Profesoara Adela Ţaţa din Sibiu la 85 de ani

Cel mai frumos lucru din viaţă este aducerea aminte de timpul miraculos al tinereţii, marea noastră iubire, dar şi de cei care au contribuit atunci la zidirea spirituală pentru familie şi societate.
Profesoara Adela Ţaţa a fost persoana care vreme îndelungată s-a străduit pentru formarea multor generaţii de elevi, începutul la Sălişte, după care în Sibiu, la Şcoala nr. 3, Şcoala de Meserii (fete şi băieţi), Liceul Pedagogic, la Şcoala nr. 3 directoare adjunctă, iar la Casa de Copii, directoare.
Pe data de 2 aprilie, împlineşte frumoasa vârstă patriarhală de 85 de ani, pe care distinsa soţie, mamă, bunică şi străbunică o întâmpină cu bucurie şi cu prospeţimea sentimentelor sale, transmite calde simţiri sufleteşti celor apropiaţi şi tuturor celor care o cunosc.
Personal, am avut, cred, alesul privilegiu de a o cunoaşte îndeaproape acum 51 de ani, zi binecuvântată, fiindu-mi profesoară de fizică la Şcoala de Meserii (Terezian), Sibiu, una din cele mai deosebite prezenţe feminine între profesoare, îmi amintesc cu mari emoţii şi cu bucuria sfântă a unui copil, cum tânără fiind, colinda coridoarele luminoase, urca şi cobora scările cu mersul omului energic, era privită şi admirată îndelung cu ochii neclintiţi, fiinţa cu frumuseţe, perfecţiune şi profunzimea gândirii.
A văzut lumina zilei într-un spaţiu ideal, peisaj stare de suflet, adevărată zorişte cosmică, plai de sfinţi, martiri şi istorie, capitala spirituală a Mărginimii Sibiului, Sălişte, mama, frumoasa învăţătoare şi poeta Chivuţa Aldea, cea care la 1919 a întâmpinat pe generalul francez Berthelot cu pâine şi sare.
Un destin trist şi nemilos, ca un fulger dintr-un cer senin, s-a abătut asupra tinerei şi fericitei familii, acest înger blând rămâne orfană la un an; la 25 de ani tânăra mamă părăseşte frumosul lujer de copil plăpând, soartă pecetluită să fie crescută de bunica văduvă din partea celei care i-a dat viaţă şi care avea şase copii, lumină în care nu s-a stins nicio zi din cerul vieţii sale, o forţă tainică venită din adâncuri spre cei dragi, primind la rândul său putere din privirea scumpă a copiilor, fiecare din ei fiindu-i o zi de sărbătoare, vorba blândă, caldă, părintească, era dătătoare de putere, plină de compasiune şi de bunătate alintătoare, cu credinţă în Dumnezeu a supravieţuit încercărilor de loc uşoare.
Viaţa intelectuală a distinsei profesoare se defineşte din copilărie şi tinereţe în contururi limpezi, fiind purtătoarea unei puteri tainice, îndepărtând tristeţea din suflet, lăsând loc vieţii fericite, înzestrată cu o inteligenţă vie, ajutată de credinţa în Dumnezeu, face multă bucurie familiei dragi obţinând cele mai frumoase rezultate la învăţătură din clasa întâi primară, până în clasa a opta de liceu, pe locul I, în ultimul an premiul I pe şcoală, bucurându-se de faimă.
După terminarea studiilor în învăţământul superior, făcute cu seriozitate şi responsabilitate, a ajuns profesoară de fizică.
Punctualitatea, chipul plin de lumină, buna dispoziţie constantă creau starea sufletească favorabilă începerii orelor de fizică, materie pretenţioasă.
Ilustru dascăl, om de catedră în cea mai nobilă accepţiune a cuvântului, îndrăgostită de profesie, cu temeinică pregătire profesională, admiram agerimea şi limpezimea minţii, cu darul de a-i învăţa pe alţii, mare energie umană şi iniţiativă în progres profesional, dăruind superior ştiinţa, muncind intensiv, pururea simţind nevoia unei călduri dăruind-o odată cu calităţile intelectuale şi pedagogice. Fără cuvinte mari, am avut un dascăl de excepţie care te ridica la prima întâlnire, entuziasm până la capăt, stăpână pe informaţii, totul judecat pentru a putea fi înţeles, totdeauna expunere liberă cu siguranţă, curaj, cursivitate, voce apăsată, sonoră, cu tăria convingerii, mare însufleţire, ajungând la mintea înţelegătoare a elevilor, avea arta ştiinţei şi arta predării, profesor de prestigiu, nimic nu-i lipsea din ceea ce caracterizează pe marii pedagogi.
Lecţii predate cu măiestrie, erau atraşi şi cei mai puţin interesaţi, se căuta o nivelare în sus, nu în jos, o atmosferă plăcută în clasă, nimeni tensionat, profesoara era aşteptată cu dragoste la ore, ştia să glumească şi să aibă umor, verificarea era dreaptă, indulgenţa socotită o slăbiciune, pentru a nu da oameni nepregătiţi societăţii.
Profesoara Adela Ţaţa poetă
Talanţii de la Dumnezeu sunt mulţi şi feluriţi, doamna profesoară a moştenit de la mama sa darul versului liric, poeta Chivuţa Aldea publicându-şi poeziile în presa vremii, bucurându-se de faimă.
Autoarea înzestrată cu o fericită putere de creaţie, şi-a publicat versurile în volumul "Trăiri", construite cu bun simţ artistic, cu o notă de optimism, invită la neliniştitoare întrebări, răspunsul îl primeşte omul cu credinţă în Dumnezeu.
Ca o bună mamă, dăruieşte copiilor şi nepoţilor un capitol, neuitând măicuţa şi bunica, fiinţe divine, închinându-le sentimentele fierbinţi cu mulţime de lacrimi vărsate.
Aici celebrează un vibrant omagiu frumuseţii feminine, feminităţii ideale, simbolului armoniei universale - femeii mamă - despovărându-şi întreg sufletul până la transfigurare, versuri transparente, gândul tăinuit multă vreme, închis în sine, consumat în adânci simţiri interioare, în mişcări de suflet, este mărturisit deschis prin glasul durerii, singura poezia, cântecul şi lacrima găsesc vocea curată, neprihănită, liniştind inima îndurerată.
Opera poetică a izvorât din strălucirea sa interioară, tinereţea spirituală înnobilând-o prin armonia înţelepciunii, are o sensibilitate vădită, trăieşte peste timp şi spaţiu, regăsindu-ne fiecare în sufletul celor dragi, părinţii care ne-au rostuit viaţa.
Iubirea locurilor natale
Casa copilăriei i-a rămas în suflet pentru totdeauna, a însemnat mai mult decât un palat, intimă, apropiată, caldă, rădăcinile sufletului său înfipte în Sălişte, în pământul roditor îngrăşat de cenuşa străbunilor.
După cele afirmate de marele savant român Nicolae Iorga: "Săliştea, lăcaşul celei mai depline frumuseţi româneşti, în faţă, trup, port, limbă, moravuri, sat mare şi bogat, care seamănă mai mult cu o republică a ţăranilor români".
Aici, în Sălişte, a fost mai departe calea împlinirii sale, drumul luminos, cărarea de lumină pentru slujire şi dăruire în forme felurite, entuziasm, luptând împotriva tristeţilor şi deznădăjduirilor, înfruntând valurile vieţii de continuă agitaţie, jertfind material spiritual împreună cu soţul său, Mircea, un săliştean veritabil, însufleţind oamenii cu căldura sufletului curat contribuind la evenimente fără seamăn, de fiecare dată sporindu-şi membrii familiei toţi frumoşi şi iubiţi, iubindu-se între ei, misterul tainei, apostolatului laic, făcând o frumoasă grădină de flori cu parfumul dragostei umane, neîntârziind recunoştinţa.
Iubită doamnă profesoară Adela Ţata,
Personalitatea dvs. complexă este rezultatul religiozităţii, credinţei în Dumnezeu, frumoasei moşteniri părinteşti, educaţiei primită în familie, şcolilor unde aţi învăţat carte şi poporului din care vă trageţi, aveţi un mare univers lăuntric, frumuseţe intelectuală şi morală, puternică în faţa destinului, ştiind să înlăturaţi vălurile de ceaţă pentru şi de pe adevăr, aţi ştiut să vă bucuraţi şi să suferiţi, sinceră şi mereu nemulţumită că nu aţi dat mai mult.
În suflet a ars scânteia iubirii de oameni, flacără mare, vie, răzbate sămânţa nouă şi puternică a vieţii ajutându-vă să nu cunoaşteţi înfrângeri, căderi profesionale şi morale, crescând pe măsura numelui, idealul de viaţă pe care l-aţi avut în faţa ochilor ca un vis frumos s-a împlinit, cultura şi virtutea creştină dobândită vă dau o distincţie şi o superioritate remarcabile.
Viaţa v-a fost un altar de jertfă pentru desăvârşirea fiinţei umane.
Puteţi avea un sentiment de reală satisfacţie sufletească, anii trăindu-i cu folos, fiind modelul viu de dascăl cu sclipiri de inteligenţă, capacitate de înflăcărare, cult pentru bine şi frumos, carte şi adevăr, seriozitate impunătoare, învăţându-ne să deschidem cu propria cheie porţile succesului care duc la fericirea omului, aţi ştiut să luaţi lecţii de la viaţă, vibrând în operă ca unda într-un ocean.
La cei 85 de ani împliniţi, vă îndreptaţi privirea de femeie fericită, către distinsul soţ, frumoasa cunună de copii şi nepoţi, generaţiilor de elevi cărora cu dragoste părintească le-aţi împărtăşit ştiinţa, din grădina dragostei oferiţi zâmbetul cald şi cuvântul înţelept, încurajator, rămâneţi simbolul puternicei femei, învingătoarea destinului, partizanul primăverii a tot şi toate ducând misiunea începută de apostol până la cap fără lacune şi fără reproşurile conştiinţei.
Misterioasa sa frumuseţe intelectuală şi spirituală ne-au cucerit pentru totdeauna, ne exprimăm admiraţia şi recunoştinţa unei făpturi alese cu pasiune şi competenţă neîntrecută, cu adevărat cult pentru fiecare idee, pentru fiecare adevăr ce vă oferă a doua existenţă.
Chiar dacă nu mai veniţi printre noi ca în acea vreme îndepărtată, aţi rămas spiritual în sufletul nostru, al celor care v-au cunoscut la vârsta primelor întrebări ale vieţii, în aceste zile premergătoare dorim din nou să fim împreună, ca în acea lume de vis, să trăim frumuseţile de altădată, vibraţiile inimilor să fie puternice într-o atmosferă de purificare, linişte interioară, să ne cuprindă valurile de lumină caldă şi binefăcătoare, dezvăluind gânduri şi cuvinte de demult, mâinile care au mângâiat o floare, obrazul unui copil, au şters lacrimi, au muncit, creat, înlăturat valuri înaintând prin furtuni, încă o dată să se aşeze pe frunţile plecate respectuos în faţa marelui dascăl.
Rămânem cu sufletul alături de impunătoarea personalitate a dvs. care aveţi un nume de referinţă în învăţământul românesc. Cu înalte sentimente de apreciere vă mulţumim călduros de participarea la întâlnirea din 2006, după 44 de ani (1962-2006), vă aşteptăm să ne revedem cu drag peste 10 ani să mai trecem împreună încă un prag al vieţii.
În negura timpului au trecut anotimpuri după anotimpuri, mulţi fulgi de nea s-au topit de pe obrajii timpului, aveţi aceeaşi viaţă lipsită de orice element spectaculos, interiorul spiritual vi-l examinaţi cu rigoarea caracteristică omului superior, cu dvs. înfloriţi ani ai tinereţii noastre i-am petrecut în ceasuri şi zile de sărbătoare, acum oferiţi căldură sufletească şi daruri felurite.
La acest moment emoţionant, vă felicităm şi vă mulţumim din suflet, aţi gustat din frumuseţe, infinita frumuseţe timp de 85 de ani lungi şi binecuvântaţi.
La mulţi ani, cu sănătate de la Dumnezeu!

Mediaş, martie 2010
Preot Ioan RAMF, fost elev "Şcoala de Meserii" Sibiu 1959-1962.