logo
Sibiu – file din istoria muzicii militare
Dumitru CHISELIŢĂ
8176 vizualizari
Sibiu – file din istoria muzicii militare
*Interviu cu col.(r) Ioan Ursu, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România*

Acasă la Ioan Ursu, colonel în rezervă şi fost şef al muzicii militare sibiene, am aflat, pe lângă istoria vieţii sale, şi o altă istorie: Cea a muzicilor de fanfară sibiene. Col.(r) Ioan Ursu s-a născut într-o familie de ţărani, la 1 ianuarie 1934, în satul Ghirbom din Alba. A absolvit şcoala primară în satul natal. În anii copilăriei a învăţat asemenea tuturor membrilor familiei să cânte la „fluieră", instrument de familie la care au cântat moşii şi strămoşii, tatăl şi fii între care şi fratele său mai mare Emilian, care va face şi el o carieră muzicală militară de excepţie: dirijor, profesor de muzică, inspector general al muzicii reprezentative a armatei, încheindu-şi cariera cu gradul de general. În 1949 după probe de aptitudini muzicale, a fost admis la Liceul Militar de Muzică din Bucureşti. În 1955, în urma unui examen de specialitate, devine instrumentist suflător cu gradul de sergent major şi încadrat la muzica militară din garnizoana Cluj. În 1959 revine la Şcoala de Muzică Militară din Bucureşti unde susţine examenul de admitere la cursul de ofiţeri şefi de muzică pe care a absolvit-o ca şef de promoţie cu gradul de locotenent în anul 1962, şi, prin ordin superior a fost numit şef al muzicii militare din garnizoana Râmnicu-Vâlcea. În aprilie 1967 a fost numit şef al muzicii militare al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu de unde în octombrie 1992 a fost pensionat.

Ion Ursu recunoaşte că adevăratele sale performanţe le-a realizat în mediul muzical din Sibiu unde, din 1967 până la pensionare, s-a integrat în viaţa muzicală şi cultural artistică, participând la marile spectacole desfăşurate la Casa de Cultură a Sindicatelor, la Filarmonica de Stat, la Casa Armatei / Cercul Militar, împreună cu solişti şi recitatori ai Teatrului Naţional Radu Stanca.

El a pregătit şi a dirijat spectacolul inaugural pe scena noului local al Casei Armatei, azi Cercul Militar Sibiu, la care şi-au dat concursul Corul Mixt al Casei Armatei, Corul bărbătesc al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu“, solişti vocali şi instrumentişti. Tot aici, în garnizoana Sibiu, prin muncă asiduă şi afirmări în public, a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi secretar al Cenaclului Muzical din Sibiu. În perioada anilor 1963-1969 a frecventat cusurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca obţinând titlul de „Diplomat în artă“ – profesor de muzică, dirijor şi compozitor. Ca membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România col. Ioan Ursu şi-a onorat din plin acest titlu, atât prin activitatea sa dirijorală cât şi prin studiile şi creaţiile sale muzicale pentru cor şi muzică de fanfară şi alte genuri muzicale., Genul muzical preferat, spre care şi-a orientat activitatea de creaţie col. Ioan Ursu, a fost muzica militară: marşurile pentru fanfară, cântece patriotice şi ostăşeşti, piese pentru cor şi fanfară, unele premiate la Festivalul ostăşesc „Te apăr şi te cânt patria mea“. Au mai fost suite simfonice, rapsodii, poeme simfonice, fantezii, marşuri simfonice şi alte genuri pentru care a fost onorat cu două premii speciale din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în anii 1985 pentru „Rapsodie Transilvană“ şi „Tineret pe şantier“ şi alte premii în cadrul festivalului Cântarea României, la concursuri în plan local şi la nivelul Ministerului Apărării Naţionale.

- Care ar fi principalele repere din trecutul muzicii de fanfară din judeţul Sibiu?

- Documentele de epocă atestă că Sibiul şi localităţile din împrejurimile lui au reprezentat cel mai puternic centru al muzicii de fanfară din Transilvania, atât până la Marea Unire de la 1 decembrie 1918 cât şi în perioada interbelică, apoi în deceniile premergătoare Revoluţiei din decembrie 1989. Astfel, în zona Sibiului, datorită influenţei benefice a saşilor, descoperim formaţii de suflători încă de la începutul secolului al XIX-lea. În anul 1808, pastorul Martin Arz din Cristian consemna în memoriile sale existenţa unei fanfare în această localitate. Din cronica localităţii întocmită de Iosif Eckenreiter aflăm că în perioada anilor 1880-1887, în Cristian exista o fanfară particulară al cărei conducător era Mihael Konnerth, de meserie rotar iar în 1887 i-a fiinţă o nouă fanfară pe lângă biserică condusă de Martin Krauss. Ziarul sibian „Hermannstadter Zeitung“ din 16 mai 1868 ne aduce ştirea că în Apoldu de Sus a existat o fanfară care a întâmpinat locţiitorul comitelui din Sibiu în vizita sa în această localitate. În aceeaşi perioadă de timp sunt semnalate muzicii de fanfară şi în alte localităţi precum Şelimbăr, Cisnădie, Mediaş, Turnişor şi Sibiu. Despre fanfara din Turnişor aflăm dintr-o notiţă prin care membrii acestei formaţii solicitau, la data de 19 octombrie 1879, conducerii şcolii din localitate să li se permită a-şi desfăşura activitatea bisăptămânală în cadrul şcolii. Mergând mai departe în Mărginimea Sibiului aflăm din ziarul „Foaia poporului“ din 1937 despre aniversarea a 25 de ani de activitate a fanfarei din Poiana Sibiului: „Duminică 5 septembrie 1937 s-a desfăşurat în Poiana Sibiului o aleasă sărbătoare prilejuită de împlinirea unui sfert de veac de la întemeierea „Doinei“ – prima fanfară a românilor ardeleni care a luat fiinţă în 1912, la iniţiativa unui mănunchi de români poienari sub conducerea lui Dimitrie Ghişe. (...) La aniversare au participat şi locuitori din satele vecine în frunte cu fanfarele gârbovenilor, răcenilor şi cărpinişenilor, conduse de învăţătorii Enea Bogdan şi Ion Jugăreanu“. În Săliştea Sibiului exista o fanfară, numită „Reuniunea pompierilor din Sălişte“ fondată la 10 octombrie 1876 de inimosul dirijor Iuliu Crişan. Aceste formaţii instrumentale au fost prezente în viaţa localităţilor la toate evenimentele, contribuind la îmbogăţirea spiritualităţii româneşti şi favorizând înfiinţarea altor formaţii în cadrul judeţului, ajungând la peste 37 de ansambluri instrumentale de suflători. Acest lucru a determinat organele culturale ale judeţului Sibiu ca în anul 1968 să ia fiinţă un concurs al fanfarelor de amatori care s-a perpetuat până în decembrie 1989, încercându-se şi în prezent revigorarea acestuia.

- Ce ne puteţi spune despre muzica militară din garnizoana Sibiu?

- Datorită faptului că în secolul al XVIII-lea Sibiul, a devenit a doua garnizoană militară după Viena, ca potenţial militar al Imperiului Austriac, şi muzica militară a constituit o componentă permanentă a structurilor armatei austriece din Sibiu. Printre documentele de bază care atestă existenţa unei muzici militare în garnizoana Sibiu este şi un articol din ziarul „Der Siebenbürger Bote“ nr. 77-78 din 30 septembrie 1842, unde se arată că la o mare festivitate muzicală ce a avut loc pe Hipodromul din Sibiu (cartierul Hipodrom de azi) în cadrul unei manevre de toamnă a trupelor austriece din Sibiu, au participat patru fanfare militare şi diletanţi (interpreţi amatori, n.n.) de muzică din diferite localităţi rurale din judeţul Sibiu. De menţionat că fanfarele militare austriece au proliferat în rândurile populaţiei muzica de fanfară prin concerte de promenadă ţinute în parcul Sub Arini (Erlenpark), în pieţele oraşului, cu ocazia diferitelor sărbători şi mai ales în sezonul cald.

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, la Sibiu s-au pus bazele primelor unităţi militare româneşti din Transilvania, acestea devenind, prin numărul mare de indicative, a treia garnizoană militară ca mărime din România, după Bucureşti şi Ploieşti. Astfel, la Sibiu i-a fiinţă în 1919 Regimentul 90 Infanterie, în 1920 Şcoala de Ofiţeri „Principele Carol“, Centrul de instrucţie al Cavaleriei plus alte categorii de forţe: artilerie, căi ferate, comunicaţii, spital militar, depozite şi alte structuri. În cadrul acestor noi structuri militare au luat fiinţă şi muzici militare de fanfară care îşi desfăşurau pregătirea după un program întocmit de şeful muzicii şi aprobat de comandantul unităţii (şeful şcolii). Programul prevedea: pregătirea militară şi de specialitate a personalului muzicii, instrucţia de front specifică, activităţi cu caracter ostăşesc, pregătirea profesională, participarea la onoruri şi ceremonii militare, concerte, spectacole în unităţi şi garnizoană. Reamintim că în garnizoana Sibiu, în perioada interbelică şi-au desfăşurat activitatea două muzici militare respectiv cea a Regimentului 90 Infanterie şi cea a Şcolii militare de Ofiţeri „Principele Carol“. Un moment interesant consemnat în documente s-a petrecut în anul 1920 când Regimentul 90 Infanterie îşi schimbă temporar reşedinţa în garnizoana Focşani, iar în locul său a venit Regimentul 10 Infanterie Putna. La festivităţile respective au participat şi muzicile celor două regimente, astfel la banchetul din sala Union a cântat muzica Regimentului 90 Infanterie (cadre şi familii) iar la masa comună a trupei ţinută în cazarma Regimentului 90 Infanterie a cântat muzica Regimentului 10 Infanterie Putna. Rezultă deci că muzica militară însoţea trupele de militari în toate deplasările susţinând moralul acestora chiar şi pe timpul campaniei din 1941-1945. Muzica militară din garnizoana Sibiu concerta în parcul oraşului îndeosebi în parcul Sub Arini, executând piese muzicale din diverse genuri precum marşuri, polci, mazurci, valsuri, arii din opere şi operete, muzică populară şi distractivă etc. Efortul financiar era suportat de primăria oraşului. Iată o adresă a comandatului garnizoanei Sibiu din iulie 1920 către primărie: „În conformitate cu adresa Regimentului 90 Infanterie numărul 4803 din 23 iulie 1920 (...) am onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca din fondurile Primăriei să se aloce o sumă pentru muzica Regimentului 90 Infanterie care cântă în acest oraş de două ori pe săptămână“. De menţionat că şi după cel de Al Doilea Război Mondial muzica militară din Sibiu concerta vara şi în staţiunile balneoclimaterice din apropiere: Ocna Sibiului, Călimăneşti, Olăneşti şi altele.

La data de 15 iunie 1921 ia fiinţă orchestra şi fanfara Şcolii Militare de Infanterie „Principele Carol“, cu instrumente noi aduse din Cehoslovacia, iar în programa de învăţământ a elevilor apare muzica şi educaţia artistică a elevilor ca materii distincte. În acest scop în şcoală a existat şi un Cazinou al elevilor.

În decursul anilor, datorită schimbărilor în sistemul de învăţământ militar, în garnizoana Sibiu au existat chiar şi patru formaţii de fanfară: şcolile militare de infanterie, transmisiuni, artilerie şi de maiştri şi subofiţeri. O dată pe săptămână aceste muzici făceau pregătirea comună pe garnizoană după un program aprobat de comandantul garnizoanei. Aceste muzici au asigurat toate ceremonialele militare precum şi cele ocazionate de sărbători omagiale. La conducerea acestor formaţii s-au perindat ofiţeri, şefi de muzică de prestigiu precum: Iosif Klein, Emanoil Dvorak, Ion Petrovici, Dumitru Eremia, Ion Totan, Tiberiu Baia, Dinu Stelian, Constantin Costoiu, Horia Ardeleanu, Niţă Buia, Ioan Ursu, Vasile Moldovan, Ion Şerbănuţ, Nicolae Frăţilă iar în prezent onorează această funcţie mr. Marius Şerbănescu.

***

Col.(r) Ioan Ursu, a părăsit scena după 40 de ani de activitate, dar pentru el, „muzica, dacă vreţi să ştiţi, a fost, este şi va rămâne viaţa mea şi mai ales muzica militară mi s-a întipărit în suflet...“






comentarii
2 comentarii

...SA TRAITI DOMNULE COLONEL,cu regret va spun ca nu am cantat sub bagheta dv,ci a altor colegi de ai dv.ca;COL.OPREA VASILE(ARAD)siCOL.IUGA CONSTANTIN.Am abslovit SCOALA MILITARA DE MUZICA,1954-1959,iar dintre cei pe care i-ati enumerat mai sus mi-au fost chiar comandanti directi in SCOALA MILITARA,ex;COL.BUIA NITA,COL.CONSTANTIN COSTOIU.Am citit cu mare emotie cele scrise de dv.si pe masura ce citeam mi-sa ridicat parul pe cap si ma furnica pielea.....amintindu-mi de acele timpuri care au lasat urme adanci in viata noastra si nu se vor uita pana-n cea din urma clipa...Cu stima si respect PLUT.ADJ SEF(R)MORARESCU MARCEL TARGOVISTE-DAMBOVITA.
plut.adj.sef.(r)MORARESCU MARCEL-TARGOVISTE-DAMBOVITA
15.11.2008 19:29
Sunt absolvent al Scolii Militare de Muzica in promotia 1964.Am fost coleg de promotie cu foarte multi sefi de muzici militare din tara. Dupa 10 ani de muzica, soarta mi-a suras si am ales o alta cale, cea de ofiter de logistica, poate tocmai datorita sfaturilor bune date de domnul col.(am auzit ca este general)Ioan Ursu, de a invata cat mai mult.Acest om merita toata lauda pentru calitatile sale. Este cu adevarat un OM DE OMENIE pentru ce din jur. Poate ca nici nu ma mai cunoaste cine sunt, dat ii multumesc pentru sfaturile date mie si colegilor mei. Cu deosebit respect Lt.col.(r) Ioan Cordovan din Bistrita, jud.Bistrita-Nasaud Email: ioan.cordovan@gmail.com
lt.col.(r)Cordovan Ioan din municipiul Bistrita,jud.Bistrita-Nasaud
08.11.2009 13:50
Din aceeasi categorie
sevis

filarmonica

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia