Tribuna
Veşnicul dor de Eminescu
Veşnicul dor de Eminescu

Ne este dor de Eminescu
El este al meu, al tău, al nostru
Al tuturor care privesc
În a lor cugetare
 
Cum vremea trece, vremea vine
Ce ne adoarme-n armonie
Visând cum trece luna peste vârfuri
În susuri de izvor
 
Ce ne va purta în
Lumea stelelor şi a luceferilor
Să aflăm, dacă se poate
Acum, şi noi ce a fost odată
 
Ne este dor de Eminescu
De acei codrii înverziţi, de lacul cu flori,
De apă de izvor, unde putem rosti
O rugăciune stropită cu multă iubire
 
Ne este dor de Fminescu
Ca de o veşnică minune
Ca El nimeni n-o să mai fie
 
În a noastră visare apare o cugetare
Făurită din clipe trecătoare
Ce creează cuvinte cu sensuri ziditoare
 
De dragoste, de neam şi floare albastră
În limba noastră românească
Cu care Eminescu ne veghează
Să nu moară iubirea noastră
 
Cum vremea trece, vremea vine
Dar dorul de Eminescu, veşnic o să fie.
 
Prof . Ana VULCAN CHIRCA





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

Pastravaria Laita

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia