logo
Semnal editorial: "M-am născut la morgă, chiar în incinta clădirii"
N. I. DOBRA
618 vizualizari
Semnal editorial:

Teodor Fleşeru, traducător "de meserie", a publicat recent romanul "Pacoste" (Editura EIKON, Bucureşti, 2018), în care personajul principal, Costel Andropol, autopsist profesionist, ne împărtăşeşte secvenţe din existenţa lui de om obişnuit. Căsătorit cu Alina, având o fiică, Irina, studentă, un viitor ginere, Ovidiu, locuind toţi într-un apartament de bloc din Sibiu, insul duce o existenţă lineară, dar are simţul umorului: "(...) M-am născut la morgă, chiar în incinta clădirii unde tata primise repartiţie pentru un apartament de două camere, nu la mult timp după ce se refugiase din Grecia, primind azil politic în Moldova, unde a şi cunoscut-o pe mama. Da, era un apartament normal: două camere, bucătărie, baie, iar "cămara frigorifică" (îi spunea aşa pentru că se găsea pe acelaşi coridor) era după cămara cu alimente (...) Aşa cum unii învaţă de mici să pună varză la murat, să sape în grădină şi să taie porcul de Crăciun, aşa mi s-a părut şi mie normal să învăţ ce făcuse tata ca să trăim bine (...)". Astfel a devenit autopsist, meserie - cum zice autorul-personaj - nerâvnită de nimeni: "Nu existau bârfe şi invidii. Cine să te pizmuiască? Nimeni nu dorea să-ţi ia locul. Chiar te deplângeau, le era oarecum milă de tine şi, în acelaşi timp, te "înţelegeau" - cineva trebuia să facă şi munca asta, nu...?! (...)"
În această notă şugubăţ-sarcastică este scrisă cartea, Teodor Fleşeru reuşind, în mai puţin de 200 de pagini, să surprindă personaje în diferite ipostaze şi relaţii sociale gen: căsătorie, adulter, prietenie etc.
Romanul este alcătuit din secvenţe care ar putea constitui baza de plecare pentru un scenariu de film: Costel nu se mai simte atras de Alina, în schimb se înamorează de Zoe, soţia lui Gigi, fratele Alinei, cumnat, cu care, astfel, devine "şogor"; ulterior, se simte atras trupeşte şi de Diana, prietenă cu Zoe, "cosmeticiană la Baia populară"; are o relaţie specială cu mama Alinei, soacră-sa, Mama Uta, singura care-l înţelege; Gigi se cuplează, şi el, cu Anda; Irina, deşi nu şi-a luat încă licenţa, trebuie să se mărite cu Ovidiu ("Bovidiu", cum îi zice în sinea lui Costel) fiind gravidă; cu Klaus Binder "poet nebun", fost coleg de liceu, Costel are o lungă discuţie pe marginea piesei "Hamlet" de Shakespeare; la Ocna, la nudişti, Costel se întâlneşte cu Lucchino, sibian, transfug în Italia, revenit după revoluţie, care se angajează să-i fie naş Irinei când se căsătoreşte, suportând cheltuielile etc.
Personajele, faptele mărunte, dialogurile, în viziunea autorului-povestitor, au savoare şi dau relief cărţii. Spre exemplu, despre amanta Zoe: "Mă înşela cu propriul soţ. Nu există o mai mare senzaţie de impotenţă şi frustrare decât aceea care te obligă să realizezi că femeia iubită, smulsă ilegal din cleştele tradiţiei şi tentaculele tribului, te înşală legal. Ce trădare, câtă durere exacerbată de încercările şi momentele de alinare oferite de trădătoare! (...)" Sau, despre văduve: "Brusc, în timp ce bărbatul le moare, într-un fel, pentru ele, el devine fătul care se naşte. Odată mort, se metamorfozează în legendă. E pomenit şi bocit, lăudat şi rememorat, eroul din poveste (...)" Şi, nunta fetei: "Era o nuntă cu trei generaţii de nuntaşi: mama soacră cu rudele ei din Ungurime şi Mărginime; eu şi Alina cu ai noştri, plus Luchi cu jumătatea lui, adică naşii, un sfert de generaţie peste noi; copiii, mirii, cu generaţia de rocări, pe motociclete, haine de piele, pinteni şi plete, Metallica şi Cargo, bătrâneii Iris-aţi. S-au amestecat cu toţii, ca-ntr-o lătură gustoasă, picantă (...)" Cu încântare am citit paginile în care descrie saIonul de spital şi "locatarii" lui, în perioada cât a fost internat pentru analize, după un vertij iscat din senin pe când stătea pe o bancă în parcul ASTRA: "Cumătrul Butz era constipat şi necăjit că nu iese nicicum, fiindcă a doua zi urma să fie operat, Florin, cu piciorul căptuşit în gheaţă, vorbea la telefon murdar-drăgăstos cu amanta, trăgându-mi cu ochiul înlăcrimat, iar Doru Proteză încerca să regleze televizorul (...)".
Portretele personajelor sunt şi ele bine creionate, cu har: "Gura mare, cărnoasă, rujată vişiniu violent, devenise voluptuoasă; părul vopsit în culoarea caiselor în pârg se transformase într-un halo divin, hipnotizant, iar zâmbetul pervers-dulce, de curtezană, înflorise într-unul de generozitate dezinteresată" (Diana).
"Pacoste" - ilustrată sugestiv de coperta realizată de Crina F. Oprean - este o carte pe care am citit-o cu plăcere, scrisă de un autor înzestrat.

 





comentarii
1 comentarii

De mizeria din jurul nostru suntem satui pt. ca dam nas in nas cu ea zilnic... o mai cautam si in carti? Totusi e interesant faptul ca apar locuri din Sibiu...
@@@
12.01.2019 08:46
Din aceeasi categorie
sevis

Garanta

TDC

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia