logo
Obiceiuri şi datini - "Vecinătăţile"
Obiceiuri şi datini -
"Vecinătatea" este, să zicem aşa, o "organizaţie" formată din mai mulţi vecini - membri, care funcţionează pe baza unui statut sau statute, prin care membrii vecinătăţii au obligaţii şi îndatoriri faţă de semenii lor, familiile lor. Să-i dăm şi o definiţie mai concisă, lapidată: "Vecinătatea" este raportul dintre doi sau mai mulţi vecini. În localitatea Nocrich, pentru că aici se desfăşoară şi-şi exercită 4 vecinătăţi activitatea, fără întrerupere, de la înfiinţarea lor din vremuri de demult. Redau în acest articol "Vecinătate de sub vii", care s-a format în jurul anului 1850 şi apare ca document cu statut bine definit în acelaşi an "Statutele vecinăţilor romane din ofociulu Nocrichiu întocmită la anul 1850"
Prezentul statut su (statute) conţine 20 de pagini, care cuprind 44 de paragrafe (articole), să zicem aşa, numerotate de la (1) I la (44) roman, adică după cum se vede XLIV, aşa cum au scris ei atunci, membrii vecinătăţii, în acele vremuri: spre exemplu, paragraful III, Pentru ??toată vecinătate, paragraful VII, Pentru judecată, paragraful VIII, Pentru semnu. Acest semn care se află alăturea 1851 - stă la tata de vecinătate, împreună cu toată arhiva, adică toate documentele. Acest semn este trimis de tata ori de câte ori convoacă adunarea (vecinătatea) din membru în membru, într-o direcţie cu un bileţel - unde stă scris ordinul (spre exemplu, joi, 6 ianuarie 2011, toată suflarea la tata, obiectul trimiterii, merge din casă în casă şi revine la tata de vecinătate. Prin acest semn se deleagă "autoritatea tatălui de vecinătate"), cât şi ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor şi a întrunirilor, petrecerilor ce se produc în fiecare an la data de 6 ianuarie (Boboteaza) şi 7 ianuarie "Sf. Ion". Vecinătăţile sau vecinătatea au avut un rol foarte mare în trecutul istoric pentru întrajutorarea comunităţii, spre exemplu, la înmormântări, ridicări de case şi de şuri, a gospodăriei în general. Cele 44 de paragrafe se referă la situaţia membrilor de a fi corespunzători din punct de vedere al disciplinei, al băuturii, al lucrului. Astfel, unii putea fi pedepsiţi şi amendaţi, cuantumul valorii se stabileşte în fiecare an cu ocazia adunării generale (şedinţeis), care se înscrie în procesul verbal.
Vecinătatea e condusă de tata de vecinătate 2 ani şi notarul vecinătăţii, care e ales pe mai mulţi ani. De asemenea, ??prepuşi se ocupă cu administrarea şi buna defăşurare a petreceriil. Secretarul (notarul) ţine evidenţa banilor atinşi, vecinătate are un fond de bani (de rulment) cum se spune, cu care se acoperă anumite cheltuieli. Tata de vecinătate (se practică după vârstă) găzduieşte petrecerea din 6, 7 ianuarie, la dezlegarea mâncării şi a băuturii, participă preotul localităţii. Vecinătatea dispune de mese, bănci, farfurii, feţe de masă, butoaie de vin etc. Tata de vecinătate asigură mâncarea şi băutura. La întrunire participă şeful familiei, adică bărbatul, femeile participă în momentul în acre soţul decedează. Tata de vecinătate e împodobot cu flori şi poartă, obligatoriu, tricolorul pe veşminte. În momentul când se mută vecinătatea, deci merge la "noul tată de vecinătate", totul decurge cu mare precizie şi pe drum, în şir de câte doi, se cântă "Cântecul de vecinătate" datând desigur, înainte de anul Proclamării Independenţei de stat a României - 1877:
1) Frunzuliţă, frunzuliţă verde de stejar!
Ia vezi, dragă copiliţă, ce mai armăsar,
Armăsar voinic de munte, ager, sprintenel,
Negru şi cu stemă-n frunte, sari în foc cu el!

2) Copiliţă bălăioară, fii cu Dumnezeu,
Eu plec, dragă surioară, să-mi fac rândul meu.
La oaste ţara ne cheamă, haideţi, fraţi români,
Să ne batem fără teamă cu orice păgâni.

3) Ia-ţi viteaza săbioară, oştean, dragul meu,
Şi dă-ţi pentru ţărişoară, scump, sângele tău,
Pentru dulcea ţărişoară şi steagul străbun.
Mergi cu dragă inimioară, măi frate român!
Se desprinde din acest cântec viteaz unitate de neam a românilor ardeleni.
Ajunşi la noul "tată de vecinătate", în curte se cântă şi în casă următorul cântec:
1) Să trăiască, să trăiască
Tot ce e român
Naţiunea românească
Cea cu cuget bun.
2) Limba noastră să trăiască
Limba ce-o vorbim
Şi unirea românească
Ce toţi o dorim
3) Să trăiască moldoveanu
Că-i frate cu noi
Ca-ncercat ca şi munteanu
La aceleaşi nevoi.
Se desprinde clar din acest cântec brav că unirea nu poate fi oprită şi că ea se va desăvârşi în anul 1918, în graniţele fireşti. Toate actele, registrele şi procesele verbale, evidenţele contabile sunt ţinute într-o lădiţă, cutie, sub cheie. Acest obicei, datină străbună, de întrajutorare va exista mult şi bine. Să auzim de bine. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Petre MAREŞ




comentarii
3 comentarii

CINE A FACUT VECINATATILE? CEI CARE AU PLECAT SAU CEI CARE AU VENIT? ULTIMII NU MI-I-AS DORI IN VECINATATEA MEA NICI IN RUPTUL CAPULUI
BEN
22.08.2011 01:23
Poate vecinatate cu TIGANUL CIORDITOR CARE E OMNIPREZENT IN COTIDIAN SI-N VIATA NOASTRA, MI-AM CUMPARAT O SAPA sa-l palesc in moalele capului ca tot vine sa-mi ceara de toate cele, in norvegia ala nu mai putea de tigani si a dat un avertisment, la fel cu metroul din anglia, atentie la TIGANI MUSULMANI SI ALTI COLORATI
citicel
22.08.2011 08:44
Vai de tine si de altii cu creier identic, d-le Mares !Falsificarea istoriei inseamna nenorocirea a mii si mii de invatacei !!! Asa sa te ajute dumnezeul tau Zamolxe !
Tuhutum
22.08.2011 09:41
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sound

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia