logo
Să ne reamintim de Adrian Păunescu: Omul şi Poetul
Să ne reamintim de Adrian Păunescu: Omul şi Poetul
(n.20 iulie 1943-d. 5 noiembrie 2010)

Motto:”Două lucruri sunt imposibile: de a vedea cu ochii pe Dumnezeu şi a povesti iubirea”(A.Păunescu)                                
                                                  

     Pentru că  „Marele meşter al cugetărilor în versuri şi îndemnurilor patriotice cântate” ne-a lăsat moştenire o pilduitoare scriere literar-muzicală, demnă de a nu fi dată nici uitării şi nici lăsată pradă nepăsării. Iar dacă ar mai fi trăit, atunci să ştiţi că în vară, în vremea secerişului grâului şi în chiar ziua sărbătorii creştine a Sfântului şi Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie), ar fi împlinit vârsta de 74 de ani. Numai că oboseala şi chinul trupului ca şi încetineala ritmului bătăii inimii au făcut să fie chemat la Domnul mult prea devreme, plecând trist şi îngândurat din această lume ca nelumea! S-a petrecut din viaţă atât de repede încât n-a mai avut timp să-şi rămas bun nici de la de acum încărunţiţii membri ai Cenaclului „Flacăra” şi nici de la foştii lui tineri spectatori. Cei care umpleau cu miile atât sălile de concerte cât şi tribunele şi iarba stadioanelor! Numai priviţi-i în retrospectivele filmelor documentare ale Cenaclului, cât sunt ei de numeroşi, de frumoşi şi de cuminţi; poeţi-recitatori improvizaţi, dar şi neîntrecuţi cântăreţi! Ştiau pe de rost versurile şi nemuritoarele melodii ale cântecelor dedicate dragostei de ţară şi iubirii.
     În scriiturile lui măestre, ca şi în vorbele sale ritmate, mereu a încercat să afle mersul şi rosturile acestei lumi, întristându-se mărturisit că nu-i precum şi-ar fi dorit să fie acea lume a lui şi a noastră! Adică: mult mai blândă şi bună; mai creştinească şi omenoasă; mai dreaptă şi mai cinstită cu cei mulţi şi nevoiaşi. Iată ce aflăm, bunăoară, dacă răsfoim fie şi numai filele cărţii „De la Bârca la Viena şi înapoi”:
    *Întâia valoare fără de care nu se poate trăi este Patria; *S-a copt grâul, ca semn că motoarele pământului merg bine; *Soarele ca şi dreptatea, nu pot fi acceptate parţial. Tuturor ne este foarte dor de soare; *S-au copt pepenii înecăcioşi şi au crăpat de atâta zahăr furios. Mi-e dor până la lacrimi de bostănăriile copilăriei mele; *Prezenţa munţilor e mai covârşitoare decât toate prezenţele. Adâncul nostru respect se cuvine munţilor; *Când te afli pe Transfăgărăşan priveşte atent, omule! Ţi se pare că eşti pe marginea planetei. Parcă planeta se sfârşeşte undeva, aproape de Lacul Bâlea şi…începe CERUL. Trei judeţe se împletesc sus, în munte: judeţul Argeş, judeţul Sibiu şi COSMOSUL; *Ce erori de suflet facem închipuindu-ne că ştim totul despre România, şi de fapt nu ştim nimic; *ACASĂ- e salvarea de tristeţe şi de tot ce e coşmar în gând. Suntem copii numai într-un loc anume. Şi nu ştim să privim la toate decât cu ochii dăruiţi de acel loc. ACASĂ înseamnă pentru mine un drum plin de lumină, înseamnă esenţa ce se redobândeşte în numele stării de copilărie şi al aducerii-aminte; *Ce multe au oamenii să-şi spună şi ce puţin îşi spun; *Suferinţa părinţilor în faţa durerii copiilor este cea mai atroce dintre toate suferinţele. Pe părinţii noştri i-au durut pe rând, oasele, inima, tâmplele şi ne-a fost milă de ei. Dar când copilului i-a fost vreodată rău, o disperare ca de sfârşit de lume ne-a cuprins; *Numai când te întorci în viaţă dintr-o durere, îţi dai seama cât de minunată e viaţa; *Eu m-am închis în mine, m-am povârnit de tot în mine; *Cum seamănă trecutul cu ceea ce avea să-i urmeze; *Peste tot unde este vorba de Om, e nevoie de căldură, de pasiune reală. Glorie acestui „Eu” multiplicat în miliarde- care e OMUL...”
     Acesta a fost şi va rămâne Adrian Păunescu. Un Om al acestei lumi. Nimic mai mult! Dumnezeu să-l aibă în paza Lui ocrotitoare!
     Notă: Printre ultimele versuri ale creaţiei sale, gândite şi scrise pe patul de suferinţă sunt şi acestea: „…Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,/ Eu însumi sunt mai omenos în toate,/ Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani/ Şi ţării mele minimă dreptate(…) Aş vrea ca să rămân în mintea voastră/ Doar un poet ce şi-a iubit mult ţara/  Ce a descoperit şi şlefuit talente/ Ce-au scormonit prin inimi cu chitara…”
     Aşadar, duminică, 5 noiembrie, s-au împlinit 7 ani de la moartea acelui inepuizabil şi talentat „iscoditor”
de versuri cântate, precum: „Şi totuşi există iubire/Şi totuşi există blestem/Dau lumii, dau lumii de ştire/
Iubesc, am curaj şi mă tem”.
Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL

 



comentarii
1 comentarii

Fara indoiala, unul din marii poetzi ai literaturii romane. O mare personalitate, puternic organizator de eveniment cultural, descoperitor si lansator de talente romaneti. Ca soarta i-a rezervat faima dar si lovituri in regim comunist e una, ca noi insine il lovim post-mortem e alta. Daca ne ingropam singuri valorile, sa nu ne miram ca nu vin altzii sa ne dezgroape. Fie-i sufletul iertat!
Mick
06.11.2017 11:52
79.118.129.215
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica