logo
La aniversară: Corneliu Şerban - 81
N. I. DOBRA
1082 vizualizari
La aniversară: Corneliu Şerban - 81

Născut în Bucovina, trăitor în Muntenia, scriitorul Corneliu Şerban s-a retras, după pensionare, în Ardeal, la Sibiu, parcurgând, la propriu, cele trei provincii române. "După pensionare" este un fel de-a spune, pentru că poetul de vocaţie, ca şi gazetarul adevărat, n-au timp să îmbătrânească şi să se retragă din agora. Iar dacă aveţi norocul să vedeţi prin centrul istoric un domn uscăţiv, mergând în pas vioi, cu pălărie şi baston (pe care-l poartă de fudulie, nu fiindcă s-ar sprijini în el), să ştiţi că acela este Corneliu Şerban, care, în 8 martie a.c., împlineşte 81 de ani. Profesor de limba şi literatura română "la bază", după obligatoriul stagiu într-un sat din Teleorman, a fost timp de 31 de ani jurnalist în Ploieşti, iar din 1998 a devenit sibian, colaborator al ziarului nostru, al publicaţiei "Acus" a Cenaclului umoriştilor sibieni. A debutat editorial în 1962, cu placheta de versuri "Cuvinte pentru mâine", în colecţia "Luceafărul", cu o pre­ faţă de Eugen Simion. De atunci a publicat numeroase volume: poezie, publicistică, traducerii: Lirice (1969), Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte (1985), Eu sunt ca viaţa (1997), Post scriptum (1998) etc. Catrenele satirice le-a strâns în două cărţi: Singur printre epigramişti (2011) şi O.K./K.O. (2017). Este membru "vechi" al Uniunii Scriitorilor din România, încă de pe vremea când trebuia să demonstrezi că ai ceva de transmis semenilor, nu ca acum, când, dacă faci din două cărţulii o antologie, eşti înscris, cu condiţia să-ţi plăteşti cotizaţia cu regularitate. Corneliu Şerban este căsătorit, are o fiică, arhitect stabilită în Germania şi doi nepoţi... nemţi. Din antologia "Traversând imperiul risc" am ales do­ uă poeme pentru această dată aniversară:

Semn

Câte un semn, din când în când
că mai iubesc, că mai respir
ozonul unui tandru gând
zenit căutându-se-n nadir...

Câte un semn să dau, să daţi,
în lumea asta de uitări,
necunoscuţi apropiaţi
sub steaua tainicei chemări...

Câte un semn e necesar,
fiinţei noastre adăpost
şi paşaport şi sanctuar
pentru "vom fi"
pentru "am fost".

Zi - zi

... Şi noaptea eşti, de necuprins,
în fulguirea de cuvinte
a bietului de mine ins,
urmându-şi tragica sorginte!

Umil învingător-învins
stârnesc ecoul ce nu minte,
sfielnic din trecut desprins
cu dăinuiri spre mâine, sfinte.

La fel precum vulcanul stins
străin de lava sa fierbinte,
rămân însingurat şi nins
de toate-aducerile-aminte.

Într-un dialog cu Florentin Popescu, sub genericul "Seniorii literaturii noastre", Corneliu Şerban decla­ ra: "Despre Sibiu, numai de bine. Este în centrul atenţiei, mai ales de când a purtat titulatura de "capitală culturală europeană", aşa că n-am de făcut completări suplimentare. Menţionez doar regretul recentei dispariţii a unuia dintre fiii iluştri ai acestei urbe transilvane, actorul Ion Besoiu (...)".
Nu pot încheia aceste rânduri omagiale fără a menţiona o caracterizare de dicţionar, scurtă, dar precisă: "Un poet care respinge preţiozitatea, poza şi care arborează un ton de confesiune sinceră".

Primiţi sincerele noastre urări de sănătate!

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia