Tribuna
brukenthal museum
„Săliştea” Athosului – Chilia „Sfântul Ipatie”
Ioan VIDRIGHIN
8948 vizualizari
„Săliştea” Athosului – Chilia „Sfântul Ipatie”

(chapeau)
De-a lungul secolelor, nevoia de a-şi agonisi pâinea zilnică i-a purtat pe ciobanii de pe plaiurile sibiene până la sud de Dunăre sau peste Nistru, din Peninsula Crimeea până în zona fluviului Volga. Nu puţini dintre fiii Săliştei sau ai Tilişcăi şi-au lăsat însă mioarele dragi şi, flămânzind după pâinea cea veşnică, au luat calea Sfântului Munte Athos, unde au devenit pricepuţi păstori de suflete şi au stăpânit mândre colibi. De numele lor este legat destinul celei mai vechi, mai importante şi mai frumoase chilii româneşti din Athos, „Sfântul Ipatie”, sfânt prăznuit în fiecare an la 31 martie

„ Pare o gospodărie ţărănească din Săliştea Sibiului mutată ca printr-o minune, acum mai bine de un veac şi jumătate, în peisajul athonit al măslinilor şi chiparoşilor...”. Aşa era descrisă de un pelerin, cu aproape un secol în urmă, Chilia Sfântului Ipatie din Sfântul Munte, sălaşul de nevoinţă duhovnicească atonit peste care monahii veniţi de pe meleagurile sibiene şi-au pus cel mai puternic pecetea modului de viaţă şi a felului lor de a fi. Nu mai puţin de cinci din cei şase stareţi ardeleni care au condus „Sfântul Ipatie” vreme de mai bine de un secol au fost din Săliştea sau Tilişca Sibiului.

Minunea Maicii Domnului
O tradiţie locală aşează originea acestei vetre monahale undeva pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea. Se spune că un pustnic român care se nevoia în zona actualei chilii s-a îmbolnăvit grav în timpul unei veri cu arşiţă cumplită. Cu ultimele puteri a ieşit din colibă şi s-a îndreptat spre pârâul din vale ca să-şi potolească setea. Sleit de boală, a căzut însă pe cărare şi a început să plângă la Maica Domnului cerându-i ajutorul. A auzit o voce care i-a spus să se târască în partea stângă şi acolo va găsi apă. După ce a băut, bolnavul s-a ridicat de jos, vindecat miraculos de neputinţa care îl cuprinsese. În jurul izvorului binecuvântat, cunoscut astăzi de pelerinii români şi greci sub numele Aghiasma Sfântului Ipatie, s-a ridicat o bisericuţă mică, pe ale cărei temelii ruinate va renaşte mai târziu locaşul monahal.
Istoria recentă a chiliei, aflată pe moşia Mănăstirii Vatopedu, la numai o jumătate de ceas distanţă de mers pe jos de aceasta, începe cu ieromonahul Orest Baldovin, ucenicul de suflet al Sfântului Calinic de la Cernica. Acesta a plecat după anul 1860 în Sfântul Munte, însoţit de monahii Teodosie, de loc din Săliştea Sibiului, şi Ilie, din judeţul Prahova. Atras de frumuseţea şi liniştea locului, Cuviosul Orest a cumpărat în 1868 chilia cu hramul „Sfântul Ierarh şi Mucenic Ipatie” de la Mănăstirea Vatopedu cu 7000 de lei.
El a început să zidească o nouă biserică deasupra celei vechi din secolul 15, care era săpată în pământ ca o catacombă. Lucrarea, o biserică de 10 metri lungime şi 5 lăţime, a fost terminată în exterior, prin puterile proprii, la 1873. Nemaiputând să-i împodobească şi interiorul cu cele trebuincioase, Cuviosul Orest a plecat în Ardeal împreună cu ieroschimonahul Teodosie, cerând sprijinul compatrioţilor creştini. Cele mai multe ajutoare, bani şi odăjdii bisericeşti, le-au dat locuitorii din Săliştea Sibiului. Aceştia mai ajutaseră şi în trecut chilia, după cum arată o însemnare păstrată din anul 1868:”Cu ajutorul lui Dumnezeu această sfântă carte, Mineiul lunii Septembrie, a fost plătită de Ioan Rodeanul dimpreună cu soţia lui şi s-au dat Părinţilor Orest ieroschimonahul, Ilie monahul şi Teodosie schimonahul pentru biserica Sfântului Ipatie de la Sf. Munte (Sălişte şi Cete).
Când biserica a fost gata, părintele Orest s-a îngrijit şi de cele trupeşti, plantând în grădină măslini, vie, aluni, nuci, portocali, lămâi şi smochini. Devenit vestit în tot muntele pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Orest a trecut la Domnul în 1878, lăsând chilia pe mâinile ucenicilor săi, majoritatea ardeleni.

Apostolie în Ardeal
Urmaşul la stăreţie al Cuviosului Orest a fost ieroschimonahul Teodosie Dascălul, din Săliştea Sibiului. Renumit pentru înţelepciunea dobândită în bibliotecile mănăstirilor athonite, Părintele Teodosie a întreţinut o corespondenţă susţinută cu credincioşii români din Transilvania, îndemnându-i să renunţe la uniaţie şi să ţină cu sfinţenie legea şi credinţa strămoşească. Dragostea de ţară l-a determinat să întocmească un act faţă de mănăstirea chiriarhică (Vatopedu) prin care a cerut ca „niciodată să nu aibă dreptul, viitorii moştenitori, a înstrăina această chilie la alte naţiuni, ci veşnic a fi stăpânită şi locuită de monahi români.” Părintele Teodosie s-a strămutat la cer în anul 1886 iar la stăreţie a urmat al treilea ucenic al Cuviosului Orest, monahul Diomid, originar din Ţara Făgăraşului. Acesta a fost o gazdă primitoare pentru numeroşii pelerini români care ajungeau în Athos şi obişnuia să înzestreze biserici din Transilvania cu sfinte moaşte, veşminte, cărţi, tămâie şi alte lucruri necesare sfintelor slujbe. Una din bisericile împodobite de el este şi cea din comuna Mărgineni-Alba. În arhiva chiliei se mai păstrează scrisoarea de mulţumire a preotului din localitate, Gheorghe Gremoiu, chiar dacă ea a ajuns la chilie la câteva săptămâni după mutarea la cele veşnice a părintelui Diomid, în anul 1899.
Al patrulea stareţ al Chiliei “Sfântul Ipatie” a fost schimonahul Filaret Şerban, din Săliştea Sibiului, cel mai sporit ucenic al părintelui Orest. Un document din epoca lui, Apelul din 1907 al Societăţii Coloniei Monahilor Români din Sfântul Munte Athos, socotea „Sfântul Ipatie” cea mai frumoasă casă românească din Muntele Athos, având „biserică mare şi case încăpătoare, 100 streme (1 stremă – 1600 metri pătraţi) loc, cu vie multă, aluniş, livede de fân, copaci de maslini şi două izvoare de apă pentru trebuinţa casei şi udatul grădinii. Are şi un izvor de aghiasmă, apă făcătoare de minuni, pentru care îşi are istoricul ei, Bibliotecă de cărţi bisericeşti şi alte odoare sfinte.” Personalul chiliei se compunea din şase vieţuitori, toţi transilvăneni: superiorul Filaret Şerban, ieromonahul Theodosie, schimonahul Gherasim, monahul Ignatie, fraţii Iordan şi Nicolae. Stareţul Filaret a fost şi un mare apărător al Ortodoxiei. În 1904 el a plecat din Sfântul Munte în Transilvania, reuşind prin predicile sale înflăcărate să întoarcă de la uniaţie mai multe comune din judeţele Sibiu, Alba şi Braşov. Drept răsplată pentru activitatea sa misionară plină de succes conducerea ţării i-a acordat în anul 1906 “Medalia Jubiliară Carol I”(foto). Cinci ani mai târziu, părintele Filaret s-a retras din stăreţia chiliei şi a mers la Schitul Prodromu în ascultare la bucătărie. Spre sfârşitul vieţii ajunsese la o măsură duhovnicească atât de înaltă încât de multe ori avea în timpul privegherilor vedenii însemnate care s-au împlinit toate, mai ales în ce priveşte Schitul Prodromu. Schimonahul Filaret Şerban a murit în 1918, rămânând în amintire ca unul dintre cei mai mari luptători împotriva unirii cu Roma, alături de Teodosie Dascălul.




Teodosie gospodarul
Din anul 1911 stăreţia Chiliei „Sfântului Ipatie” a fost preluată de nepotul lui Teodosie Dascălul, ieromonahul Teodosie Domnariu, născut în Săliştea Sibiului. Sub îndelungata sa conducere chilia a dobândit o mare notorietate, fiind vizitată de numeroase personalităţi, atrase de frumuseţea şi liniştea duhovnicească a locului. Însemnarea lăsată de I. Barnea, licenţiat în teologie, e mai mult decât edificatoare:„Chilia Sf. Ipatie mi-aduce aminte de casa şi ograda noastră făcându-mă să mă simt ca în mijlocul lor, iar ospitalitatea părinţilor de-aici n-am mai întâlnit-o nicăieri...ba da, la mama acasă.” (6 iunie, 1938)
În numai şase ani, Părintele Teodosie, care vizitase Sfintele Locuri de la Ierusalim şi Sinai, a strâns o obşte de 12 părinţi ardeleni - Teodosie, Gherasim, Ipatie, Diomid, Filaret, Visarion, Dionisie, Pahomie, Dometie, Gherontie, Ignatie şi Pior. În acelaşi timp, el a fost şi un bun gospodar, îngrijindu-se de repararea bisericii, pe care a acoperit-o cu tablă şi a împodobit-o cu icoane, două policandre, sfeşnice de bronz şi candele de argint, manuscrise şi alte îmbunătăţiri, cheltuind în total aproape 150 de mii de drahme. În 1929-1930 a mai adus şi apă pe ţevi de plumb de la o distanţă de 2,6 km la un cost de 12 mii de drahme. Farmecul chiliei avea să se dovedească irezistibil nu numai pentru pelerini ci şi pentru episcopii Lucian al Romanului şi Tit Simedrea, aflaţi în 1930 la Prosinodul Ortodox ţinut la Mănăstirea Vatopedu. Într-o notă rămasă de la Părintele Teodosie Domnariu se spune că „tot la două zile aceştia făceau o plimbare până la Chilia Sfântului Ipatie şi se bucurau văzându-ne activitatea lucrului gospodăresc”.

Puterea mocanilor
Pe la mijlocul anilor ’30, locaşurile ardeleneşti sau mocăneşti, cum li se mai spunea, în număr de patru, fiecare cu până la 20 de monahi, deveniseră printre cele mai bogate chilii româneşti din Sfântul Munte. Alături de chilia „Bunavestire” din Schitul Lacu a lui Damaschin Bejiu, originar din comuna Apold, judeţul Sibiu, chilia”Sfântul Gheorghe” din Kapsala a lui Gherasim Sperchez, cioban din Zărneşti – Braşov şi chilia „Sfinţii Teodori” a lui Ioachim Iosifescu, chilia „Sfântul Ipatie” condusă de Teodosie Domnariu şi-a datorat o bună parte din prosperitate legăturilor stabilite cu românii ardeleni plecaţi în America. Numai de pe plaiurile sibiene, sute de săteni din Sălişte sau Tilişca au trecut peste Ocean, mai ales după 1890, atraşi de miile de locuri de muncă bine plătite în industria şi agricultura Statelor Unite. Din banii chivernisiţi, mulţi „americani” au făcut donaţii consistente comunelor natale dar şi chiliilor din Sfântul Munte, cu care au întreţinut o bogată corespondenţă. Plecarea la Domnul a părintelui Teodosie, în 1946, nu a întrerupt succesiunea monahilor sibieni la conducerea Chiliei Sfântului Ipatie, toiagul de stareţ fiind predat de sălişteni lui Diomid Valasă şi Dometie Trihenea, ambii călugări din comuna învecinată, Tilişca Sibiului. Deşi primul a figurat în scriptele „Sfântului Ipatie” ca stareţ aproape 20 de ani (la chiliile atonite stăreţia revine automat călugărului cu cea mai mare vechime în actele locaşului), Diomid Valasă a fost conducător doar pe hârtie. Plecat în 1939 în România pentru a aduna ajutoare, părintele Diomid a rămas blocat în ţară din cauza izbucnirii celui de-al doilea războiu mondial şi apoi a instalării regimului comunist, revenind în Athos de-abia în 1963, cu doi ani înainte de moarte.

„Stejarul” Dometie
În aceste condiţii, timp de aproape patru decenii, la cârma chiliei a fost, cu excepţia unei perioade de zece ani, una dintre cele mai importante personalităţi ale Athosului contemporan – Dometie Trihenea (1909-1985). E suficient să amintim că părintele Dometie a fost între 1965-1975 stareţul Mănăstirii Zografu – una din cele 20 de mănăstiri împărăteşti din Sfântul Munte-, demnitate neacordată nici unui alt român în istoria de peste o mie de ani a monahismului de obşte athonit. Bun cunoscător al limbilor greacă, rusă, bulgară şi franceză, Arhimandritul Dometie a mai fost timp de 15 ani duhovnic al Mănăstirii Costamonitu, spovedind greci, români, bulgari, macedoneni şi albanezi. Părintele Dometie este şi cel care l-a întâmpinat la „Sfântul Ipatie” pe Prea Fericitul Patriarh Justinian, în singura vizită făcută vreodată de un cap al Bisericii Ortodoxe Române în Muntele Athos. Venit în Sfântul Munte la sărbătoarea a 1000 de ani de viaţă de obşte monahală, Patriarhul Justinian a vizitat Schitul Prodromul şi o singură chilie românească, cea condusă de Dometie Trihenea. Despre această memorabilă întâlnire ne-a rămas următoarea notă de la părintele Dometie:„La data de 27 iunie 1963 am avut fericirea să primim în Chilia Sfântului Ipatie, în sunetul clopotelor şi armonia cântărilor, pe Prea Fericitul Patriarh Iustinian, cu suita Preafericirii lui. După Te Deum a spus un frumos cuvânt de primire Dometie ieromonahul, amintind istoria chiliei şi faptul că Sfântul Ipatie este unul dintre cei 318 părinţi de la Sinodul I de la Niceea, cel care l-a salutat pe episcopul Teofil al Tomisului din Dacia, azi Constanţa. După terminare, Prea Fericitul Patriarh a exclamat:”Foarte frumos”! Apoi a ţinut o cuvântare de frumoasă amintire, aducându-ne toate binecuvântările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ale tuturor călugărilor şi călugăriţelor şi ale tuturor binecredincioşilor creştini din România, care cu multă plecăciune şi sfinţenie pronunţă cuvântul „Sfântul Munte”. Îndemnându-ne să fim cu bună supunere către mănăstirile din Athos, către stăpânirea autorităţilor şi ţara adoptivă, a spus:”Ca prin voi şi faptele voastre să se preamărească Dumnezeu şi Maica Domnului, ocrotitoarea acestui Sfânt Munte, minunat şi frumos.” După închinarea la Sfânta Evanghelie a scris pe aceasta următoarele:”Cu prilejul sărbătoririi celor o mie de ani de la organizarea monahismului în Sfântul Munte Athos, de către Sfântul Atanasie, am vizitat Chilia Sf. Ipatie unde se nevoiesc cei patru monahi români cărora le-am împărtăşit ale noastre binecuvântări.” Patriarhul a dăruit chiliei un rând de veşminte preoţeşti foarte frumoase, un stihar diaconesc, o cruce pentru Sfânta Masă, cruciuliţe, cărţi de rugăciuni şi alte daruri precum şi un pomelnic pe care a trecut, la vii, tot neamul românesc, iar la morţi pe toţi ostaşii care s-au jertfit pentru România. La plecare, potrivit unei mărturii culese de la un ucenic al Părintelui Dometie, Patriarhul i-a îndemnat pe vieţuitorii Chiliei Sfântul Ipatie: ”Să ţineţi călduţă vatra aceasta că e un loc tare drăguţ, singura chilie ardelenească.”

Întâlnire de gradul trei
Tot Părintele Dometie Trihenea a mai fost protagonistul unui alt moment istoric, puţin cunoscut publicului larg. În încercarea de a salva de la dispariţie monahismul românesc din Sfântul Munte (redus la un număr de 50 de călugări, faţă de 700 în anii 1870-1880), părintele Dometie, împreună cu alţi doi călugări, s-a întâlnit la sfârşitul lunii martie 1976, la Atena, cu Nicolae Ceauşescu, liderul României socialiste, sosit într-o vizită oficială în Grecia. Vorbind şi în numele a trei provincii româneşti reprezentate în Sfântul Munte – Moldova, Basarabia şi Transilvania -, arhimandritul i-a cerut lui Ceauşescu să-şi folosească toată influenţa pe lângă guvernul grec pentru a permite venirea mai multor novici români, care să ducă mai departe viaţa monahală în Athos. Aşa cum s-a dovedit ulterior, apelul a fost ascultat, primul beneficiar al infuziei de „sânge proaspăt” monahal fiind Schitul Prodromu, care a primit şi un tractor, aflat în funcţiune până astăzi.
De-a lungul vieţii părintele Dometie a fost căutat de nenumăraţi oameni atât datorită darurilor sale duhovniceşti cât şi cunoştinţelor de medicină naturistă prin care se vindecau mulţi. El obişnuia să recomande aghiasma Sfântului Ipatie celor aflaţi în neputinţe şi se cunosc cel puţin două cazuri de vindecări miraculoase datorate apei izvorului.
Ucenicii părintelui spuneau că era un om care te odihnea doar privindu-l şi că deşi la multe din scrisorile pe care le primea obişnuia să nu scrie mai mult de 5-6 rânduri, acestea erau atât de mişcătoare încât te făceau să plângi. Preţuit şi iubit pretutindeni în Sfântul Munte, Părintele Dometie Trihenea a trecut la cele veşnice la 20 noiembrie 1985. I-a urmat la conducerea chiliei ucenicul său, monahul Ilarion Dincă, originar din Adamclisi, Dobrogea, care a răposat în mai 2004, la vârsta de 68 de ani.

Misiune pentru viitor
Astăzi, la conducerea chiliei Sfântul Ipatie este tânărul părinte Ignatie Bozianu, moldovean de obârşie, dar care a făcut primii paşi în viaţa monahală nu departe de plaiurile sibiene, la mănăstirea Afteea din judeţul Alba. Ucenic al unui alt uriaş duhovnicesc al Sfântului Munte, Bătrânul Dionisie Ignat de la Colciu, lui îi revine misiunea, deloc uşoară, de a continua moştenirea duhovnicească şi tradiţia românească a chiliei Sfântul Ipatie, în duhul surprins cu fineţe de unul dintre vizitatorii interbelici ai locaşului:”În locul acesta unde auzi graiul tău şi simţi aşa cum simt toţi gospodarii oazei acesteia româneşti, eşti mai la largul tău. Toată atmosfera, fizică şi spirituală, e din aceea pe care eşti obişnuit s-o respiri. De aceea casele acestea presărate în Sf. Munte sunt adevărate foişoare în care poţi cugeta şi a te ruga aşa cum ai învăţat acasă, între ai tăi. Cu dorire de a continua specificul românesc - ospitalitatea şi dragostea pentru oricine ar trece pe aici -, aşa se vor pomeni românii noştri, în Muntele acesta, care le aparţine în mare măsură”.

casetă
Sfântul Ipatie a fost episcop al Gangrelor (Paflagonia, Asia Mică) şi prăznuirea lui se face pe 31 martie. Cunoscut ca făcător de minuni, el a trăit în secolul patru, fiind unul din cei 318 părinţi care au participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (anul 325).

Casetă
Stareţii Chiliei „Sfântul Ipatie”
9. Ieroschimonahul Orest Baldovin (1850-1878)
10. Ieromonahul Teodosie Dascălul din Săliştea Sibiului (+1886)
11. Diomid Monahul (+ 1899)
12. Schimonahul Filaret Şerban din Săliştea Sibiului (stareţ până în 1911, +1918)
13. Ieroschimonahul Teodosie Domnariu din Săliştea Sibiului (+1946)
14. Protosinghelul Diomid Valasă (1948-1965), superior al chiliei, din Tilişca Sibiului
15. Arhimandritul Dometie Trihenea, din Tilişca Sibiului (1965-1985)
16. Monahul Ilarion Dincă (1985-2004)
17. Ieroschimonahul Ignatie (2004- )

Casetă
Născut în Tilişca
Arhimandritul Dometie Trihenea - „Sunt născut în comuna Tilişca, judeţul Sibiu, în anul 1909, la 8 iunie şi botezat la 17 iunie, în trei afundături, de preotul Petru Iuga - mărturisea lui Ioanichie Bălan, ieromonah. Din botez am primit numele de Dumitru. Părinţii mei, Dumitru şi Maria Trihenea, oameni binecredincioşi, erau mari mocani şi crescători de oi. De mic mi-au dat o frumoasă educaţie religioasă. Când aveam 12 ani am văzut în vedenia visului tot Sfântul Munte, cu toate mănăstirile. De altfel, am fost şi dăruit de părinţii mei, ca dar din partea lor, Maicii Domnului, ocrotitoarea Muntelui Athos. La etatea de 13 ani, adică în anul 1922, am plecat la Sfântul Munte, împreună cu tânărul Gheorghe Cornăţan din comuna Vingard – Sibiu, care avea numai 9 ani. La plecare ne-a ieşit multă lume din sat înainte şi ne zicea: ”Unde mergeţi voi, băieţi, aşa tineri şi sănătoşi? De aţi fi orbi sau şchiopi! Dar aşa, de ce mergeţi la mănăstire?”. Noi le-am răspuns: ”Pentru dumneavoastră ştiţi să ţineţi tot ce-i bun, iar lui Dumnezeu vreţi să-I daţi numai şchiopi şi orbi?”. (CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI, 1984, volumul Ieromonah Ioanichie Bălan)

Casetă
Cuvânt de rugăciune
Întrebat de arhimandritul Ioanichie Bălan: "Ce cuvânt de folos trimiteţi în ţară părinţilor şi credincioşilor care vă cunosc?", Dometie Trihenea a răspuns: "Să se roage mai mult, să se împace unul cu altul, să aibă răbdare în necazurile vieţii, să iubească slujbele Bisericii, cărţile sfinte şi milostenia şi să asculte de păstorii lor sufleteşti ca să nu cadă din dreapta credinţă. Apoi să fugă până la moarte de aceste păcate cumplite: necredinţa, uciderea de copii, desfrânarea şi beţia, care stăpânesc astăzi în lume. De vor face aşa, vor primi îndoit dar de la Dumnezeu şi mântuirea sufletului. O, Românie, ţara mea! să rămâi în veci statornică în credinţă şi iubitoare de Hristos! De vei face aşa, nici un neam nu te va robi şi vei fi cinstită pe pământ şi vei afla milă şi iertare în ziua cea mare a judecăţii pe care o aşteptăm!".

Casetă
Timp de o mie de ani, Athosul, cu cele 20 de mănăstiri şi cu mii de monahi, a format cea mai statornică şi nebiruită cetate de apărare, de reprezentare şi de păstrare a dogmelor Bisericii Ortodoxe... Călugării atoniţi au fost dintotdeauna armata de geniu a Bisericii Ortodoxe. Ei au ţinut la dreapta credinţă mai mult decât la viaţa lor, apărând-o, nu atât cu cuvântul, pe cât cu trăirea şi cu rugăciunea. Ei n-au acceptat niciodată umilirea Ortodoxiei, nici compromisul, nici dialogul interconfesional pe teme dogmatice, căci vorbeau din teologia adevărată a trăirii, iar nu din teologia scolastică a cuvintelor. (Pelerinaj la Muntele Athos, ediţia a III-a, 1997, Arhimandrit Ioanichie Bălan)

Casetă
Fragment din cuvântul Înalt Prea Sfinţitul Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, cel care l-a hirotonit preot la Mănăstirea Vatopedu pe părintele Ignatie, la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 2006:”L-am hirotonit nu pentru o chilie oarecare, ci pentru una foarte cunoscută nouă, românilor. Am zis foarte cunoscută pentru că acolo s-a nevoit părintele Dometie Trihenea şi, pe vremuri, Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan a trimis acolo pe părintele Serafim Popescu, ba chiar şi pe părintele Arsenie Boca. Spre surprinderea noastră, încă mai sunt lucruri care amintesc de trecerea lor pe acolo. Mai se păstrează la chilie o fotografie care te emoţionează, cu vizita Patriarhului Justinian la Chilia „Sfântul Ipatie”, în anul 1963, când Sfântul Munte îşi aniversa 1000 de ani de existenţă.”(Lumea Credinţei)
Pagină de Ioan VIDRIGHIN şi Părintele Ieromonah Ignatie, conducătorul Chiliei Sf. Ipatie





comentarii
2 comentarii

SE ROAGA LA MAICUTA DOMNULUI PENTRU SANATATE ,SPOR IN CASA INTELEGERE CU SOTUL SORIN,SI CEI DOI COPII ,LUMINAREA MINTII ,DEZLEGARE DE FARMECE SI INDEPARTAREA TUTUROR DIN CASA SI FAMILIA NOASTRA,REUSITA CIT MAI GRABNICA LUI ELENA IN GASIREA UNUI LOC DE MUNCA ,IERTARE DE PACATE ,REUSITA COPIILOR LA EXAMENE SI IN VIATA ,GINDURI BUNE COLEGILOR ,SEFILOR,PROFESORILOR,SI VECINILOR ASUPRA NOASTRA .AJUTA-NE DOAMNE SI SCAPA-NE DE ORICE PRIMEJDIE SI NECAZ
ELENA
27.03.2010 16:44
dezlegare de vraji si farmece si indepartarea tuturor din casa si familia noastra,dezlegarea piedicii care nu putem realiza nimic ,nici macar nu ne putem misca.
anonim
02.05.2010 22:13
Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Comunicat de presa policrom final

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia