logo
Semnal editorial: "Întunecat şi lemnos, ochiul cerului se uită spre noi"
N. I. DOBRA
324 vizualizari
Semnal editorial:

Înainte de sărbătorile de iarnă, Rodica Braga m-a bucurat cu (încă) o plachetă de versuri, pentru mine ea rămânând, în primul rând, poetă, nu prozatoare şi am argumente în acest sens: este frumoasă, sensibilă, delicată, interiorizată doar cât trebuie (!) şi dăruită acestei arte. Dintre prozatoa­rele notabile le-am "cunos­cut" pe Hortensia Papadat-Ben­gescu şi pe Ioana Postel­nicu. Bineînţeles că tot ce spun vine din gustul meu de cititor, fără pretenţii de critic autorizat, aşa că nu sunteţi obligaţi să mă luaţi în serios. (Apropo, un cârtitor de-al meu crede că Zaharia Stancu a fost doar autorul romanului "Desculţ", dar mie mi-au plăcut celelalte roma­ne ale lui: Jocul cu moartea, Pădurea nebună, Ce mult te-am iubit, Şatra, iar surprin­zător, este şi poet nu de duzină).
Revenind la volumul "Timp în derivă" (Editura Con­temporanul, 2016, Bucu­reşti) al Rodicăi Braga, vă spun simplu şi pe înţelesul tuturor că îmi place scriitura autoarei, care denotă exact ce vă ziceam mai sus. Sigur, "meseriaşii" sunt mai abisali. Spre exemplu, Marin Mincu scrie printre altele: "A încerca experienţa reîntoar­cerii către firescul ce a fost înainte, adică o recuperare în registru post-modernist, o "spărtură" în cuirasa meta­textului spre o reevaluare a resurselor poetice, o revigo­rare naturală, fără acea automacerare sisifică, a te elibera de capcanele pe care ţi le-ai întins singur în desişul textului, a evada din "îngrădire", zidindu-ţi altă "casă" a poeziei, iată "direcţia" derulată conştient de Rodica Braga, cu o implicare tonifiantă (...)". Aţi înţeles? Eu, ba.
Vă ofer, în schimb, două poezii, pentru a vă hotărî cine are dreptate între mine, novicele şi criticul de ser­viciu. Iată:
"Pentru toate păcatele mele,
pentru că am ratat nenu­mărate
momente de fericire,
îmi va fi dată pedeapsa
iadului etern, acela în care timpul
îngheaţă în mari întinderi
crepusculare
setea mea de timp, de mai mult timp,
va răsuna în ecoul
mereu reiterat prin stagnarea
în etern, acest spaţiu
în care momentul
pare să nu aibă sfârşit.
Şi cea din care am extras titlul acestei însemnări:
"Întunecat şi lemnos, ochiul
cerul se uită spre noi.
Pace în jur, ca în adâncuri de văi.
auzul ne e sfâşiat de un urlet
crescut din plăceri pietrificate.
Tăcerea creşte ca o plantă udată.
pe aici, doar vecinătatea ei,
mirosind a mătrăgună,
şi gura mea strepezită
de ţipătul neslobozit
o vreme a neputinţei trece
augustă prin noi
ca printr-o goarnă".
Fiecare carte de-a Rodicăi Braga mă bucură de parcă aş fi scris-o eu.



loading...
comentarii
1 comentarii

sigur poezia a fost scrisa de o drogata -- ochi de lemn -avem noi nu cerul --mai ales cind canabisul pune stapinire pe intelectul omului
mike
11.01.2017 22:11
50.45.209.26
Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip
APM

Biteco
CP31