logo
Părintele Arhimandrit TEOFIL PĂRĂIAN
Părintele Arhimandrit TEOFIL PĂRĂIAN

Pe duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, l-am cunoscut încă din copilărie. La început eram impresionat de faptul că un tânăr nevăzător venea uneori singur, cu trenul, până în Ocna Sibiului, apoi pe jos, până în satul natal Topârcea,9 km.

            Fiind consăteni, tatăl şi unchii mei i-au fost tovarăşi de joacă. Unchiul meu Nicolae Lupea a fost prietenul său cel mai bun, îl lua de mână şi îl ducea prin sat spunându-i: „Aici e moara, aici e biserica, aici e primăria”, fiindu-i ghid. Familiile noastre locuiau în vecinătate, au fost permanent în relaţii foarte bune.

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian s-a născut la data de 03.03.1929, în satul Topârcea -

în prezent aparţinând oraşului Ocna Sibiului - într-o familie de plugari, fiind cel mai mare din cei patru copii ai familiei, având numele de botez Ioan. Viitorul monah Teofil rămâne nevăzător de mic copil, motiv pentru care urmează cursurile Şcolii Primare pentru Nevăzători din Cluj Napoca, în perioada 1935 - 1940. Din cauza ocupării Ardealului de Nord, de către Ungaria horthistă şi Germania fascistă, e nevoit să îşi continue cursurile la Şcoala de Nevăzători din Timişoara, între 1942 - 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara, cursurile Liceului Teoretic „C.D. Loga” pentru văzători. În timpul studiilor de la Timişoara, îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca, cu care se va întâlni ulterior şi la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de la care deprinde rugăciunea minţii „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care o practică înainte de a intra în monahism.

            Preocuparea pentru viaţa religioasă ortodoxă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, în perioada 1948 - 1952. La 1 aprilie 1953 intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus. După 4 luni, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului este călugărit, primind numele de Teofil – cuvânt provenit din limba greacă: teo + filos, care în traducere înseamnă Iubitor de Dumnezeu. După 7 ani e hirotonisit diacon de către Mitropolitul Nicolae Bălan, la 13 mai 1983 hirotonisit preot de Mitropolitul Antonie Plămădeală, primind în acea zi şi hirotonisirea întru duhovnic.

           

În 1986 este hirotonisit Protostinghel, iar în 8 septembrie 1988 primeşte rangul de Arhimandrit. Începând cu anul 1992 răspunde invitaţiilor de a ţine conferinţe cu teme duhovniceşti mai ales în centrele universitare din România, dar şi din străinătate, vorbind îndeosebi tinerilor în perioada Postului Mare sau Postului Crăciunului. Invitat la diverse posturi de radio şi televiziune, fiind unul dintre cei mai iubiţi şi căutaţi duhovnici ai ortodoxiei româneşti, e supranumit „duhovnicul tineretului”.

            Părintele Teofil a lăsat în urma sa o comoară de 40 de volume de cărţi religioase sau ca rod al cuvântărilor, conferinţelor, articolelor sau interviurilor numeroase, fiind o mărturie a misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o şi pe care credem că a îndeplinit-o cu prisosinţă. Într-un interviu, Sfinţia Sa a spus: „Mi-a plăcut să mă ştiu, să mă prezint, să mă simt, să mă angajez spre bucuria altora, vreau să fiu lucrător de bucurie”. „Sunt un om care iubeşte cultura. Pe mine două lucruri m-au ajutat în viaţă: credinţa în Dumnezeu şi cultura, şi pe amândouă le recomand. Am învăţat ce am putut să citesc cu mâinile. Mai şi râd când vorbesc cu unii, cum am învăţat franceza, germana, engleza, esperando? Şi eu zic: cu mâinile. Am învăţat cu mâinile şi mi s-a dus învăţătura la cap prin mâini, nu prin ochi ca la ceilalţi oameni”. Avea părintele o memorie formidabilă, fiind capabil să recite ore în şir poezii sau rugăciuni.

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian a trecut la cele veşnice în octombrie 2009, dar prietenii şi credincioşii nu l-au uitat. În fiecare an am fost martor, împreună cu alţi consăteni şi credincioşi, la parastasul de pomenire ce a avut loc la mormânt în fiecare octombrie, ceremonii oficiate de Părintele Mihail Bobârnac, aflat în prezent la Mănăstirea Chirpăr. De menţionat şi preocuparea profesorului Gabriel Chelaru din Bucureşti, originar din Topârcea, care participă alături de zeci de credincioşi de la Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt - Titan Bucureşti”, nelipsiţi de la nici o ceremonie.

L-am vizitat pe Părintele Teofil în multe rânduri. Pe mama mea o cunoştea cum deschidea gura. Ne întreba ce s-a mai întâmplat prin sat, era supărat că mulţi oameni au părăsit satul, de decăderea economică, de faptul că se pierd obiceiurile şi tradiţiile. Sfaturile Sfinţiei Sale pentru mine au fost foarte bune, la fel şi pentru mulţi consăteni. Ultima sa carte scrisă în calitate de coautor a fost despre satul natal Topârcea, intitulată „Repere monografice - 700 de ani  de atestare documentară”, împreună cu alţi doi intelectuali foarte vrednici ai satului, Ion Salomiu şi prof. Gabriel Chelaru. Pentru că această carte nu a cuprins toate datele referitoare la istoria satului, m-a sfătuit pe mine să continui munca lor şi la îndemnul său am reuşit să îi urmez sfatul lansând volumul „Topârcea, file de istorie”. Forţa de convingere a Sfinţiei Sale şi exemplul personal au fost puternice. Faptul că un copil de ţăran plugar, nevăzător a fost capabil să înveţe limbile franceză, engleză, germană, latină, greacă şi esperando şi a ajuns atât de sus în ierarhia ortodoxă, a reuşit să fie atât de căutat, iubit şi apreciat, fiind şi confident al unor mitropoliţi ai Ardealului, m-a făcut să muncesc pentru a-i realiza îndemnurile. Prin felul în care a depăşit greutăţile vieţii, prin acumularea de cultură, prin bucuria adusă multor oameni, prin credinţa sa, această personalitate poate fi un model de urmat de către tinerii din ziua de azi. Drept dovadă că oamenii nu l-au uitat este şi următoarea poezie dedicată Părintelui, de învăţătoarea poetă Ana Vecerdea Ardeleanu, în recentul său volum de poezii „La noi acasă”.

 

            DESTIN

            (Părintelui Părăian Teofil - Sfânta Mănăstire Sâmbăta de Sus)

           

            Te-ai născut parcă ieri, într-un loc pe pământ,

            Liniştit, străjuit de coline;

            Şi cu grijă - a ales Dumnezeu, Tatăl Sfânt,

            Ca părinţi doi plugari să te crească pe tine.

 

            S-au trudit ca mai toţi, şi prin truda cea grea

            Au sfinţit cu sudoarea lor glia,

            Nu s-au plâns niciodată, n-au râvnit altceva,

            Moşteneau din străbuni vrednicia.

 

            Ţi-a fost dat un destin cum mai rar întâlneşti,

            L-a simţit din pruncie întreaga-ţi fiinţă,

            Ai urcat tot mai sus, nicidecum să te-opreşti,

            Călăuză fiindu-ţi măreaţa dorinţă.

 

            Te-ai desprins dintre toţi mai vânjos, mai semeţ;

            Cu privirea ţintită spre soare-răsare,

            Cu parfumul în traistă de păr pădureţ,

            Şi bucata de pâine din grâu de pe-ogoare.

 

           

 

Dăruitu-ţi-au toţi, fiecare ce-avea:

            Cuvântare de bine şi din apa Ilenii,

            Amintiri de copil şi-n desaga cea grea

            Purtat-ai cu grijă mireasma poienii.

 

            Străbătut-ai un drum prea frumos şi prea greu,

            Cu gânduri însemnate în volume;

            Ascultând răbdător ieri, şi azi, şi mereu,

            Tălmăcind fiecăruia adevărul pe nume.

 

            Te întorci uneori către vatra din sat,

            Eşti chemat din străfunduri de neam, de milenii,

            Şi tresare vibrând tot ce-n urmă-ai lăsat:

            Niculiţă, Vasile, dintr-ai Părăienii.

 

            Te aşteaptă cu toţi şi cei morţi şi cei vii,

            Te aşteaptă cu drag la o rugă în deal;

            Te aşteaptă oricând pragul casei pustii,

            Eşti al nostru-nţelept într-un spaţiu real.

Onişor LUPEA



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia