logo
Scriitoarea Anca Sîrghie – un ambasador al literaturii române peste Ocean
Scriitoarea Anca Sîrghie – un ambasador al literaturii române peste Ocean
Cunoscuta sibiancă, prof. dr. Anca Sîrghie, este unica scriitoare din oraşul nostru care duce mesajul literaturii române dincolo de hotarele României, peste ocean, în America. Unele repere ce caracterizează prestigioasa-i contribuţie ne-au fost făcute cunoscute şi din paginile revistei "Rapsodia” a Cenaclului Literar „George Topârceanu”. Însă, această activitate interesantă şi prolifică a domniei sale merită a fi abordată mai profund, având în vedere că prin iniţiativele dânsei, Anca Sîrghie promovează literatura română în cadrul comunităţilor de români de peste hotare (SUA şi Canada). Pe lângă cunoaşterea scriitorilor români clasici şi contemporani, dânsa sporeşte şi prestigiul burgului de pe Cibin care, cu zece ani în urmă, şi-a dobândit cu cinste titlul de Capitală Culturală Europeană.

Rep: Ce ar dori scriitoarea Anca Sîrghie să cunoască cititorii despre personalitatea sa?
Anca Sîrghie: Cred că de la tatăl meu am moştenit o energie pozitivă, care mă vitalizează în proiectele pe care le desfăşor şi la vârsta mea de septuagenară. Mă simt optimistă, bucuroasă să-mi ajut studenţii, în plan profesional, şi familia, care s-a răsfirat pe două continente. Să vă relatez o întâmplare de zilele trecute. După un examen la P.I.P.P., o studentă a venit la mine să-mi spună că în comuna unde este învăţătoare s-a întâlnit cu o fostă elevă a mea, care s-a arătat foarte impresionată să afle că studenta respectivă urmează să fie exa­minată de mine. ”Doamna Sîrghie mai predă la fa­cul­tate? Cum se poate? N-a obosit, că eu de-abia aştept să ies la pensie…?” Răspunsul învăţătoarei a fost:” Nu, doamna profesor n-a obosit chiar deloc!” În momentul acela m-am gândit că nici­odată în activitatea de profesor nu m-am rezumat la orele de curs, ci am pregătit efectiv sesiuni ştiinţifice de specialitate, am stimulat studenţii să facă cercetare şi să publice în revista noastră rezultatele obţinute, am îndrumat lucrările de licenţă, aducând pe autor în situaţia de a-şi corecta singur şi conştient textul. Nu am neglijat nici latura culturală, organizând conferinţe pe teme incitante, recitaluri de poezie, lansări de carte, nu doar cu cadre universitare şi studenţi, ci şi cu spectatori in­vitaţi din oraş. Judecătorul cel mai drept în cariera mea didactică, prelungită la peste 5 decenii de activitate continuă este studentul şi nu mică mi-a fost emoţia să aud câteva absolvente la specia­litatea P.I.P.P. care participau la început de iulie 2017 la ceremonia cursului final spunându-mi că “atunci când spun universitate, spun Anca Sîrghie”. Iată de ce m-am decis să mai iau cursuri şi în anul universitar 2017-2018, ca realmente să-i ajut pe studenţii mei.
 
Rep: Ar fi deosebit de util pentru cititori să le prezentaţi şi un bilanţ al operelor literare pe care v-aţi pus semnătura             de-a lungul anilor.
A.S.: Ca scriitoare, consider că ar trebui să fiu mulţumită pentru că am adus o contribuţie de istorie literară substanţială la cercetarea lui Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga sau Ioan Alexandru, dar mai ales m-am oprit asupra lui Radu Stanca şi a memorandistului sibian Nicolae Cristea, un mare publicist al secolului al XIX-lea transilvan. Sub forma unor dialoguri radio­fonice, am panoramat întreaga literatură română în cartea Interviuri pe calea undelor, prefa­ţată de Ana Blandiana, urmând ca al doilea volum să-l public în curând. Este sensul în care socotesc că am încă multe proiecte literare pentru viitorii ani. Până în prezent, cel mai mare succes l-am avut cu cartea Lucian Blaga şi ultima lui muză, care în 2015 a dobândit Premiul „Octavian Goga” al Uniunii Scriitorilor din România, la filiala Sibiu. De atunci mi-au mai apărut volumele Radu Stanca. Evocări şi interpretări în evantai, 2016, şi America visului american în 2017. Am lucrat la peste 30 de cărţi ca autor unic, ca prefaţator, ca îngrijitor al unor ediţii, de asemenea ca redactor al unei reviste univer­sitare, ajunse la al XIX-lea număr. Sunt decisă ca în anul universitar viitor să o cedez unui publicist mai tânăr, ca să-mi focalizez atenţia spre istoria şi critica literară, sperând să mai scriu şi alte cărţi în acest domeniu, care mi-au asigurat calitatea de membru al U.S.R. De asemenea, ca publicist, este cazul să selectez în câteva volume textele cele mai repre­zentative, din ce am scris în 4 decenii de prezenţă în presa culturală din ţară şi din străinătate. Nu degeaba sunt, între altele, membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

Rep: Să ne vorbiţi, vă rog, şi despre scriitorii preferaţi, pe care dvs. îi mediatizaţi în acti­vităţile desfăşurate dincolo de hotarele ţării.
A.S.: Se cere să precizez că în ultimii 16 ani, vizitele familiale pe care le fac în S.U.A. la copiii mei, stabiliţi în Denver, “oraşul la altitudinea de o milă” din Colorado şi respectiv în Belleville din statul Michigan, au prelungiri literare cu totul notabile. Atunci când sunt invitată să vorbesc în comunităţile conaţionalilor noştri, ei îşi manifestă interesul mai ales pentru clasici. De ce? Plecaţi din ţară de mult timp, românii primei generaţii americane trudesc din greu ca să-şi facă un trai mai îndestulat, dar, spiritual şi sufleteşte, ei se bazează pe ce au adus de acasă. Literatura română le este reazim. Indiferent ce nivel de şcolaritate au atins înainte de plecare, ei şi-l amintesc pe Eminescu, cel din Scrisoarea III şi din Luceafărul, dacă nu pe cel din Somnoroase păsărele şi Ce te legeni. Aşa se întâmplă şi cu alţi câţiva mari scriitori. La un recital interactiv cu publicul prezent la Muzeul Etnic şi de Artă din Cleveland Ohio, unde ţinusem conferinţa Poeţi transilvăneni de la George Coşbuc la Ioan Alexandru, am avut plăcuta surpriză să văd două românce care se întreceau între ele ca să recite liber poezia Mama. În America am cunoscut medii mai selecte, cum sunt cenaclurile literare. Astfel, la New York, Cenaclul “Mihai Eminescu” are reuniuni bilunare. În Denver de 6 ani activează Cenaclul “Mircea Eliade”.Societatea “Graiul Românesc” este prezentă la Windsor, Canada, din 1929, având membri care aduc în mod frecvent din ţară cele mai noi cărţi ce trec din mână în mână spre a fi apoi dezbătute. La Montreal, Cenaclul Asociaţiei Cana­diene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.)este cadrul unei vii emulaţii a autorilor de cărţi şi expoziţii de artă plastică. Acolo am vorbit în reuniunea din 16 martie 2017 despre Lucian Blaga, “fratele mai mic” al lui Eminescu şi am lansat recentele mele cărţi despre Lucian Blaga şi Radu Stanca, prezen­tate de prof. Mircea Gheorghe şi de prof. univ. Anton Soare, cele mai autorizate personalităţi ale domeniului în capitala culturală a Canadei. De altfel, acelaşi program l-am avut în toate comunităţile româneşti în care am fost invitată în anul acesta.

Rep: Care sunt determinările activităţii literare desfăşurate dincolo de hotarele ţării, pe planul promovării unor personalităţi de marcă ale literaturii române?
A.S.: Pe baza cercetării făcute în cei 15-16 ani de vizite în spaţiul american, unde am asistat la lecţii în şcolile unde învaţă nepoţii mei şi dialogând la biserici cu concetăţenii noştri, am realizat un studiu intitulat Lupta pentru identitate naţională în comunităţile românilor Americii de Nord. Acest studiu a fost publicat nu numai într-un volum de antropologie, consacrat specialiştilor dome­niului, ci şi în mai multe reviste din ţară sau din A­merica, precum “Lumină lină” de la New York, „Măr­­turii culturale” de la Satu Mare, „Lumina slovei scrise” de la Sibiu etc. Am pledat astfel pentru ideea că diaspora trebuie înţeleasă astăzi ca parte organică a naţiunii noastre şi, de aceea, intelectualii de diferite specializări şi îndeosebi scriitorii care călătoresc peste graniţe şi vizitează asemenea comunităţi au misiunea de a întreţine un dialog cultural cu cei dornici să cunoască ceea ce re­prezintă patrimoniul nostru naţional. Mărtu­risesc că nu am fost deloc mulţumită să aud afir­maţia părintelui Radu Roman din Michigan care a declarat la finele unei conferinţe literare că în afară de mine, nimeni nu mai vine în comunitatea lor să le vorbeas­că despre literatura română. Eu consider că sub auspiciile Ministerului Românilor de Pretu­tindeni şi ale Ministerului Culturii se cere să se organizeze o activitate sistematică şi continuă, susţinută de iniţiativa locală a diasporenilor, pentru a păstra conştiinţa naţională prin cultivarea limbii române, prin cunoaşterea celor mai valoroşi făuri­tori ai ei. Iniţierea unui asemenea proiect de viitor este absolut necesară. Cuvântul meu este un semnal de alarmă care se doreşte auzit.

Rep: În care oraşe şi în ce medii de pe mapa­mond şi cu ce prilejuri aţi conferenţiat despre scriitorii români?
A.S.: Fără să fi beneficiat de fondurile alocate de forurile acreditate pentru asemenea activităţi, rezervate doar câtorva confraţi, după cum s-a aflat şi s-a dezvăluit mai apoi, am participat începând din 2006 la sărbătorirea anuală din 15 ianuarie a lui Mihai Eminescu la New York. În 2007 eveni­mentul s-a desfăşurat la Universitatea Harvard, unde am prezentat pe baza unor aspecte inedite tema Mihai Eminescu şi Monarhia României în calitate de keynotespeaker. M-am bucurat să aflu că în acea sesiune s-a vorbit pentru prima dată oficial despre Eminescu la celebra universitate americană. În bună parte, aceste evenimente au fost găzduite cu toată căldura de Consulatul General al României la New York şi nu de Institutul Cultural Român, cum era firesc. Anual am prezentat la New York teme bazate pe cercetare ştiinţifică, aşa acum a fost Emi­nescu-ziarist, Portretele lui Eminescu, Tine­re­ţea unui geniu etc. Am fost invitată cu începere din 2013 la Săptămâna Internaţională a Culturii Române de la Hamilton, Canada, eveniment care în iulie 2017 a sărbătorit semicen­tenarul Câm­pului Românesc, ca spaţiu al dialogului intercultural. Ca de obicei, am prezentat două conferinţe la tema generală, care în ediţia jubiliară a fost Tudor Ar­ghezi şi contemporanii lui. Am moderat sesiu­nea lansărilor de carte, prezen­tându-mi şi recentele mele volume, care s-au vândut foarte bine. Partici­panţii au urmărit filmul meu Amintiri despre Lucian Blaga, partea a 2-a, după ce partea 1 a fost vizionată în ediţia prece­dentă din iulie 2016.

Rep: Care a fost ecoul acestor prelegeri în mediile literare şi publicistice din aceste localităţi în care aţi conferenţiat?
A.S.: Fără excepţie, conferinţele şi simpo­zioa­nele au fost popularizate în publicaţiile româneşti americane „Lumea Românească” din Grand Rapits, Michigan, “Observatorul” din Toronto, „Destine literare” din Montreal,„Curentul internaţional” din Michigan, „Candela de Montreal” şi în cel puţin tot atâtea din ţară.

Rep: Ce satisfacţii trăieşte scriitoarea Anca Sîrghie, ca urmare a acestei activităţi literare unice şi de excepţie, care ne îndreptăţeşte să vă propunem pentru a primi titlul de cetăţean de onoare al oraşului nostru?
A.S.: Conferinţele mele sunt ascultate cu mare interes şi emoţie. S-a întâmplat ca în Michigan să mi se spună că atunci când vorbesc, participanţii “parcă ascultă un înger”. Frecvent întâlnesc foşti elevi sau studenţi de altădată. Atunci emoţia noastră este imensă. Doctoriţa Doina Antonescu şi mama ei, Maria Cristea, sibience, au călătorit din Penssylvania, unde pediatra este un medic foarte apreciat, în Ohio, ca la Cleveland să mă asculte conferenţiind. La final,doctoriţa mi-a mărturisit că s-a simţit din nou elevă şi că nu regretă defel că a făcut un asemenea drum.

Rep: Aveţi, în continuare, proiecte noi pe acest plan de activitate literară, peste hotarele Româ­niei?
A.S.: Atâta timp cât voi mai avea putere, voi mai aduna în jurul meu români americani interesaţi de literatură, îndemnându-i prin conferinţele mele să nu înceteze să citească şi să asculte poezii în limba română. Este extrem de important acest lucru, pentru că la a doua generaţie şi următoarele, ameninţarea cu pierderea uzului limbii materne este iminentă. De aceea, modelul canadian al şcolilor de sâmbătă, unde elevii sunt încurajaţi de stat să studieze scris-cititul în limba lor naţională, ar trebui preluat şi în SUA şi nu numai acolo. Limba este un liant care îi leagă pe tinerii români ai diasporei de rădăcini, de tradiţii, de neam, în lupta acerbă cu înstrăinarea de ţara natală.

Rep. Vă adresăm felicitări, dorindu-vă sănătate şi mult har, însoţite de noi succese în tot ce întreprindeţi!
Col. (r.) V. NEGHINĂ

 




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica