logo
Pentru un monument al dr. Alexandru Vaida Voevod în Sibiu (parcul Astra)
Pentru un monument al dr. Alexandru Vaida Voevod în Sibiu (parcul Astra)

Alături de alţi reprezentanţi iluştri ai generaţiei Unirii, Al. Vaida Voevod a fost un principal ziditor de ţară.
S-a născut în 1872 la Olpret (azi Bobâlna), lângă Dej, tatăl său Dionisie Vaida, fiind unul din foarte puţinii moşieri români din Ardeal şi bogat.
A urmat Facultatea de Medicină din Viena, devenind medic balneolog şi generalist. Din anii studenţiei a intrat în mişcarea naţională românească, devenind membru al Partidului Naţional Român din Transilvania într-unul din momentele de vârf ale Mişcării Memorandiste, în 1892. Datorită activităţii sale militante, ascensiunea în PNR a fost rapidă, încă în 1893 participa la Conferinţa Naţională a partidului, iar în 1894 semna alături de Vasile Lucaciu, secretarul general al partidului, un important document de protest împotriva Procesului Memorandului de la Cluj. În 1896 se va face iarăşi remarcat prin organizarea unor mari proteste împotriva Serbărilor Mileniului Regatului Ungar, cu ecou în Austria şi în ţări vest-europene. Ca student, a fost, printre altele, preşedinte al Societăţii Culturale a Stu­denţilor Români din Viena, binecunoscuta România jună.
Din 1903, după moartea veneratului preşe­dinte al PNR, dr. Ioan Raţiu, căruia i-a fost loial, Vaida Voevod s-a raliat curentului activist din rândul PNR, care, la Conferinţa Naţională din 1905, a renunţat la tactica de luptă pasivistă a partidului (neparticipare la alegerile pentru Parlamentul Ungariei, dar rezistenţă generalizată, acasă în Transilva­nia), impunând tactica activismului parla­mentar, respectiv participarea românilor transilvani la alegerile pentru parlamentul Ungariei, pentru a demasca acolo politica de oprimare naţională şi socială a românilor practicată de guvernanţii unguri şi a o aduce astfel la cunoştiinţa Europei civilizate. La conferinţă a fost ales membru în Comitetul Electoral al partidului şi din 1906, fără între­rupere până în 1918, va fi unul dintre puţinii deputaţi români în parlamentul Ungariei, unde s-a luptat cu o rară fermitate pentru drepturile românilor transilvăneni. A fost cel mai temut şi respectat parlamentar din rândul naţionalităţilor din Ungaria. În acei ani îşi creează relaţii şi prietenii cu o seamă de oameni politici austrieci şi vest-europeni, relaţii care îi vor folosi şi ne vor folosi.
A făcut parte din delegaţiile PNR care au purtat tratative cu autorităţile oprimatoare, a fost unul dintre cei care au gândit şi elaborat Actele Unirii, între care Declaraţia PNR-ului din 12 octombrie 1918 de la Oradea – actul de independenţă al Transilvaniei – şi tot el a citit-o în parlamentul ungar. Tot el va fi iniţiatorul constituirii, în lunile octombrie-noiembrie 1918, a consiliilor naţionale locale şi a gărzilor naţionale româneşti, care înainte de 1 Decembrie vor înlătura vechile autorităţi şi, în fapt, se va instaura adminis­traţia românească în Transilvania. Vaida a propus, la Alba Iulia, Marele Sfat Naţional şi componenţa acestuia; a devenit şeful Resortului de Externe în Consiliul Dirigent (guvernul provizoriu românesc), cu sediul la Sibiu. A făcut parte din delegaţia care a dus Actul Unirii la Bucureşti. Numit curând minis­tru fără portofoliu din partea Transilvaniei în guvernul de la Bucureşti, a fost inclus în delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris, ca reprezentant al Consiliului Dirigent pe lângă şeful delegaţiei române, primul-ministru Ion I.C. Brătianu. După ce acesta a părăsit forţat lucrările Conferinţei, Vaida Voevod, care în decembrie 1919 a devenit prim-ministru al României, a condus delegaţia României, cu remarcabile rezul­tate în obţinerea recunoaşterii internaţionale a unităţii naţional-statale a poporului român.
În perioada interbelică, Vaida a fost de 4 ori prim-ministru al României Mari, ministru în diverse guverne, deputat vreme de vreo 10 ani în parlamentul de la Bucureşti, con­silier regal etc.
Instaurarea regimului comunist în Româ­nia a provocat direct şi drama sa personală, ca om politic de vârf al regimului „burghez”, democrat, ca naţionalist şi patriot român. În 1945 a fost arestat de Siguranţa comunistă în Sibiu şi anchetat vreme de mai multe luni (după cedarea Ardealului de nord, el s-a instalat în Sibiu, unde a închiriat o casă pe str. Moldovei nr. 26, în care va locui până la moarte). El nu şi-a sfârşit viaţa în temniţele comuniste, fiind doar total expopriat şi lăsat fără mijloace de trai şi stabilindu-i-se în permanent domiciliul forţat în Sibiu; a fost unul din marii oameni politici pe care Petru Groza a reuşit să-i scape de temniţă şi moarte, avansând faptul că Vaida, în calitate de prim-ministru, a încercat în două rânduri să în­cheie un tratat de bună vecinătate şi ne­agresiune cu Uniunea Sovietică în anii 20-30 ai sec. XX.
A murit la 12 martie 1950, la 78 de ani, fiica lui, Elena (căsătorită German), de frică ca mormântul să nu-i fie profanat de auto­rităţile comuniste, l-a depus în secret într-o nişă de metal (un sertar) în subsolul Capelei Catolice din cimitirul central din Sibiu. În octombrie 1991, în condiţiile noilor realităţi, istoricul Mihai Racoviţan a aflat locul unde era depus şi a luat iniţiativa înmormântării lui în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu (str. Reconstrucţiei), fapt întâmplat la data de 8 octombrie 1991. Mormântul său se află alături de cele ale altor români transilvăneni iluştri: George Bariţiu, colonelul baron David Urs de Margina, Iudita Măcelariu (soţia primului preşedinte al PNR, Ilie Măcelariu), Al. Papiu Ilarian, dr. Ioan Raţiu.
Suntem convinşi că marelui român ar trebui să i se ridice un monument pe aleea personalităţilor din parcul Astra, de altfel el fiind şi un generos sprijinitor al Asociaţiunii sibiene. Cu atât mai mult cu cât suntem aproape de centenarul Unirii, act în care a jucat un rol fundamental şi mai spunem şi faptul că lui personal îi se datorează recu­noaşterea internaţională a unirii Basarabiei cu România.
Conştient că Al. Vaida Voevod a fost unul din rarii bărbaţi pe care istoria în momente de cumpănă, sau în momente decisive, i-a scos la suprafaţă şi le-a încredinţat decizia, precum şi faptul că acest mare şi-a trăit ultimii vreo 10 ani în Sibiu şi este îngropat în pământul său, actualul prefect de Sibiu, dl. Lucian Radu susţine acest proiect.
Dr. Mihai RACOVIŢAN


P.S. În timp ce bustul lui Avram Iancu zace de patru ani în holul Bibliotecii Astra, aşteptând să fie aşezat la locul cuvenit, pe Aleea Personalităţilor din parcul Astra, ceea ce mi se pare de Cartea Recordurilor prin dezinteresul unor autorităţi locale, prin boicotul sau reaua-credinţă chiar a unora, de jos şi până la Ministerul Culturii, ca unul care se află într-o stare de sănătate mai aparte şi n-am ieşit de multă vreme în centrul Sibiului, cu stupoare aflu că, nu de mult, făcând abstracţie totală de faptul că este o lege privind instalarea monumentelor de interes public, a fost instalat în „buricul” Sibiului, în parcul de vizavi de Teatrul „Radu Stanca”, bustul unui oarecare Nicolae Bretan, aflând că a fost un compozitor, bariton şi regizor de operă român, despre care însă nu ştiu nici în ruptul capului ce rosturi o fi jucat în viaţa culturală, măcar teatrală, a oraşului Sibiu. Nu ştie nici doamna primar, mi-a mărturisit-o în audienţa care mi-a acordat-o, nu ştie nici Dan Nanu, director al Direcţiei de Cultură a judeţului Sibiu, care în mod obligatoriu trebuia să-şi dea avizul; avem însă o fotografie de la dezvelirea bustu­lui, unde a fost prezentă doamna viceprimar Bokor. Poate ştie şi dl. director al Teatrului, Constantin Chiriac, care însă se pare că nu ştie că teatrul pe care îl conduce se numeşte Teatrul Naţional „Radu Stanca”, iar bustul lui Radu Stanca nu e! De altfel, pe Aleea Celebrităţilor de sub Turnuri sunt dăltuite nume exotice, japonezi şi alţii de departe, dar adevăraţi monştrii sacri ai teatrului şi filmului românesc, care au onorat Sibiul, mă rezum la Sebastian Papaiani, Mircea Hândoreanu, Ion Besoiu, regizorul Mircea Mureşan, nu sunt acolo.
Cine ştie, aşa s-or fi petrecând lucrurile în Sibiu.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica