logo
ASOCIAŢIUNEA ASTRA - SĂLAJUL ŞI UNIREA DE LA ALBA IULIA
Sub semnul lui Eminescu
Sub semnul lui Eminescu
MOTTO: ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA SUPERIOARĂ N-A FOST DECÂT O ASUPRIRE NEÎNTRERUPTĂ. (AL. PAPIU ILARIAN, 1827 - 1877)

Nenumãrate pagini însângerate, care dovedesc cu tãria adevãrului de necombãtut, cã neamul nostru nu s-a împãcat niciodatã cu risipirea sa în patru vânturi, dar nici cu odioasele rânduieli sprijinite pe umilire naþionalã, pe nedreptate ºi jaf, pe execuþii înscrise pe veci în marea cronicã a istoriei noastre bimilenare. Numeroase pagini de durere ºi jertfã depun mãrturie cã sãlãjenii nu ºi-au plecat grumazul, preþuirea cã n-au acceptat niciodatã încãlcarea drepturilor lor - socotind cã nici un preþ de jertfã nu-i prea mare pentru a trãi demni urmaºi ai traco-geto-dacilor despre care, HERODOT, în nemuritoarea sa operã ISTORII scrie cã „geþii (dacii cum îi numeau romanii) sunt cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci”.
Nu trebuie uitat cã limesul roman de nord-vest trece prin inima judeþului Sãlaj - cã dacii liberi i-au atacat mereu pe cei mai aprigi ºi lacomi de aur, stãpânii Europei; cei ce n-au aºteptat pânã în sec. VI - VII -IX ºi XIII, ca sã vinã alþii sã ocupe þara pãrãsitã de armata ºi administraþia nãvãlitorilor ziºi romani - în realitate o armatã de mercenari euro-asiatici.
Urmele arheologice de la Porolisum- Moigrad ºi cercetãrile istorice publicate în volumul revistei Acta Musei Porolissensis stau mãrturie.
Noi nu suntem nici „neam bicisnic” ori „zãnatec”, nici „stirpe dezrãdãcinatã" - cum zice pe drept, sãlãjeanul Ady Endre, despre neamul sãu. Dupã cum nu suntem nici urmaºii romanilor, ci „pãmânteni” suntem prin toate calitãþile ºi defectele noastre morale - urmaºii daco-geþilor.
Nu trebuie uitat cã la Cizer, Horea ºi-a încrustat numele pe vecie. Nu trebuie uitat cã nu suntem departe nici de Iancu - propria mea familie îºi are rãdãcinile în Lupºa din Apuseni - fiind jumãtate moþ, dupã mamã, moroºan, dupã tatã, Borza - nu Rusu, dupã satul în care s-a nãscut tatãl meu, îngropat la 25 februarie 1945 în cimitirul din Dumbrava Sibiului, ca victimã de rãzboi.
Nu trebuie sã uitãm de Bobâlna - unde nemeºii unguri au primit o lecþie de neuitat, între luptãtori ºi strãmoºii mei. ASTRA a moºtenit o istorie plinã de jertfe. În altarul sufletelor noastre pãstrãm - noi sãlãjenii - numele celor ce au aºezat Sãlajul în istoria Patriei: Ilie cel Mare din Almaº, Pavel cel Mare din Voivodeni, Gal din Chendrea. Mihai din Cehu, Simion Bãrnuþiu din Bocºa, Gheorghe Pop de Bãseºti, Alessandru Papiu Ilarian din Bezded, care-ºi doarme somnul de veci în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu, Iuliu Maniu din Bãdãcin - salvatorul Vienei de furia maghiarimii în 1918.

*
Cu conservarea ºi cultivarea limbii române s-a ocupat ºi se ocupã ºi azi ASTRA ºi astriºtii sãi, inclusiv cei din Sãlaj - ªimleu Silvaniei, dovadã, între altele, Programa din Gazeta Transilvaniei pe 1877 ºi Expoziþia de la Sibiu din 1905, pag 10-14. Gheorghe Pop de Bãseºti a spus atât de frumos: „Dacã limba este diploma nobiliarã a românului, datinile sunt arborele genealogic al neamului românesc:
Sã nu uitãm „România Junã” a lui Ion Bumbac, prietenul lui Mihai Eminescu. Nu trebuie uitat cã dupã 2000 de ani sãlãjenii mei zic ºi astãzi: „Mãrg pãstã apã”, „vin de pãstã apã", iar Someº e fiul lui Samus. "Mergem pe omenie." Acestea ºi altele sunt temeiurile noastre pentru Marea Unire, pe care, pânã în 1918 a pregãtit-o Asociaþiunea ASTRA, în primul rând, împreunã cu TRIBUNA sibianã, începând cu 1885, în frunte cu Slavici. Acestea sunt certificatele noastre de „nobili opincari”, cum ar zice Ady Endre, sãlãjanul devenit cel mai nobil spirit al Ungariei moderne, în poezie. De altfel, semnificativã mi se pare trecerea „vremelnicã” a graniþei romane de Nord-Vest prin inima Sãlajului ºi pe deasupra satului meu, fapt ce m-a fãcut sã nu-i uit pe sãlajeni nici dupã 78 de ani - de când vecinii de la apus mi-au rupt familia în douã, iar din mine au fãcut un sibian pe viaþã ºi în regim comunist - împreunã cu inimoasa directoare a Colegiului Pedagogic, prof. Ana Nãfrãniþã am organizat festivitatea de la Marpod (1976), comuna natalã a lui Iacob Bologa, consilier imperial austro-ungar, care în calitate de Preºedinte al ASTREI a iniþiat împãrþirea Transilvaniei pe Despãrþãminte culturale - inclusiv pentru Sãlaj.
Iatã temeiul pentru care românii sãlãjeni - sub flamura culturalã a Asociaþiunii ASTRA ºi-au fãcut din Libertate icoanã ºi din Unirea tuturor românilor - un scop naþional mãreþ. Ajungem astfel sã ne identificãm cu aspiraþiile celor care s-au jertfit ºi se jertfesc pentru o Românie Unitã, puternicã din toate punctele de vedere, dar mai ales cultural, social ºi economic.
Tocmai de aceea evidenþiem astãzi, în cadru festiv eforturile celei mai prestigioase asociaþii culturale din istoria României - precedând istoric ºi temporal - Academia Românã - trudind pentru ca românii de pretutindeni, dintre Tisa ºi Nistru, Dunãre ºi Mare sã se uneascã pentru vecie, în graniþele istorice - sã ne bucurãm astfel cã suntem cel mai vechi popor al Europei (Maria Gimbutas, profesoara de arheologie lingvisticã, de la Universitatea din Los Angeles care a studiat istoria Europei, a vorbit despre spaþiul carpato-dunãrean, vatra vechii Europe, locul unde Europa a început sã existe; (arheolog, lingvist ºi istoric lituanian). Consilierul cultural al Papei Ioan Paul al II-lea, menþioneazã acelaºi lucru. Observãm cã doar Marea Neagrã nu ne vrea sfârtecaþi dintre vecinii noºtri „creºtini doar cu chelea” (Eminescu). În acest sens precizãm cã oricine încearcã sã loveascã unitatea tuturor românilor se pune în slujba duºmanilor Þãrii. În acelaºi timp, nu trebuie sã uitãm cã securea fãrã coadã - nu poate fi topor! Sã nu uitãm fabula "Toporul ºi pãdurea” a poetului Beldiman. În acelaºi timp, sã nu uitãm vorbele poetului Ady Endre: „...slavã - ungarã ori valahã, / Durerea-i, vai, tot o durere!“, cã sute de ani „ocara, chinul la toþi ne-au fost rude apropiate". Sã nu uitãm cã "era vai de acela care-n Þara lui Arpad, nu-i domn sau tâlhar!” Cu sufletul mereu în clocot se întreba în preajma primului rãzboi mondial - care prin jertfe greu de calculat, ne-a adus Marea Unire: "Când învia-va Babilonul înlãnþuitelor popoare?!”. Vedem cã pânã ºi cel mai de seamã poet maghiar, revoluþionar din epoca modernã - recunoaºte cã viaþa românilor din imperiul dualist austro-ungar, de tristã memorie - a fost egalã cu robia Babilonului biblic.   
Noi, care am fost „Desmoºteniþii Bucuriei” de ieri, suntem azi ºi fi-vom mâine stãpânii bucuriei de a trãi Liberi, stãpâni pe viaþa ºi pe munca noastrã. Totuºi, deºi ASTRA e cu noi ºi pentru noi între Tisa ºi Nistru - se pare cã nu a trecut vremea adevãrului eminescian cã:
"De la Nistru pân' la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate...”

ASTRA ne învaþã cã „N-am nãvãlit în ºesul nimãnui, dar nici nu urâm „copacii", pentru cã „codru-i frate cu românul” ºi, în consecinþã nu suntem „stirpe dezrãdãcinatã". (Ady Endre) nici „neam bicisnic” ori „zãnatec", ca neamul sãu. Sufletul românului este ca apa izvorului de lângã potecã, inima lui - asemeni „mãrului de lângã drum" în ramurile cãruia „poame roºii ard” (Mihai Beniuc), dar vai de acela care-i tulburã apa ºi-i rup mãrului crengile - pentru cã numai cunoaºterea temeinicã a trecutului ºi prezentului creeazã centrul activitãþii noastre spirituale ºi cultivarea dragostei faþã de Patria noastrã - a tuturor cetãþenilor ei - România.
Falsificatã - istoria oricãrui popor devine basm în care monºtri nu sunt cei adevãraþi. În sensul acesta împãrtãºim deplin pãrerea cercetãtorului Grigore Beldean din Sãlaj, sibian o vreme - cuprinsã în Acta Musei vol III, Zalãu, 1979, pag. 545 "Suntem aici dintotdeauna, vom fi aici întotdeauna, pentru simplul motiv cã: n-am venit de nicãieri ºi nu mergem niciunde!” Asta înseamnã a-þi iubi glia în care te-ai nãscut pentru a fi OM. De altfel, cercetãtorii sãlãjeni ai istoriei au îmbrãþiºat sentimentele sãlãjenilor faþã de Marea Unire în paginile rev. Acta Musei Porollissensis, vol. II, Muzeul de istorie ºi artã din Zalãu - 1978, pag. 249 - 252
*
Dupã înfrângerea Austriei habsburgice de cãtre „cãrvunarii” lui Garibaldi - italienii - Austria încearcã o nouã reþetã politicã ºi administrativã, cu evidentã tendinþã de a face bine popoarelor asuprite, dând dreptate lui Slavici care zice: „Austria ne-a ocrotit când eram slabi - nu pentru cã ne-a iubit - ci pentru cã era interesatã” (Ioan Slavici - Tribuniºtii ºi Tribuna, Orãºtie - 1896). Tocmai de aceea ASTRA ºi Despãrþãmintele sale au avut de luptat cu multe primejdii, dar sã ne gândim ºi la tribuniºti, care erau "astriºti” prin toate faptele lor. Sã ne amintim de memorandiºti ºi de procesele lor cu rãsunet în toatã Europa. Sã ne gândim la sprijinul moral ºi material dat de sãlãjeni la Cluj, de participarea celor 48 de delegaþi din Þara Silvaniei, la marea delegaþie a românilor îndreptatã cãtre Viena la „tãtucul” împãrat - care a plãtit scump ipocrizia politicã doveditã faþã de delegaþia românilor, care n-au uitat în 1918 vorbele împãratului. Românii au intuit prin marii lor bãrbaþi politici cã se apropie ceasul Dreptãþii istorice - la care Asociaþiunea ASTRA a avut o contribuþie moralã ºi patrioticã uriaºã - convingându-i pe români cã mãsurile aspre de constrângere ºi asuprire s-au dovedit a fi semne de slãbiciune ºi de cãdere imperialã. În aceste condiþii, sabia lui Iancu se transformã în condei. Cultura dobândeºte sub auspiciile Asociaþiunii ASTRA un rol de avangardã „pe frontul menþinerii unitãþii ºi continuitãþii fiinþei naþionale a românilor, cum zic istoricii sibieni Mihai Racoviþan ºi Nicolae Nistor, în Tribuna Sibiului din 6 noiembrie 1983. Dacã amintim astãzi de ASTRA, în ajunul unui veac de la 1 Decembrie 1918 - zi în care Ferdinand I se încorona rege la Alba Iulia - pentru toþi românii - înseamnã cã, fãrã activitatea sa culturalã în varii domenii - sãlãjenii de azi nu-ºi pot explica temeinic împlinirea unui vis milenar. Mai întâi prin „unirea spiritualã”, cum se exprima revista Federaþiunea din Pesta prin 1868, ºi apoi prin cea a faptelor. Iatã ce scria poetul nostru naþional, Mihai Eminescu în revista amintitã:
„Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem ºi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted ºi clar cã în þara noastrã (cãci este a noastrã mai bine decât a oriºicui) noi nu suntem nici nu vrem sã fim maghiari ori nemþi, dupã cum, ungurii ºi nemþii nu vor sã fie români. Suntem români, vrem sã rãmânem români ºi cerem egala îndreptãþire a naþiunei noastre. Faþã cu orice încercare de deznaþionalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã ºi conºtienþi de drepturile ce ni le dã aborigenitatea noastrã ºi spiritul secolului: „Cine sunt aceºti oameni ºi ce vor ei în þara noastrã?” (Mihai Eminescu - Sã facem un Congres - Ziarul Federaþiunea, Pesta, 5/17 aprilie 1870.)
"Sã nu ne mirãm, dacã organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmã moi ºi împãcãcioase; cãci, cum zice mai sus campionul presei boheme, contrarii vor ºti totdeauna sã ameþeascã capetele pânã ºi a conducãtorilor noºtri, cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cum cã Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor gãsi în ei atâta simþ de dreptate, încât sã redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au rãpit-o fãrã consimþãmântul Românilor? ªi apoi nici nu avem noi sã cerem de la Unguri ceva, cãci ei nu sunt competenþi sã ne dea nimica.” (Mihai Eminescu - în Unire e tãria - Ziarul „Federatiunea" Pesta, 22/10 Aprilie 1870.)
*
ASTRA a impresionat puternic prin activitatea ei Neamul românesc, ba chiar ºi pe strãini, nu doar pe marii bãrbaþi din vremea aceea ca, Mitropolitul Andrei ªaguna, Iacob Bologa, Gh. Bariþiu, Vincenþiu Bobeº, care declarã patetic într-o scrisoare: „nu cunosc nici un bine sub soare, care sã nu-l aduc sacrificiu UNIRII“. Astristii de atunci nu-ºi ocroteau viata ºi sãnãtatea ca sã-i susþinã pe memorandiºti. La Cluj, la Viena - peste tot sunt prezenþi ºi sãlãjenii.
La expoziþia etnograficã ºi istorico-culturalã de la Sibiu din 1905 - cu prilejul inaugurãrii Muzeului de istorie ºi etnografie al Asociaþiunii - azi Bibliotecã Judeþeanã - este amintit la loc de cinste ºi Despãrþãmântul sãlãjan din ªimleu (vezi Catalogul Expoziþiei etnografice ºi istorie - Sibiu 1905, ASTRA!)
LA PARADA COSTUMELOR POPULARE AU LUAT PARTE ªI SÃLÃJENII ÎN CADRUL „Secþiei Etnografice”. Sãlãjeni din ªoimuº - fam. Baciu a donat covoare ºi costume populare - azi la Muzeul Etnografic. La publicaþii apare „Gazeta de Duminicã” ºi „Victoria” - Institutul tipografic ªimleu. La Despãrþãmântul „Arte frumoase ºi industrie de artã - Andriþoiu Sofronie din Bocºa dãruieºte o masã sculptatã în lemn, Baciu Ioan - preot în ªoimuº - cutii ºi cadre sculptate. Adunarea generalã Despãrþãmântul ªimleu - dãruieºte o fotografie document. Pentru colaborãri eficiente, aranjare ºi înzestrare - Despãrþãmântului ASTRA din ªimleu - i se acordã Diploma de Onoare.
Dupã exemplul altor „reuniuni” create de ASTRA, în 1870 se constituie „Reuniunea învãþãtorilor sãlãjeni”. Învãþãtorul Macedon Boþianu îl ia ca model cultural pe pedagogul învãþat Visarion Roman - editorul revistei de pedagogie "Amicul ªcoalei”. În anul 1872 se întemeiazã „Societatea de lecturã: Reuniunea preparanzilor din Zalãu”. Toate acestea sub patronajul Asociaþiunii ASTRA - însufleþite de oameni inimoºi care puneau interesul obºtesc înaintea celui personal ca o dovadã de cald patriotism.

***
Acestea fiind zise - constatãm cã Asociaþiunea ASTRA, încã de la întemeiere a catalizat energiile pozitive ale românilor transilvãneni, astfel la propunerea lui Demetriu Coroianu - vicarul Sãlajului, înfiinþeazã Despãrþãmântul cercual din ªimleu Silvaniei în 1870, prin care viaþa culturalã a Þãrii Silvaniei capãtã noi valenþe ºi un nou conþinut. Dupã anul 1906 ºi respectiv 1908, urmeazã comuna Bucium ºi Jibou - în care azi se poate vizita cea mai frumoasã Grãdinã Botanicã din România, dupã pãrerea a cel puþin o sutã de sibieni excursioniºti conduºi de col. (r) Ioan Pãrean, preºedintele "Asociaþiei Naþionale a Cadrelor Militare Rezervã ºi Retragere, G-ral Ilie ªteflea din Sibiu"
Prin purtarea de grijã a ASTREI - Gheorghe Pop de Bãseºti tipãreºte la Sibiu în 1883 - Economia cãminului - destinatã mai întâi judeþului Sãlaj. Învãþatul dascãl Gavril Trifu publicã lucrarea de pedagogie: ªcoala de repetiþiune ºi Contabilitatea simplã, pentru ªcoala popularã, în anul 1909. Astfel, dascãlul Gavril Trifu aduce o contribuþie deosebitã la activitatea culturalã a ASTREI - Despãrþãmântul ªimleu Silvaniei ºi cu prilejul Adunãrii Generale a ASTREI - þinutã aici în anul 1908.
Eveniment de seamã în vederea organizãrii vieþii naþionale, Adunarea generalã de la ªimleu semnificã recunoaºterea rolului cultural ºi politic, lupta pe care o duceau sãlãjenii pentru Marea Unire. Despãrþãmântul ASTREI din Buciumeni, Jibou, ªimleu, Crasna îºi trimit delegaþii la Alba Iulia, ca ºi Societatea pentru fond de teatru român, Reuniunea femeilor din Sãlaj.
Venerabilul Gheorghe Pop de Bãseºti avea, pe atunci, 83 de ani ºi tot a fost prezent la Alba Iulia în dublã calitate: de Preºedinte al PNR-ului din 1905 ºi Prezident de Onoare al Marii Adunãri, unde, cu aceastã ocazie, a spus vorbe de neuitat: "Am venit chiar ºi dacã aceastã cale m-ar costa viaþa, cãci de acum, pentru mine nu mai rãmâne decât sã zic ºi eu ca dreptul Simion din Scripturã: Acum slobozeºte, Doamne, pe robul tãu în pace...
Din judeþul Sãlaj au participat 100 de delegaþi. Cei care nu au putut participa, au sãrbãtorit UNIREA cântând: Pe-al nostru steag e scris unire, Pui de lei, Treceþi batalioane române Carpaþii ºi alte cântece pline de patriotism ºi de simþire româneascã.
De asemenea, dupã ce a organizat la Viena regimentele româneºti ale Gãrzii Naþionale, în calitate de cãpitan, viitorul Preºedinte al primului Guvern Democrat din istoria României - a înfiinþat Consiliul Dirigent, cu sediul în Sibiu - dr. în Drept - Iuliu Maniu. S-a nãscut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bãdãcin, comuna Pericei, pe atunci în comitatul Sãlaj (în judeþul Sãlaj de astãzi), fiu al lui Ioan ºi Clara Maniu. Tatãl sãu, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului Simion Bãrnuþiu, urmând studiile juridice la Pesta ºi Viena. Iuliu Maniu ºi-a petrecut copilãria la ªimleu Silvaniei ºi Bãdãcin, a urmat ºcoala primarã la Blaj, absolvind liceul reformat calvin din Zalãu. A urmat studii: la Universitatea din Cluj (Facultatea de Drept 1891-1896), pe care le-a continuat la Budapesta ºi la Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde ºi-a început activitatea de avocat al Mitropoliei Blajului ºi profesor de drept civil la Academia Teologicã greco-catolicã.
Iuliu Maniu ºi-a început cariera politicã în cadrul Partidului Naþional Român din Transilvania. Debuteazã totodatã ca membru, iar apoi preºedinte al Societãþii Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. În Monarhia Austro-Ungarã, a fost ales în 1906, deputat în Parlamentul din Budapesta, ca deputat de Vinþu de Jos, comitatul Alba, activitatea sa parlamentarã dezvãluindu-i curajul ºi intransigenþa. Împreunã cu personalitãþi de primã mãrime ale Partidul Naþional Român din Ungaria ºi Transilvania, precum Gheorghe Pop de Bãseºti ºi ªtefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotãrâtor la pregãtirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat. Imediat dupã întoarcerea din Italia, Maniu a fost trimis la Viena pentru a negocia drepturile românilor din Transilvania, înfiinþând, la 30 octombrie 1918, la Viena, Consiliul Naþional al Românilor din Transilvania.
Iuliu Maniu s-a numãrat printre organizatorii Marii Adunãri de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României. În cuvântarea pe care a þinut-o cu ocazia Adunãrii naþionale de la Alba Iulia, Maniu a spus: „Privim înfãptuirea unitãþii noastre naþionale ca un triumf al libertãþii româneºti”. Pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcþia de Ministru-Prezident al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcþie echivalentã cu cea de guvernator, îndeplinind, totodatã ºi funcþia de ministru de interne.
*
ASTRA a fost mereu în fruntea nãzuinþelor noastre înãlþãtoare spre mai bine pentru toatã suflarea româneascã, ca ºi astãzi, având în fruntea conducerii un bistriþean de mare omenie ºi valoare culturalã - prof. univ. dr. Acu Dumitru, a cãrui muncã neobositã nu poate fi rãsplãtitã.
Ca un corolar al întregii activitãþi a Asociaþiunii ASTRA, amintim succint doar câteva þeluri atinse cu temeinicie: A înscris numeroºi membri activi harnici. A adunat ºi administrat cinstit ºi cu bune rezultate fonduri bãneºti, solidarizând inimile românilor pentru înaintarea poporului român în toate domeniile vieþii economice ºi culturale. A editat revista Transilvania - de mare valoare istoricã - începând cu anul 1868. A organizat ºi coordonat cu bune rezultate activitatea Despãrþãmintelor. A sprijinit lupta pentru idei progresiste! A întemeiat ºcoli, fundaþii, biblioteci ºi expoziþii, muzee de artã popularã, întâmpinând multe greutãþi de ordin bancar ºi politic - vezi Eugen Brote - Asociaþiunea ºi activitatea ei pânã la 1876 - text pe care Eminescu             l-a tipãrit la Iaºi, într-o viziune patrioticã, dar ºi critic obiectivã.
Asociaþiunea ASTRA a fost cea care a editat Prima Enciclopedie Românã (1895 - 1903), a patra din lume. A publicat cãrþi de larg interes, mai ales pentru þãrãnime ºi meseriaºi. A editat o „Foaie poporalã”. A pregãtit elevi ºi a acordat burse. Dar a ºi combãtut temeinic scrierile veninoase strãine, ungureºti ºi austriece care erau „numai pamfleturi”, cu puþine excepþii - menþionate de „sufletul Tribunei sibiene” - învãþatul poliglot (ºtia 8 limbi) - Ioan Bechniþiu în „Foiºoara" Telegrafului Român, cel mai vechi ziar românesc, apãrut sub conducerea Mitropolitului Andrei ªaguna, la Sibiu.
Ca ºi astãzi - din aceleaºi direcþii: „Partea cea mai mare a scrierilor asupra românilor, fie articol de ziar - zicea Ioan Bechniþiu, fie broºurã sau chiar carte - este pãtrunsã de urã înverºunatã împotriva neamului românesc” „Scrierile acestea - continuã cel mai cultivat redactor al Tribunei de atunci - sunt dictate de gândul de la ne batjocori, prezentându-ne ca pe un popor nedemn, care nu meritã a-ºi trãi viaþa sa proprie naþionalã, ca o naþiune!"
În condiþiile ocupaþiei horthyste a Ardealului de nord, în urma Diktatului de la Viena 1940 ASTRA - dupã cum vorbeºte o scrisoare a Preºedintelui de atunci - Ioan Micu Moldovan - a decis sã-ºi concentreze toate puterile spre singura þintã: reînvierea Transilvaniei robite.
Ar fi multe de spus, dar, acestui gând îi rãmânem cititorului dator sã afle adevãrul privind trãdarea Mitropolitului Greco-catolic - Vasile Mangra - care a dat o circularã în care apãsa pe cuvintele: „Cine vrea sã ajungã la Alba Iulia - va trebui sã treacã peste trupul nostru” (...) „Patria noastrã are încã un duºman: ROMÂNIA”.


Vasile RUSU, text prezentat la a 112-a Adunare Generalã - Despãrþãmântul ASTRA - Carei, 13-15 octombrie 2017




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica