Tribuna
"Patria care-şi uită eroii nu merită eternitatea”

Am scris această carte cu gândul la toţi eroii neamului nostru românesc şi am particularizat cazul câtorva din eroii români din perioada 1914-1920, perioadă ce face parte din istoria de peste 2000 de ani a neamului nostru, când Decebal, regele Daciei s-a sinucis ca să-şi păstreze onoarea şi demnitatea şi să  nu cadă viu în mâna cotropitorilor romani, şi până la militarii armatei române din zilele noastre, ce luptă şi mor şi azi pentru România pe fronturile din Bosnia, Irak şi Afganistan.
    Numai în istoricul eroilor neamului nostru se găseşte adevărata istorie a românilor, nefalsificată de duşmanii din exteriorul şi chiar din interiorul ţării noastre. Imperiul Otoman şi fanarioţii, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Ţarist Rus nu au reuşit împreună să falsifice istoria poporului român atât de mult cum a reuşit Uniunea Sovietică, ce ne-a impus istoria care ne-a fost predată în şcolile româneşti timp de 45 de ani.
    Ştim că România a fost ţară înfrântă în al doilea război mondial şi ocupată de Uniunea Sovietică, cu influenţe puternice până în 1989, retragerea armatei sovietice  din 1958 a fost doar o aparenţă, deoarece ocuparea ţării s-a continuat prin NKVD. Inginerul român Roller, pregătit ca istoric la Moscova a coordonat ideologic în 1948-1949, planul guvernamental de epurare din instituţiile statului român a elitelor civile şi militare, precum şi redactarea istoriei românilor şi a istoriei literaturii române falsificate, iar azi noi, în loc să ne cinstim eroii adevăraţi aşa cum se cuvine cinstim pe trădătorii de neam, promovaţi de către falsificatorii istoriei noastre naţionale. Oare cine ne conduce ? Şi nu explic aici, pentru că am răspuns la întrebare în carte.
    Poporul român este prea sărac ca să-şi permită cheltuieli mari cu sărbătorile centenarului Marii Uniri de la Întâi Decembrie 1918 şi rog parlamentarii şi guvernanţii, primarii şi miniştrii să nu întineze încă o dată memoria eroilor noştri la centenar în 2018 şi să ne înjosească pe noi,  urmaşii lor, făcându-şi propagandă electorală şi dându-ne „la proşti” din banii noştri pâine şi circ, iar ei să petreacă în agape pretenţioase, aşa cum fac după 1990 la tot felul de scorneli festive, care nu mai au nici o legătură cu tradiţiile poporului român.
    Vreau să înţeleagă o dată guvernanţii noştri că poporul român nu sărbătoreşte eroii la centenarul Marii Uniri, ci ne comemorăm eroii care şi-au dat viaţa pentru realizarea unităţii naţionale şi supravieţuirea României ca stat. Trebuie să mulţumim acestor eroi şi Bunului Dumnezeu că încă, datorită lor, ne creştem copiii româneşte şi vorbim în limba strămoşilor noştri.
    După 1877 şi mai ales după primul război mondial, statul român, mai ales comunităţile locale şi adesea persoane particulare, urmaşi direcţi ai eroilor, au ridicat obeliscuri şi monumente în toată ţara, unde localnicii participau anual la Ispas (Înălţarea Domnului) la un TE DEUM, cinstind astfel memoria eroilor. După al doilea război mondial s-au ridicat puţine monumente în memoria eroilor şi doar de către stat, cu puţine excepţii.
O astfel de excepţie sunt monumentele eroilor de la Cacova, din Augur, pentru eroii din Regimentul 2 Infanterie Vâlcea şi din Zăvoi pentru eroii din sat, ridicate de medicul Stanciu Stroia între 1974 şi 1976, după ce a scăpat din puşcărie în 1964, închisoare grea făcută pentru că a tratat partizanii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. O mare parte din banii necesari pentru construirea acestor monumente au fost donaţi de dr. ing. Ioan Popa Popoiu (stabilit în Germania), vânător de munte care a luptat până la Stalingrad. Alături de cei doi fii ai satului au fost, cu munca lor gratuită, oamenii din sat.
În general, pe monumentele eroilor ridicate între cele două războaie, au fost trecute pe plăci de marmură ataşate, numele eroilor din al doilea război. După al doilea război statul a ridicat monumente, toate cu steaua roşie, de exemplu la Oarba de Mureş şi Carei.
După alungarea din ţară a Regelui Mihai, la 30 Decembrie 1947, s-a interzis Cultul Eroilor, foarte bine organizat între cele două războaie de Regele Carol II.  La Ispas, de Ziua Eroilor, localnicii nu au mai cinstit eroii ieşind la monumente şi foarte puţini au fost preoţii care au mai avut curajul să oficieze în biserică un TE DEUM în memoria eroilor.
    Mulţi dintre conducătorii românilor după războaie au trecut de partea învingătorilor şi au trădat poporul. Casa Regală a României nu a trădat niciodată poporul său şi timp de 81 de ani a fost instituţia în jurul căreia s-a construit România modernă europeană şi s-a format, consolidat şi întărit unitatea poporului român de care este mare nevoie în prezent şi cu toate încercările din ultimii 27 de ani, nu s-a găsit nici o instituţie care să înlocuiască Casa Regală, în asigurarea unităţii şi apărarea poporului român de duşmani, care sunt tot mai mulţi, pe măsură ce ţara este mai slabă.
    După cum am arătat, pentru eroii români căzuţi pe frontul de vest există câteva monumente ridicate în ţările unde au căzut în luptă, de exemplu în Ungaria , în Cehoslovacia, în  Munţii Tatra la Banska-Bistriţa şi chiar Austria în Munţii Alpi la Graz, un obelisc, dar încă nu li s-a ridicat nici un monument eroilor români căzuţi pe frontul de est împotriva Uniunii Sovietice. Se întâmplă azi în ţară ceva şi mai grav: se scot cărţi militare, unde nici măcar nu se aminteşte de aceşti eroi români căzuţi pentru patrie la Cotul Donului, în Stepa Calmucă, la Stalingrad sau  în Crimeea unde neapărat România trebuie să le ridice monumente eroilor români tot aşa cum Rusia are monumentele eroilor ruşi în România. Trebuie să le cinstim memoria la toţi eroii, pentru că toţi sunt ai noştri, chiar dacă conducătorii ţării au greşit în anumite momente.
    Amintesc guvernanţilor noştri că avem mulţi eroi români din primul război mondial, care au ridicate monumente (cruci) în memoria lor, în Franţa la Verdun şi pe Somme unde cimitirele militare sunt pline de cruci cu nume româneşti, în satele de munte din actualul Tirol Italian, dar şi în Tirolul Austriac şi chiar în America cu eroii români căzuţi în războiul civil.
    Cred că a venit timpul să fie reamplasate sau reconstruite aceste monumente, dacă nu mai sunt monumentele româneşti distruse de cele patru armate de ocupaţie ale ţării noastre şi mă refer la armata germană şi armata bulgară în primul război, în Ţara Românească şi Dobrogea şi în al doilea război armata hortistă în Ardealul de Nord şi Armata Roşie a Uniunii Sovietice în toată ţara.
    Aşa cum Ungaria a ridicat după 1990 la Arad monumentul eroilor ei de la 1848, trebuie prin reciprocitate ca şi România să ridice un monument al eroilor români la Budapesta pe strada GOJDU, în memoria românilor din Divizia XVI a Consiliului Dirigent, căzuţi la 3 august 1919 pentru eliberarea oraşului de bolşevicii lui Bela Kun şi a eroilor români morţi pentru eliberarea capitalei Ungariei de armatele hortisto-hitleriste în noiembrie 1944.
    Se cuvine  să li se ridice monumente eroilor români: căzuţi în 1940 sub gloanţele sovieticilor la Fântâna Albă în Bucovina, înaintaşilor noştri, oameni obişnuiţi din satele de munte aşa zişii partizani din munţi care au luptat cu arma în mână cu preţul vieţii lor şi ale familiilor, împotriva comunismului. Lor li se cuvin monumente de eroi ridicate la Sâmbăta de Sus, pe Valea Drojdiilor, pe Clisura-Dunării, la Sighetu-Marmaţiei, la Vatra Dornei şi la Câmpulung Muscel (pentru familia Arnăuţoiu). Menţionez că aceşti mari români nu au fost legionari şi nici nebuni aşa cum i-au catalogat ruşii împreună cu comuniştii noştri, care şi azi îi fac la fel pe toţi compatrioţii noştri mai capabili ca ei.
    După cum vedeţi eroii noştri şi-au făcut datoria faţă de noi ca urmaşi ai lor şi faţă de patrie, cu fapte mari şi nu cu vorbele goale ale actualilor politicieni şi nu-i putem cinsti pe eroi, decât tot cu faptele noastre şi să le ridicăm măcar monumente acolo unde nu au şi să le întreţinem monumentele pe care le au în ţară şi în străinătate. 
    Pentru ridicarea şi întreţinerea monumentelor eroilor trebuie şi nişte bani, dar să ştiţi că avem destui.
    Deoarece până în prezent nu s-a făcut aproape nimic concret pentru centenar, decât vorbe în conferinţe, rog guvernul să dea o 0rdonanţă de urgenţă ca toate primăriile din ţară, pentru un an sau doi să nu mai poată folosi banii prevăzuţi în bugetele locale pentru protocoale, sărbători câmpeneşti, agape, schimburi de experienţă  şi distracţii, şi să oblige primarii să  folosească toţi aceşti bani, pe bază de proiecte şi devize, pentru construcţia de monumente şi reparaţii la monumentele existente.
    Este momentul istoric ca guvernul României şi parlamentul să întrebe pe toată lumea, mai ales pe cei cu funcţii înalte în stat şi pe toţi cu venituri mari realizate în această ţară, ce fac ei pentru poporul român şi eroii acestui neam, care au făcut sacrificiul suprem ca ei să ocupe azi poziţiile privilegiate în stat şi în economie.
    Numai aşa poate fi puţin retrăită de poporul român măreţia evenimentelor, petrecute în perioada 1914-1920 la care a participat ca niciodată în istorie, toată suflarea poporului român „unit în cuget şi simţiri”, pentru realizarea idealului naţional, al unirii românilor în fruntariile unui singur stat românesc, ca pe timpul lui Decebalus per Scorilo şi a lui Mihai Viteazul.
    Eu am încercat în cartea mea „1916 Luptele de la Orlat şi Cacova Sibiului” să scriu o filă din istoria dăltuită în stânca Munţilor Carpaţi de eroii neamului nostru românesc, dar cât am şi reuşit vei aprecia dumneata, iubite cititorule!   
                    
Ing. Ilie  Hanzu   





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Thyssenkrupp System Engineering GmbH

casino

CibinFEST

Lansare proiect Cod SMIS 126210

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia