logo
Semnal editorial: Cartea unui erudit romantic
N. I. DOBRA
801 vizualizari
Semnal editorial: Cartea unui erudit romantic

Zilele trecute, am primit volumul al II-lea al "Efigiilor sentimentale" , pe care Ilie Moise şi le-a făcut cadou la împlinirea vârstei de 70 de ani. Pri­mul volum a apărut la Editura Imago, în 2008, când au­torul împlinea 60 de ani. Erau acolo portrete ale unor oameni de cultură cunoscuţi şi recunoscuţi, despre care am scris la vremea aceea: Cornel Irimie, Corneliu Dragoman (Liubinschi), Traian Rapiţă, Ion Macrea, Nicolae Branga, Ana Grama, luliu Paul, Victor V. Grecu, Horst Klusch, Rodica şi Mircea Braga etc. Erau şi amintiri din copilăria şi adolescenţa autorului, nostalgice şi de ţinut minte de cei vechi şi cei noi.

Iată că, după un deceniu, Ilie Moise revine cu un la fel de plăcut lecturii volum, apărut la Editura Honterus, o continuare a celui precedent, pentru că nici aici amintirile lui Ilie Moise nu s-au estompat, nici lista personalităţilor sibiene din domeniul culturii şi învăţământului nu dă semne că s-ar încheia. (Nu mă îndoiesc că, la 75 de ani, se va învrednici să-şi continue demersul evocării oamenilor de valoare pe care i-a cunoscut şi apreciat, dacă nu cumva chiar mai repede, fiindcă, vorba latinului: "Fugit irreparabile tempus".)

Ilie Moise, după cum arată titlul cărţii, este un sentimental - cum suntem mai toţi când ajungem la o... vârstă frumoasă - scriind din tot sufletul despre "eroii" lui, fie că sunt rude sau prieteni din Cutul na­tal: Periplu în lumea strămoşilor, Siluete şi amintiri, Vecina noastră Ana Lii, Prietenii de acasă, Popa nost, fie că sunt "Colegi, prieteni şi amici", din capitolul al doilea, cel care alcătuieşte "carnea" cărţii, ocupând cea mai mare parte din cele 225 de pagini. Pe unii dintre ei îi cunosc şi-i apreciez, alţii îmi sunt străini, dar "merg pe mâna" autorului, care, firesc, are păreri personale, inevitabil, subiective. (Eu, dacă voi mai avea zile, aş scrie, mai degrabă, o carte despre cei care ar fi putut face mai multe pentru Sibiu şi n-au făcut, după capacitatea şi puterea lor!). Dar, să ştiţi, Ilie Moise are talentul de a scrie "de bine" chiar şi despre unii, hai să zic, neutri, ceea ce nu-i deloc la îndemâna oricui. Nu dau exemple, pentru că le păstrez           pentru o eventuală viitoare carte, deloc sentimentală, despre sibienii pe care îi cunosc.

În general, sunt de acord cu portretele pe care le însăilează autorul prietenilor, colaboratorilor, colegilor, cu diferite prilejuri, unele de conjunctură: Maria Bozan, la împlinirea a 60 de ani, profesorul Ion Taloş la 75 de ani, profesorul Ioan Cucea la 70 de ani, Nicolae Scutea la 70 de ani, Gherasim Rusu Togan la 75 de ani etc. Dincolo de aceste "comenzi sociale”, Ilie Moise are eseuri cu adevărat sentimentale: Ultimul ţăran autentic, Din vremea studenţiei, Prietenii şi... dintele timpului, Satisfacţii şi bucurii de... dascăl etc.

Oricum, cele două volume de "Efigii sentimentale" ale lui Ilie Moise pot constitui un capitol important dintr-o posibilă istorie culturală a Sibiului, care înseamnă nu numai Brukenthal, Catedrala Evanghelică, Teutsch, Nepomuk, zidurile cetăţii şi... lohannis.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

SmartUP

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia