logo
Semnal editorial: "Nici în viaţă, nici în moarte nu am fost un duşman al naţiunii ungare"
N. I. DOBRA
1059 vizualizari
Semnal editorial:

Pentru cei care nu ştiu, Stephan Ludwig Roth s-a născut la Mediaş, în 24 noiembrie 1796, fiu de preot la Şeica Mică. A studiat la Sibiu şi Tübingen. În Elveţia a fost stu­dentul renumitului pedagog Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827), care l-a angajat ulterior ca profesor la Yverdon, de unde pleacă la Tübingen, unde obţine titlul de doctor cu teza "curajoasă” la vremea aceea "Esenţa statului". După un periplu prin Viena, Cluj, Sibiu, Cisnădie, Şeica Mică, Roth se stabileşte la Mediaş profesor la gimnaziu în 1821. Predă, scrie lucrări de istorie şi pedagogie, se căsătoreşte cu fiica preotului din Copşa Mare, Sophie Auner, în 1823, cu care are trei copii. În 1831 rămâne văduv. Trei ani mai târziu a fost dat afară din învăţământ din cauza convingerilor sale în necon­cordanţă cu regimul politic. Devine predicator şi pastor în Mediaş, apoi, probabil, pentru a se face uitat de oficialităţi, în 1837 se duce preot în satul Nemşa, unde, între alte activităţi (!) se recăsătoreşte cu fiica preotului din Băgaciu, cu care va avea cinci copii. Scrie şi publică în presa vremii cu frenezie, preocupat de soarta ţăranilor, de viaţa lor amărâtă, lipsită de satisfacţii. L-au preocupat reformarea învăţămân­tului şi înfiinţarea de şcoli săteşti. Necazurile mari i-au venit din mo­mentul în care s-a opus pe faţă im­punerii limbii maghiare ca limbă oficială de stat în Transilvania. În 1847 a fost numit preot la Moşna, dar continua să militeze pentru drepturile egale ale tuturor locui­torilor Transilvaniei. Culmea, în 6 ianuarie 1848, îi moare şi cea de-a doua soţie, rămânând văduv cu cinci copii minori. (Din prima căsă­torie, doi copii i-au murit de mici, iar Sophie era măritată.) Anul 1848 a fost plin de evenimente, Roth implicându-se în mişcarea revolu­ţionară, alături de saşi şi români, împotriva ungurilor: a fost preşe­dinte al Asociaţiei tineretului ger­man din Transilvania, comisar imperial plenipotenţiar, adjunct al administratorului provizoriu al Comitatului Cetatea-de-Baltă. După ce armata maghiară con­du­să de generalul Bem recucereşte Transilvania, Roth se retrage în parohia lui de la Moşna, primind, de la Bem o "scrisore de protecţie", care nu i-a folosit la nimic: în 21 aprilie 1849, din ordinul comisa­rului guvernamental maghiar Laszlo Csanyi, a fost arestat şi dus la Cluj. Judecat rapid, condamnat la moarte, în 11 mai 1849 a fost executat prin împuşcare. Un an mai târziu, rămăşiţele lui pământeşti au fost aduse la Mediaş, iar în 1853 i s-a inaugurat un monument. Aşa se scrie istoria.   
Lucian Giura şi Maura Geraldina Giura, publicând antologia "Ste­-      p­han Ludwig Roth şi românii" (Edi­tura Techno Media, Sibiu, 2016) reprezintă, vorba autorilor "un mo­dest omagiu dedicat împlinirii a 220 de ani de la naşterea celui care a fost umanistul şi revoluţio­narul St.L. Roth".
Cercetătorii au adunat între co­pertele cărţii lor ce s-a scris de-a lungul timpului pe această temă, a relaţiei profesorului, preotului, filozofului sas cu românii, într-o pe­rioadă tulbure a istoriei Transil­vaniei. Despre viaţa şi activitatea lui St.L. Roth au scris oameni de seamă, de la George Bariţiu, Ilarie Chendi, Horia Petra-Petrescu, Octav Suluţiu, Nicolae Lupu, la N. lorga, Dan Berindei, C.C. Giurescu, David Prodan, Ioan lupaş, Eugen Jebeleanu etc. Interesante sunt şi anexele cărţii: Toastul de la Sebeş, Execuţia, Scrisoarea către Ştefan Moldovan, protopop de Mediaş, Ultima scrisoare, Mărturie a lui Pestalozzi despre activitatea lui Roth şi tabelul sinoptic (din care am selectat datele de la începutul acestei prezentări).
Impresionantă este ultima scri­soare, cea pentru copiii lui, care se încheie astfel: "(...) Trebuie să mai adaug că nici în viaţă, nici în moarte nu am fost un duşman al naţiunii maghiare, fie ca acest lucru să-mi fie crezut, mie, muribundului, în clipa când orice ipocrizie dis­pare".
În încheiere îmi permit o con­statare: în vreme ce Stephan Lud­wig Roth, pe bună dreptate, este cinstit cum se cuvine la Mediaş, unde are un bust, numele lui îl poar­tă un liceu şi o stradă, Avram Iancu, mult mai aprig în revoluţia din 1848/49, mai radical şi mai ferm în principii, nu se bucură de aceeaşi preţuire din partea sibienilor, bustul lui zăcând în holul Bibliotecii Astra, fiindcă în parc... nu mai e loc. Şi, încă o observaţie: lancu nu poate fi numit "erou naţional al românilor" ca să nu se supere vecinul Viktor Orban?



loading...
comentarii
4 comentarii

Abraham Yankee... probleme la Haga
09.05.2017 16:32
89.122.89.98
C? bine zâci, babu? Nicu, pe Avram Iancu nu l-o vrut erou, nu cumva s? s? mânie gula?ul!
Veche boal? a românilor(nu a celor adev?ra?i), nu ?tiu s?-?i cinsteasc? eroii... :(
Salut?ri de pe Valea Seca?ului, din câte ?tiu, ave?i origini în partea asta.
Ardeleanul
10.05.2017 10:28
185.5.231.251
Ardelene ai prea multe semne de intrebare-- esti cu adevarat, ardelean ?? Are dreptate ST.L. Roth -- nimeni nu e dusman unui popor ci doar unor capetenii fara frica de Dumnezeu si rusine de oameni-- ex. stalin, hitler,lenin polpot etc -- asta nu inseamna ca uram pe germani ,rusi ,cambodgieni ci doar pe descreierati lor -ajunsi la conducere.
mike
11.05.2017 22:42
50.39.219.148
@mike Nu, is oltean, vint la in piata la Sighii, cu ridichi ;)
Apai.. vina mea-i, ca stimabila Tribuna, nici macar nu ne permite sa ne exprimam corect, romaneste(cu diacritice)??! Iaca-ta, am scris fara, ca sa-ntalejji..
Ardeleanul
12.05.2017 11:16
185.5.231.251
Din aceeasi categorie


Filarmonica Sibiu

Energy

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
Auchan