Tribuna
Dosarele patrimoniului (XXXV): vorba ca şi oamenii nu valorează decât dacă sunt la locul lor -
Marius HALMAGHI
2034 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XXXV): vorba ca şi oamenii nu valorează decât dacă sunt la locul lor -
urmele meşteşugurilor alimentare - disecă, dar nu vindecă -ce este dreptatea?

 

Scriitorul francez Antoine de Rivarol (1753-1801) afirma că „vorba ca şi oamenii nu valorează decât dacă sunt la locul lor”, iar „filozofii sunt mai degrabă anatomişti decât medici: disecă, dar nu vindecă”. Evoluţia filozofiei nu poate fi înţeleasă fără filozoful Greciei antice şi fondatorul Academiei din Atena - Platon (427-347 î.e.n.) -, cel care a pus bazele filozofiei occidentale şi a ştiinţei fiind considerat fondator al religiei şi spiritualităţii occidentale. Platon a susţinut că scopul statului este realizarea binelui tuturor, trebuind să domnească dreptatea, fiecare om ocupându-se de ceea ce-i este orânduit prin funcţia sufletească dominantă: cei capabili de practicarea virtuţii raţiunii (înţelepciunea) – elaborează legi, cei capabili de practicarea vieţii părţii pasionale (curajul) – se ocupă cu apărarea, cei înzestraţi cu posibilitatea practicării vieţii corespunzătoare părţii apetente a sufletului (cumpătarea) sunt responsabili de asigurarea resurselor; astfel, exista o ierarhie a claselor sociale, determinate natural: înţelepţii, militarii, agricultorii şi meşteşugarii. În viziunea lui Platon „cetatea” sau statul ideal - conform dialogului din „Republica” - nu este un proiect politic, ci o analogie utilizată pentru a răspunde la întrebarea „Ce este dreptatea?”!  

În lupta pentru păstrarea privilegiilor şi a averilor acumulate în timp, o cetate medievală ştia să îşi mobilizeze cetăţenii!

La 1457, breasla măcelarilor din Sibiu a primit spre apărare Turnul Porţii Cisnădiei, croitorii – poarta Turnului, cizmarii – poarta Ocnei, iar cojocarii – poarta Elisabeta. În apărarea Turnului Porţii Cisnădiei, măcelarii s-au afirmat ca buni luptători, turnul fiind considerat un simbol al rezistenţei sibienilor în lupta cu inamicii. Deşi turnul a fost lovit de trăsnet (la 27 iunie 1594), el a fost reclădit în acelaşi an, istoricii afirmând că pe sub el a intrat Mihai Viteazul în cetate, după ce a câştigat bătălia de la şelimbăr (1599). Poarta Cisnădiei a fost demolată în 1839, vechiul turn - reprezentativ pentru arhitectura medievală -  având trei etaje, cu metereze dreptunghiulare, fiind prevăzut cu un turnuleţ cu orologiu, iar pentru traversare având trei deschideri boltite: una centrală pentru trăsuri şi căruţe şi două laterale - pietonale. ştiaţi că în 2006, primarul Klaus Johannis a iniţiat un concurs de proiecte pentru refacerea acestui turn? Noul turn urma să respecte dimensiunile şi forma originală, având în interior o sală de expoziţii, o cafenea şi un punct de informare turistică, ultimul etaj (accesibil cu liftul) fiind un punct de belvedere ideal. Concursul s-a ţinut, dar proiectele depuse nu au fost agreate de comisia zonală a monumentelor istorice!

De ce Primăria Sibiului nu a continuat proiectul? Ideea de a îmbina trecutul cu modernul - la intrarea în vechiul centru istoric - poate asigura un echilibru în dezvoltarea infrastructurii culturale sibiene! Prin reconstruirea turnului şi asigurarea fluenţei circulaţiei, ansamblul de pieţe (Mare-Mică) ar avea un corespondent viabil şi funcţional – la capătul pietonalei N. Bălcescu  - în noul centru cultural asigurat de Turnul Cisnădiei - Biblioteca ASTRA - Casa Teutsch - parcul ASTRA, parcul având nevoie de o reevaluare şi amenajare peisagistică, inclusiv prin iluminat. Reconstruirea vechiului turn al măcelarilor ar putea asigura o ofertă constantă de evenimente, locul de vad pietonal contectând cultural centrul istoric cu centrul hotelier (Ibis – Ramada – Continental Forum, din piaţa Unirii) situat în nodul de trafic rutier al municipiului. 

Toate turnurile - amintite mai sus - făceau parte din a treia centură de fortificaţii, fiind demolate în cursul sec. XIX; singurele imagini ale acestora au fost moştenite datorită unui meşter brutar (franzelar) - Johann Böbel (1824-1887) - acesta imortalizându-le în picturi în acuarelă. Istoricii sibieni susţin că acesta ar fi locuit pe strada Avram Iancu (lnr. 16), casa lui fiind cunoscută ca „weinhaus” (o vinărie). Din puţinele informaţii existente, am aflat că Johann Böbel a fost starostele breslei brutarilor, membru permanent în sfatul oraşului, fiind un pasionat al cultivării frumosului şi păstrării tradiţiilor, un veritabil luptător pentru apărarea monumentelor vechii cetăţi a Sibiului. În istoria artei oraşului, Johann Böbel a fost singurul meseriaş - franzelar înscris cu litere de aur, nu pentru practicarea meseriei de bază ci pentru activitatea de pictor amator, dăruind posterităţii printre puţinele imagini romantice ale târgului medieval sibian.

În Sibiul „oraș al breslelor” și regiune gastronomică europeană, în lipsa hărţilor distincte, turiştii pot descoperi urmele breslelor meşteşugurilor alimentare, măcelarii fiind cei mai reprezentativi. În „Oraşul de Sus”, singura stradă cu nume de breaslă a fost cea a „măcelarilor” (în 1751-Fleischergasse) - actuala Mitropoliei - atestată documentar la 1494 (păstrându-şi numele până în 1989), fiind drumul care unea Poarta Cisnădiei şi hala măcelarilor. ştiaţi că „hala măcelarilor” este cea mai veche „casă de breaslă” din Transilvania (atestată la 1370), aceasta fiind astăzi monumentul istoric „Casa artelor” (Piaţa Mică nr. 21)? ştiaţi că aici a fost sediul breslei măcelarilor, construcţia ei fiind prototipul halei comerciale din evul mediu, parterul deschis cu arcade protejând atât mărfurile, cât şi oamenii, în practicarea comerţului stradal? În „Oraşul de jos”, vechea breaslă a brutarilor este amintită doar prin strada Brutarilor (din 1936), la 1872 strada numindu-se Bäkergasse. ştiaţi că până nu demult, aproape pe fiecare stradă exista câte o brutărie, unde persoanele din vecinătate puteau comanda să li se coacă pâine la preţ mic, existând chiar şi o brutărie militară (pe vechea stradă Elisabeta – azi, 9 Mai, la nr. 660)?

Pe strada „Tg. Vinului” se ţinea - prin sec. al XVI-lea - un târg de vite (mutat pe locul de azi al pieţii Unirii), piaţeta păstrând numele locului unde negustorii de vinuri îşi vindeau licoarea bahică (la 1872 – Weinanger). La intersecţie, se ramifică „Tg Peştelui”, istoria consemnând aici o grădină de trandafiri, desființată în 1851 (era şi un târg al trandafirilor?). Mai există strada „Pescarilor” (în 1874 – Fischergasse), dar şi a „Lăptăriei” (în 1874 – Schweizergasse), aici existând o mare lăptărie cu vaci elveţiene (în sec. XIX). Cine mai ştie că pe str. Hameiului (1874 – Hopfengasse) exista fabrica de bere Edi?

Pe str. Berăriei, spaţiul s-a sistematizat înfiinţându-se piaţa Habermann (în amintirea unei vechi berării); aici se constată că o parte din farmecul spaţiului medieval s-a pierdut, investitorii declarând că şi-au propus să construiască un „hub cultural, care să apropie oamenii, să atragă turişti” - „punct important de susţinere al economiei şi culturii gastronomice locale”!

În lucrarea „Machiavelli despre arta modernă a conducerii”, Michael A. Ledeen prezenta concepte ale conducătorilor machiavelici: «„soldaţii, armele, banii şi pîinea: iată vigoarea războiului; din patru obiecte, primele două sînt cele mai necesare, deoarece cu soldaţii şi armele găsim pîinea şi banii, în timp ce cu banii şi pîinea nu găsim nici armele, nici soldaţii.” De fapt, a fi slab şi bogat este lucrul cel mai rău dintre toate, din cauză că bogăţia atrage atenţia celor cu voinţa şi puterea de a ne-o lua. Roma a fost cucerită de barbari, în definitiv». Din înfloritoarea epocă romană s-a moştenit expresia moralizatoare: „PRO BONO”, în formulă extinsă „PRO BONO PUBLICO” – „pentru binele public”, cetăţenii asumându-şi activităţi - în interes public -, fără recompense financiare. (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Thyssenkrupp System Engineering GmbH

casino

CibinFEST

Lansare proiect Cod SMIS 126210

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia