logo
Singurul român cu premiul Nobel pentru Pace
Singurul român cu premiul Nobel pentru Pace
Locuri care ne reamintesc de cel care a fost medicul-academician Ioan Moraru (n. 8 sept. 1927-20 dec. 1989, satul Dârlos)

De fapt, singurul român Laureat al Premiului Nobel pentru Pace. De unde şi obligaţia  noastră gazetărească de a încerca, la figurat vorbind, să-i aşezăm fotografia-portret în chenarul imensului tablou al celor mai de seamă oameni ai ţării. Cu atât mai mult cu cât el nu provenea dintr-o familie de intelectuali înstăriţi de la oraş, ci dintr-una de ţărani-plugari gospodari din Dârlosul transilvan. Ca urmare, mă gândesc că merită măcar acest minim efort imaginar. Cât despre satul său natal îmi place să spun (de parcă eu m-aş fi născut în el) că îşi are casele, şurile şi grajdurile frumos rânduite pe lungul urcuş şi coborâş al uliţelor şi hudiţelor. Cele care se prelungesc pe hotar, ducând atât în livezile tomnatice ale dealurilor pomicole şi viticole, cât şi în şesul gălbui al cucuruzelor coapte. Inutil să vă spunem cât de încântător este întregul peisaj. Cu atât mai mult cu cât peste el se suprapun sclipitoarele turnuri ţuguiate ale bastioanelor breslaşilor medievali şi ale bi­se­ricilor bătrânului şi mereu tânărului Mediaş, din vecinătate. Aşezarea care a izbutit să rămână ceea ce a fost ea dintotdeauna: o încântătoare citadelă urbană românească şi multietnică, ajungând la venerabila vârstă documentară de acum: cea de 750 de ani!
Revenind cu scriitura în vechea vatră a Dârlosului, vă propun să decupăm, cu închipuirea ochilor minţii şi cu puterea auzului, un alt fragment din ilustrata acestui sat, aşezat pe malul drept al râului Târnava Mare. Aşa se face că în acest început de toamnă m-am oprit în preajma locului preferat de scăldat şi de joacă al copiilor din stat, încă de pe vremea când viitorul medic-academician Ioan Moraru era doar un ţânc. Aici ascultam acel susur al apelor care îmi părea a compune şi recompune discret crâmpeie dintr-un amplu concert simfonic. Desprinse din partitura interpretativă a uneia dintre încântătoarele rapsodii române ale lui George Enescu. În realitate, însă, nu era altceva decât ecoul prelungit şi călător al acelor ape curgătoare. Cele care, odată ajunse în acest punct geografic, nu le mai rămâne altceva de făcut decât să mai străbată o ultimă mică porţiune din lungul lor drum întortocheat până la emoţionanta lor întâlnire cu molcoma Târnavă Mică şi cu căruntul Mureş. Nu, însă, mai târziu de a fi scăldat cu apele lor glorioasa şi îndurerata „Câmpie a Libertăţii de la 1848”. Precum şi zidurile falnicei Cetăţi de Latinitate şi Romanitate a Blajului, cu amintirea vestitei „Şcoli a înţelepţilor vechi cărturari ardeleni”, precum un Gheorghe Şincai, un Petru Maior sau un Timotei Cipariu. Acei emblematici istorici, filologi şi teologi ai neamului românesc, urmaşi ai unor trecute vremi şi vremuri. Cei care, prin tot ceea ce provăduiau cu vorba şi cu scrisul lor n-au făcut altceva decât să pregătească mult aşteptata Mare Unire, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Pentru ca, ceva mai târziu, blăjenii să aducă ca simbol al preţuirii faptelor lor, Grupul Statuar „Lupa Capitolina”. Acea Lupoaică Romană sculptată în bronz arămiu şi înălţată în zona centrală a Blajului, purtând la sânul ei doi copilaşi: pe fraţii Romulus şi Remus.
Toate aceste întâmplări neîntâmplătoare compun acele binecuvântate meleaguri transilvane din care, în urmă cu 90 de ani (respectiv în ziua de 8 septembrie a anului 1927), avea să se ivească în lume fiul de ţărani-plugari din Dârlos, Ioan Moraru. Omul care va face, ca prin isprăvile muncii şi vieţii sale, atât numele său cât şi cel al ţării sale, să se transforme în renume! Reamintindu-vă că este primul român Laureat al Pemiului Nobel pentru Pace. Spre edificare, vă ofer un succint episod, mai puţin cunoscut: Oslo, capitala Norvegiei, îndupă-amiaza zilei de 11 decembrie a anului 1985. Reunit în sesiune festivă senatul juriului internaţional conferă respectivul premiu mişcării „Medicii Lumii pentru Prevenirea Războiului Nuclear”. Mişcare iniţiată de trei somităţi ale medicinei mondiale din tot atâtea ţări: nord-americanul Bernard Lown, rusul-sovietic Mihail Kuzin şi românul Ioan Moraru. În numele celor trei savanţi, înalta distincţie este primită de reprezentatul şcolii medicinei româneşti. Şi, asfel, după savantul-medic George Emil Palade (1912-2008), încă un român devenea laureat al celui mai prestigios premiu internaţional.
Notă: Atâta vreme cât a trăit şi a muncit în deplină sănătate, Ioan Moraru şi-a iubit, ascultat şi stimat bunii săi părinţi-plugari, neuitând nici de rudele sale, nici de colegii de şcoală primară din sat şi nici de cei ai liceului din Mediaş şi de facultate din Cluj-Napoca. Dar nici de prietenii ţărani ai satului în care mereu revenea cu mult drag. Dovadă că a ales să îşi doarmă somnul de veci în pământul cimitirului aşezării sale natale, rugând-o pe soţia sa Norica, să vină şi ea lângă el, atunci când Bunul Dumnezeu va crede de cuviinţă. Cât priveşte destinul în viaţă al singurului lor copil, Ionuţ, el este tot medic-practicant şi cercetător ştiinţific, la fel ca şi tatăl său, numai că s-a stabilit, pentru o vreme, în Statele Unite ale Americii, împreună cu soţia sa şi copiii lor. Ea fiind tot medic şi tot româncă. Amândoi reuşind să fie cadre didactice universitare foarte apreciate. Acum, în casa părintească din sat mai trăieşte doar unul dintre fraţi, plugarul-gospodar Gheorghe Moraru, împreună cu familia lui, iar în Mediaş, sora lor, Sofica.
 Ultimul popas reportericesc îl facem în zona centrală a satului Dârlos. Acolo unde, în decorul celor două biserici ale românilor şi una a saşilor, al Şcolii Gimnaziale care îi poartă numele, precum şi al „Monumentului Eroilor Români din toate războaiele şi din toate timpurile”, sunt aşezate busturile cu chipurile a trei fii de seamă ai acestei aşezări: teologul Visarion Roman (1833-1885), întemeietorul Băncii Albina a românilor ardeleni astrişti; istoricul Ioachim Crăciun (1898-1971) şi medicul Ioan Moraru (1927-1989). Pe placa din marmură aşezată pe faţada casei părinteşti, purtând numărul 290, stau gravate următoarele cuvinte: ”Aici s-a născut academicianul-profesor-doctor docent în ştiinţe medicale, laureat al Premiului Nobel în 1985, Ioan Moraru”.
Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica