logo
In memoriam, Barbu Ştefănescu Delavrancea (n.11 apr.1858, Buc.-29 apr.1918, Iaşi)
In memoriam, Barbu Ştefănescu Delavrancea (n.11 apr.1858, Buc.-29 apr.1918, Iaşi)

  • Motto: „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fos baci până la adânci bătrâneţe că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fos a mea, nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”. (Apus de Soare).

Marţi, 11 aprilie, se împlineau 159 de ani de la naşterea autorului versurilor de aleasă înţelepciune şi de înalt patriotism: „România este patria noastră şi a tuturor românilor.

"E România celor de demult şi a celor de mai apoi./E patria celor dispăruţi şi-a celor ce va să vie”.

Sunt stihurile lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, cel care vedea lumina zilei într-o casă arătoasă din cartierul bucureştean „Bariera Vergului”, şi care, cu trecerea anilor, avea să îşi preschimbe frumosul şi geograful său prenume în renume, devenind nu numai un vestit avocat al acelor timpuri, dar şi un talentat, prolific şi inspirat scriitor, dramaturg şi gazetar. Cu trecerea vremii, datorită inteligenţei sale şi a spirtului său gospodăresc, va fi „aşezat”, prin vot electoral adevărat, în fotoliul de primar general al Bucureştiului (1899), iar apoi numit în funcţiile de ministrul al Lucrărilor Publice (1910-1912) şi al Industriei şi Comerţului (1917). Ficele sale devin şi ele celebre. Henrieta: este prima femeie arhitect din România, iar Cella Delavrancea, trăind 104 ani, avea să fie considerată cea mai longevivă pianistă de renume mondial. Având însuşiri fizice deosebit de frumoase şi de atrăgătoare, se lasă curtată de numeroşi bărbaţi, între care şi de „bătrânul” Ioan Luca Caragiale, perioadă în care speculativul dramaturg este învinuit că ar fi furat din casa tatălui acesteia manuscrisul celebrei drame „Năpasta”, el având doar „meritul” de a fi rescris textul cu mâna lui, după care l-a tipărit fără pic de jenă, punându-şi pe copertă semnătura autografă. Urmează lungi, controversate şi costisitore proces în justiţia bucureşteană, pierdute în final de autorul de drept al acelui text. Să recunoaştem că a fost un deznodămând mult mai dramatic decât riscul plagiatului intelectual din zilele noastre!

Când academicianul Barbu Ştefănescu Delavrancea se va stinge din viaţă (Iaşi, 29 aprilie 1918), acesta va lăsa moştenire scrisului românesc o bogată şi foarte valoroasă operă literară, între care: volumele de nuvele şi povetiri „Sultănica”, „Bunicul”, „Bunica”, „Domnul Vucea” şi „Hagi Tudose”; basmele: „Neghiniţă”, „Palatul de Cleştar” şi „Moş Crăciun”, precum şi triologia istorică a Moldovei, damele: „Apus de Soare”, „Viforul” şi „Luceafărul”, lucrări literare scrise între anii 1909-1910. O adevărată epopei a neamului românesc, închinată glorificării măreţelor fapte de creştinism străbun şi de biruinţe în numeroasele, grelele şi jerfelnicile războaie şi bătălii conduse de măritul domnitor-moldav Ştefan cel Mare (n.1433-d.2 iulie 1504). În total: 47 de ani de domnie neîntreruptă; 40 de războaie şi bătălii, de fiecare dată urmate de zidirea şi sfiinţirea a tot atâtea biserici şi mănăstiri în Moldova, Ţara Românească, Transilvania şi pe Muntele Athos din Grecia. Este acel legendar domnitor pe care Sinodul Bisericii Ortodoxe Române avea să îl canonizeze cu numele de Ştefan cel Mare şi Sfânt, eveniment religios petrecut la 20 aprilie 1992, respectiv în Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti din acel an. Cu precizarea că pe acea vreme, Patriarh al tuturor românilor era Prea-Fericitul Teoctist (Arăpaşu), cel care avea să adauge meritelor sale şi lăudabilul efort de al fi adus în România pe Papa Paul al II-lea. Evenimentul istorico-religios marcând, după Marea Schismă din anul 1054, cea dintâi vizită a unui pontif într-o ţară a lumii creştine, preponderent ortodoxă.

Notă: În cadrul manifestărilor culturale şi religioase ale Anului Jubileului Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, se prea-poate să urmeze încă o astfel de vizită: cea a papei Francisc. De data aceasta, invitaţia oficială venind din parte actualului preşedinte al României, Iohannis Klaus Werner, precum şi din cea a conducătorilor cultelor religioase catolice din ţară. Un prim-demers, în acest scop, s-a petrecut în luna martie a acestui an, atunci când conducătorul statului Român a fost primit oficial la Vatican de însăşi papa, căruia i-a fost oferit un simbolic dar: o monedă de aur şi un tablou, având în fundal turlele ţuguiate ale tuturor bisericilor creştine, înălţate, cu multe secole în urmă, între zidurile fortificate ale Cetăţii Medievale a Sibiului, lucrare semnată de graficianul local Ştefan Orth.



loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


Filarmonica Sibiu

Energy

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
Auchan