Profesorul universitar dr. Lucian Giura, la 60 de ani

Anii trec, se adună în decenii, şi, incredibil, constat că prietenul meu de aproape o viaţă (din 1969), Lucian Giura, împlineşte în 26 martie a.c. 60 de ani. Născut la Mediaş, absolvent al primei promoţii a Facultăţii de Istorie-Filologie (specialitatea Istorie) din Sibiu, în 1973, cred că a fost cel mai bun student al generaţiei sale, dovada faptului că a devenit profesor universitar, a fost prodecan şi decan al Facultăţii. În tinereţe, am lucrat alături, din 1977, în cadrul secţiei de Istorie a Muzeului Brukenthal, el fiind muzeograful-custode şi, până în 1991, când eu am plecat din muzeu, prietenia noastră a fost potenţată de preocupările comune privind istoria Transilvaniei, participând împreună la multe sesiuni şi alte manifestări ştiinţifice de profil în Transilvania şi în ţară, zăbovind prin arhive şi biblioteci, publicând articole şi studii. Din acei ani şi-a dobândit o cultură istorică temeinică pe care a brodat tot mai cu spor, în deceniile de maturitate. În calitate de coleg, s-a dovedit a fi, pentru mine şi pentru cei din jur, un camarad perfect.
Din 1994, are satisfacţia de a deveni cadru universitar (lector, conferenţiar, profesor plin) la facultatea pe care a absolvit-o. Îndeosebi, de atunci puterea şi ştiinţa sa de istoric au început să se reverse în cărţi de autor, până în prezent vreo şapte la număr, îndeosebi pe subiecte de istorie modernă universală, specialitatea îndrăgită şi care l-a consacrat, vreo opt cărţi în colaborare, având alte vreo trei-patru în pregătire sau finalizare (noi reţinem Otto von Bismarck(1815-1898). Artizanul Germaniei moderne, 2003, Mărturii germane privind Războiul de independenţă al României. 1877-1878, 2002, Contribuţii la istoria gazului metan din România, 1998, Pe urmele lui Stephan Ludwig Roth etc.). Dar are preocupări notabile şi de istorie a Transilvaniei, materializate îndeosebi în mai multe volume apărute sau care vor apare privind ASTRA sibiană; în general cărţile, articolele şi studiile sale abordează şi aspecte de istorie economică, de cultură, de interferenţă cu etnia germană transilvană.
Notorietatea ştiinţifică dobândită l-a purtat la sesiuni ştiinţifice internaţionale, în Argentina, în Finlanda, în Germania, în Austria (în ultimele două ţări întreprinzând campanii continue de documentare) sau în ţară, la zeci şi zeci de sesiuni şi simpozioane ştiinţifice naţionale sau regionale. A publicat peste trei sute de prelegeri publice, expuneri, conferinţe şi peste o sută articole ştiinţifice şi de popularizare, recenzii, note, atât în cotidiane locale, hebdomadare, cât şi în publicaţii centrale. În mod firesc, îndreptăţit, a devenit membru în diferite colegii de redacţie ale unor reviste de specialitate, ca şi membru al unor prestigioase societăţi de ştiinţă istorică; a şi fost onorat cu numeroase distincţii ale unor mari instituţii de cultură şi de ştiinţe istorice, inclusiv străine.
Notabilă rămâne şi activitatea de profesor la catedra universitară sibiană, ca profesor, prodecan şi decan, acreditând sau înfiinţând specializări noi în cadrul facultăţii, masterate, şase la număr, redactând manuale universitare etc.
Şi-a adus un aport, deloc neglijabil, în diferite direcţii de îmbogăţire a calităţii activităţilor didactice şi cele de cercetare, ele dorindu-se a fi o contribuţie la mult-aşteptata reformă a învăţământului românesc. Am menţiona şi multele, foarte multele coordonări de lucrări de licenţă şi disertaţii de masterat, coordonarea de grade didactice I în istorie, sau prezenţa ca referent în comisii de doctorat.
La 60 de ani de viaţă, este un istoric în plină maturitate şi creativitate ştiinţifică, având de altfel multe proiecte pe care, sperăm, să le finalizeze cât mai curând.
Prietene Lucian, îţi doreşte sănătate şi La Mulţi Ani,
Dr. Mihai RACOVIŢAN
.