siturile: din câteva state mexicane, din Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica, Panama cu  construcţiile: temple-piramidă, palate împodobite cu frize, sedii administrative,  terenuri de joc cu mingea / poctapoc (practicat, ritual, individual, soldat cu sacrificarea învinşilor), arhitecturile, sculpturile, picturile murale, ceramica, măştile, codexurile, calendarele, stelele cu inscripţii şi cu basoreliefuri sunt mărturii ale valorii acestei civilizaţii.
Poporul maya  a atins asemenea performanţe datorită nivelului elevat de cultură  în matematică, astronomie, astrologie, arhitectură, pictură, scriere hieroglifică. POPOL VUH este cartea sacră ce relatează credinţele lor despre crearea lumii şi a omului, riturile, evenimentele comunităţii, cronologia domniei regilor şi împăraţilor. Se bucurau de autoritate şi veneraţie, alături de căpetenii, preoţii care calculau pe calendare şi decideau sensul evenimentelor sociale, agricole, războinice, care organizau procesiuni religioase în şi în jurul templelor-piramidă,  în cinstea zeilor, iar pentru îmbunarea lor, a zeilor ploii în special  (Chac, Tlaloc), zonele fiind secetoase, practicau sacrificii umane de proporţii, din convingerea că sângele revigorează universul. Din cauza secetei prelungite şi în perioade de decadenţă se părăseau oraşele-cetăţi şi dispăreau în junglă.
O invenţie de excepţie este scrierea hieroglifică maya, ce e drept, inspirată de scrierile olmecă şi zapotecă, perfecţionată în expresivitate şi valoare de cunoaştere peste timp. Mayaşii foloseau 800 de semne, abstracte şi figurative, mărturii au rămas codexurile realizate pe hârtie de smochin împăturită armonic, cu coperţi de piele de jaguar. Performanţele lor de cunoaştere în astronomie,  astrologie, matematică s-au reflectat şi în calendarele create. Aveau două calendare – ritualic (260 de zile) şi solar (365 de zile). Calculau cu precizie echinocţiile şi solstiţiile, datau evenimentele trecute, începând cu anul 0 (zero), anul creaţiei, 3114 î.H. (era scris 0-0-0-0-0). După calculele lor, în 2012 d.H, s-au derulat 13 cicluri a câte 394 de ani fiecare; sfârşitul ciclului 13 a fost eronat interpretat de contemporani ca fiind sfârşitul lumii – era de fapt sfârşitul ciclului 13 (scris 13-0-0-0-0) şi începerea următorului ciclu. Stela C din Quirigua, Guatemala, pe care am văzut-o, descrie perioadele lumii pământeşti. Sunt şi azi comunităţi maya care respectă calendarele strămoşilor.
Civilizaţia AZTECĂ / MEXICA a avut ca apogeu crearea, în 1325, a capitalei unui imperiu – Tenochtitlan – pe ruinele căreia s-a fondat Ciudad de Mexico, în 1525, de către conchistadorii spanioli.  Oraşul-cetate aztec a fost ridicat pe două insule situate pe lacul Texcoco, extinse ulterior prin insule artificiale rezultate din asanarea mlaştinilor. Imperiul aztec, ce controla 370 de oraşe cu 150.000 de soldaţi, s-a extins şi a atins înflorirea, prin construcţii măreţe de temple şi palate luxoase,  în vremea împăraţilor Montezuma / Moctezuma I (1440-1469), Montezuma II (1502-1520), opulenţa lor i-a uimit pe  spanioli. Marea piramidă Tzompatli / Mayor din Tenochtitlan, reconstituită printre ruine, stă mărturie despre modul de viaţă al aztecilor, despre sacrificiile umane făcute - erau cei mai cruzi dintre amerindieni. 
Aztecii credeau că zeul suprem, Quetzalcoatl, considerat rege mitic, se va întoarce şi, în naivitatea lor, au crezut că Hernand Cortes, în fruntea conchistadorilor pe cai şi cu arme de foc, este cel întrupat prevestit a se întoarce. Cuceritorului i s-au adus daruri, a fost primit cu fast, dar spaniolii, deosebit de cruzi, l-au capturat şi executat pe Montezuma II prin „cozile de topor”. Cel ce i-a urmat, Cuauhtemoc (1520-1521) a fost  torturat şi spânzurat pentru că n-a vrut să spună unde este tezaurul. Acestuia mexicanii i-au ridicat o statuie în Ciudad de Mexico.
Din curiozitate şi din dorinţa de familiarizare cu civilizaţiile mezoamericane, ne-am ales traseul turistic Mexic – Guatemala – Belize - Honduras, parcurs în perioada 9-26 noiembrie 2016.
MEXIC, cu numele oficial Statele Unite Mexicane, include 31 de state federale şi un district federal – Ciudad de Mexico, capitala ţării. Este republică prezidenţială, preşedintele actual este domnul Enrique Pena Nieto. Mexicul  are o suprafaţă de 1.964.375 km.p, cu mari lanţuri muntoase, vulcani, podişuri şi câmpii, o populaţie de 120.286.655 locuitori cărora li se adaugă 12 milioane cu viză şi 4-5 milioane fără viză în SUA. Este cea mai populată ţară vorbitoare de limbă spaniolă  din lume. Este un popor „tânăr”, cu o natalitate de 19 la mie, un spor natural de 13,8 la mie (noi avem –2,6 la mie), constituit din metişi, 60%, amerindieni, 30%, 9 % albi ş.a. Societatea mexicană, ca şi altele în lume, este polarizată: bogaţi şi foarte bogaţi – săraci şi foarte săraci. În topul celor mai bogaţi din lume se află şi mexicanul Carlos Slim Helu a cărui avere, în domeniul telecomunicaţiilor, este de 83 miliarde $ (în 2014).
Oamenii pe care i-am întâlnit ne-au lăsat frumoasa impresie că sunt buni patrioţi, că-şi  iubesc şi îşi respectă tradiţiile istorice, folclorice, culturale, culinare. Arhitecturi moderne au şi unele semne maya, aztece. Complexele arheologice, muzeele sunt exemplar prezentate, cercetările arheologice sunt continuate. Ghizii locali păreau că se identifică cu locurile pe care le prezentau. Mexicanii se fac cunoscuţi în lume prin tradiţii, prin performanţe economice, prin arte – literatură (Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel, 1990, Carlos Fuentes ş.a.), muzică (ranchero, mariachi; celebri sunt printre mulţi alţii: Juan Gabriel, Alejandro Fernandez, Lola Bertran, Maria Felix. Cine nu fredonează cu plăcere: Cielito Lindo, La Paloma, Guadalahara, La Malaguena, La Bamba !), dans (salsa, merengue, La Macarena care se dansa, în delir, şi la noi), film, pictură, sculptură, ceramică, ţesături.
Mexicul a parcurs etape istorice complicate. Până la venirea conchistadorilor spanioli, sec. XVI, s-au născut şi dezvoltat culturi şi civilizaţii numite de specialişti mezoamericane. Hernan Cortez a cucerit Imperiul Aztec, 1519-1521,  a făurit Viceregatul Noua Spanie şi pe ruinele cetăţii Tenochtitlan a fondat Ciudad de Mehico (1525), populaţia fiind decimată ori adusă în stare de sclavie. La începutul sec. XIX a început Războiul de eliberare naţională, în 1821 Mexicul şi-a obţinut independenţa şi în 1824  s-a declarat republica. În războiul cu SUA, 1846-1848, ţara a pierdut mai bine de jumătate din teritoriu (California, Texas ş.a.)- avea peste 4 milioane km.p. În luptele revoluţionare (1911-1917) s-au remarcat mari patrioţi, strategi talentaţi, veneraţi ca eroi de mexicani: Emiliano Zapata (1879-1919), Francisco (Pancho) Villa (1878-1923), Francisco Madero (1873-1913), preşedinte al republicii (1911-1913). Un urmaş în viaţă al lui Emiliano Zapata este Marcos, cândva, marxist convins, scriitor, lider charismatic ce în fruntea unei armate de gherilă de neozapatieni luptă pentru drepturile băştinaşilor şi, care, din respect pentru eroul-simbol, se consideră subcomandante. O serie de războaie, unele civile, au creat mari tensiuni şi crize politice soldate cu asasinate şi execuţii, cu sute de mii de morţi, multe victime sunt cauzate şi de reglările de conturi între cartelurile de droguri.
Economia Mexicului, una dintre cele mai dinamice din America Latină, este diversificată. Pe plan extern, Mexic este membru ONU (fondator), OSA / Organizaţia Statelor Americane (fondator), face parte, din 1993, din NAFTA  / Acordul Nord American de Liber Schimb şi din alte organisme internaţionale.
GUATEMALA, republică prezidenţială în America Centrală Istmică, cu capitala Ciudad de Guatemala, a făcut cândva parte din Imperiul Maya, mărturie fiind complexele arheologice.  Populaţia de 14.647.083 locuieşte pe un teritoriu de  108.887 km.p.  Conchistadorul Pedro Alvarado  a cucerit această zonă. Independenţa  a fost declarată în 1839. Istoria modernă şi recentă a ţării a fost marcată de războaie civile şi de dictaturi.
BELIZE, monarhie constituţională în America Centrală Istmică, fostă posesiune spaniolă şi engleză, a făcut parte din Imperiul Maya, are capitala Belmopan şi o populaţie de 340.844.
HONDURAS, republică prezidenţială, cu o populaţie de 8.598.561, cu capitala Tegucigalpa, a făcut parte din Imperiul Maya, zona fiind cucerită de spaniolii conduşi de Cristobal Alvarado, în 1524.
                xxxx
 După 12 ore de zbor, cu escală la Paris, am ajuns în CANCUN, oraş-port la Marea Caraibilor, situat în NE Peninsulei Yucatan care, în ultimii ani a devenit o staţiune respectată, capabilă să concureze cu Acapulco. Ne-am plimbat pe o porţiune a Rivierei Maya, ne-am răsfăţat câteva ore făcând plajă şi baie în Marea Caraibilor şi vizitând Insula Femeilor, zonă cercetată şi de Jacques  Cousteau.
Ne-am înscris pe urmele civilizaţiei maya, ajungând în CHICHEN ITZA (în traducere, „La gura fântânii”), oraş-cetate, afirmat şi dezvoltat în perioada 250-1200.  Situl se întinde pe 100 km.p, 9 km.p. sunt vizitabili. În zona centrală tronează Templul Kukulkan (Şarpelui cu Pene / zeului Quetzacoatl), înalt de 54 m, cu 18 terase ce corespund lunilor anului, cu 365 de trepte ce corespund zilelor anului. În timpul echinocţiilor, raza  soarelui se proiectează pe piramidă iar umbra are forma unui şarpe ce se târăşte pe trepte. În vârful piramidei se află Tronul Jaguarului (jaguarul era cel mai venerat animal) şi o sculptură a mesagerului divin  Chac Mool – un fel de altar pe tava căruia se puneau inimile oamenilor sacrificaţi în procesiuni. Interesante sunt şi alte construcţii: Templul Războinicilor, cu stâlpi sculptaţi ce reprezintă scene de război, Templul Jaguarilor, Observator, şiruri de Coloane, un Teren de joc cu mingea / poctapoc. Complexul Chichen Itza face parte din categoria Minunilor Lumii Medievale şi din Patrimoniul UNESCO, 1988.
Ne-am relaxat vizitând o grotă calcaroasă spectaculoasă în care se putea face baie, oraşul MERIDA cu Primăria pe ale cărei coridoare se află picturi murale cu teme din istoria Mexicului. Într-o imagine, dintr-un ştiulete de porumb se ridică figura unui om, pentru că în  credinţa maya omul s-ar fi născut dintr-un ştiulete de porumb, plantă sacralizată.  În apropierea oraşului Merida am vizitat complexul maya UXMAL, intrat în Patrimoniul UNESCO, 1994, ce a atins apogeul în perioada 800-1000. Atrag şi menţin interesul Piramida Ghicitorului, Palatul Guvernatorului,  câteva alte temple, pieţe extinse, un Teren de joc ritualic cu mingea. Am traversat BELIZE, cu vizitarea unei interesante grădini zoologice.
În GUATEMALA, cândva, teritoriu inclus în Imperiul Maya, ne-am oprit, după ce am parcurs câteva sute de metri prin junglă, la complexul TIKAL, cu 200 de temple-piramidă, 3000 de edificii întinse pe 16 km.p, complex intrat în Patrimoniul UNESCO, 1979. Acesta reflectă performanţele civilizaţiei maya prin mulţimea templelor- piramidă, altarelor de jertfă,  palatelor, sediilor administrative, observatoarelor, unui teren de joc ritualic cu mingea ş.a. Complexul cu 33 de stele din QUIRIGUA, intrat în Patrimoniul UNESCO, 1981, ne-a oferit imagini în piatră a scenelor din viaţa comunităţii maya, iar, prin STELA C, am înţeles valoarea calendarului maya, cu datările şi previziunile făcute de preoţi, inclusiv  cele ce stabileau ciclul 13, sfârşitul acestuia (2012) fiind interpretat  eronat drept sfârşitul lumii. În vechea capitală, ANTIGUA GUATEMALA, intrată în Patrimoniul UNESCO, 1979, am admirat, într-o manufactură,  frumoase bijuterii de jad.
În HONDURAS, fost teritoriu al Imperiului Maya, am fost uimiţi  de complexul COPAN, 300-900, intrat în Patrimoniul UNESCO, 1980.  Am urcat pe treptele palatelor şi templelor-piramidă, pe Acropola Palatului Regal, am poposit în faţa celei mai mari inscripţii cu hieroglife încă nedescifrate.
Am revenit în MEXIC, am aşteptat cu nerăbdare să ajungem în misteriosul PALENQUE, oraş-cetate maya în statul Chiapas, ce a atins apogeul în perioada 500-900, despre care ştiam că face parte dintre Minunile Lumii Străvechi şi din Patrimoniul UNESCO, 1954. Principalele construcţii: Palatul, Templul Soarelui,  Templul Inscripţiilor (cu 620 de hieroglife) sunt ridicate în vremea regelui Pakal cel Mare al cărui mormânt descoperit de arheologi se află la Muzeul de Antropologie din Ciudad de Mexico. Menţin interesul şi alte temple-piramidă, pieţe mari, altare de jertfă.
Am vizitat biserici creştine, bogat ornate cu aur şi argint, în SAN CRISTOBAL de las CASAS, un sat indian, mayaş, San Juan Chamula,  cu o biserică în rit sincretic (creştin combinat cu ritualuri mayaşe), am admirat natura în canionul  SUMIDERO, în timpul unei croaziere, cascada  AQUA AZUL. Deosebit de interesant este complexul MONTE ALBAN, din statul Oaxaca, unul dintre cele mai vechi oraşe-cetăţi din vechiul Mexic, 500 î.H, emblema civilizaţiei zapotece ce ulterior a interferat cu civilizaţia maya. Şi acesta a avut perioade de apogeu şi de declin. Ruinele rămase sunt impresionante. În centrul istoric al oraşului OAXACA am vizitat  biserici somptuoase, dar şi o mică distilerie pentru obţinerea tequilei din agave, băutura tradiţională din varietăţile căreia am gustat şi noi pe săturate. Este şi un oraş Tequila, la 56 km. de Guadalahara – locul de origine al muzicii tradiţionale mariachi, chintesenţa culturală mexicană, foarte apreciată în lume. Seara, am participat la o cină  şi la un spectacol folcloric.
Pe platoul Mexicului, în statul Hidalgo, am vizitat  situl CHOLULA cu cea mai înaltă piramidă, TEPANAPA (200-800), sub care se află mai multe tunele, pe unul l-am străbătut şi noi. Piramida, acoperită de vegetaţie, este în curs de cercetare arheologică şi în vârful ei tronează Biserica Nuestra Senora de los Remedios / Biserica Vindecării, de pe platforma căreia am avut o frumoasă panoramă şi am făcut fotografii.  Am vizitat centrul oraşului PUEBLA, intrat în Patrimoniul UNESCO, 1987, cu impunătoare biserici şi cu străzi largi.
Eram nerăbdători să ajungem în ACAPULCO, oraş-port la Oceanul Pacific, loc select de vacanţă, „Paradisul Pacificului”, mediatizat intens cu filmul în care a jucat şi a cântat Elvis Presley, „regele rock and roll-ului”, cu vile şi case de vacanţă ale wip-urilor lumii pe care le-am privit de la distanţă în timpul unei croaziere. Ne-a bucurat vizitarea oraşului TAXCO, construit pe coline, oraşul argintului, de unde, cine a vrut, şi-a cumpărat frumoase bijuterii, multe au simboluri maya şi aztece.
La 40 de km de Ciudad de Mexico, capitala ţării, se află cunoscutul sit TEOTIHUACAN (în traducere, „Locul unde oamenii devin zei”), cu apogeul în perioada 200-750, o Minune a Lumii Străvechi, valoare în Patrimoniul UNESCO, 1987.  Se ştie că a fost jefuit şi stăpânit de tolteci. Am urcat pe treptele  Palatului Quetzalcoatl (Zeul Şarpele cu Pene, considerat şi primul rege) şi am privit cu interes decoraţiile cu sculpturi şi cu fresce colorate. Extrem de interesant a fost  Palatul Jaguarilor cu numeroase fresce colorate. Am urcat, nu uşor, pe treptele Piramidei Soarelui (65 m înălţime), şi ale Piramidei Lunii (45 m) şi de la înălţimea lor am privit imensitatea  complexului ce se întinde pe 24 km.p.
În GUADALUPE am vizitat cele două biserici  Santa Maria de Guadalupe,  loc în care unui om i s-a arătat Fecioara Maria, loc important  de pelerinaj pentru America Latină. Ne-am plimbat şi ne-am relaxat pe o barcă bogat decorată cu flori  ce plutea, alături de alte ambarcaţiuni, în sunetele muzicii mariachi, pe unul dintre cele mai vechi canale construite de azteci, în XOCHIMILCO, intrat în Patrimoniul UNESCO, 1987, şi ne-am bucurat de frumuseţea florilor dintr-o rezervaţie aflată pe malul canalului.
Ne-am îndreptat spre capitala ţării, CIUDAD de MEXICO, district federal, oraş cosmopolit, un fel de stat în stat, construit iniţial pe ruinele capitalei aztece, Tenochtitlan, unul dintre cele mai mari oraşe din lume, unul dintre cele mai importante oraşe din America Latină. Este principal centru economic din Mexic şi din America Latină, principal centru financiar-bancar, comercial şi industrial, vestit centru universitar, Universitatea Naţională Autonomă a Mexicului (fondată în 1551) este inclusă în primele 100 universităţi ale lumii. Are 6 academii, 60 de societăţi ştiinţifice, numeroase centre de cercetare, mari biblioteci şi muzee, teatre.
Marea metropolă se întinde pe 1479 km.p,  la o altitudine de 2250 m, are o populaţie de 23.116.842, constituită din metişi, europeni, evrei, arabi, amerindieni (mayaşi, zapoteci, tolteci, mixteci). Scurt timp am  avut la dispoziţie pentru a trece prin Piaţa Garibaldi, Piaţa Constituţiei, Bulevardul Revoluţiei, cu clădiri zgârie-nori, monumente ca: Îngerul Independenţei, ridicat spre cinstirea eroilor revoluţionari, Catedrala Metropolitană, în stil baroc, cu cinci altare, 14 capele, un naos bogat ornamentat, Poşta Naţională (într-un fost conac), Conservatorul. 
În Palatul Naţional (fosta reşedinţă a viceregatului spaniol), unde se află şi unele instituţii administrative centrale, am vizitat coridoarele împodobite cu impresionantele picturi murale ale lui Diego Rivera (1886-1957), mare pictor mexican  din viaţa căruia a făcut parte şi pictoriţa Frida Kahlo (1907-1954). Picturile reconstituie istoria complicată a Mexicului, scene din viaţa economică, culturală şi religioasă a amerindienilor, scene din viaţa colonială şi modernă a ţării.
Un obiectiv turistic aşteptat a fost Muzeul de Antropologie, proiectat de Pedro Ramirez Vasquez, cu elemente arhitecturale aztece,  ale cărui exponate ce reprezintă toate civilizaţiile mezoamericane ne-au îndemnat să recapitulăm ceea ce am văzut  în siturile istorice mexicane. Am admirat şi fotografiat Discul solar / Calendarul aztec, statui, stele, frize, codexuri, altare de jertfă, măşti, unelte de muncă, bijuterii, capete de olmeci, mormântul lui Pakal cel Mare, fragmente de temple şi de palate etc. Încântaţi şi obosiţi, ne-am luat bagajele de la hotel şi ne-am îndreptat spre aeroport; cele două avioane: Ciudad de Mexico – Amsterdam, Amsterdam – Bucureşti, ne-au adus, în 14 ore, acasă, cu gândul la alte experienţe turistice, de cunoaştere: India – Nepal - Tibet, Cuba - Republica Dominicană, Ecuador – Columbia – Venezuela - Costa Rica - Panama

Prof.univ.dr Elena MACAVEI




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica