Tribuna
Dosarele patrimoniului (XXXIX): mămăliga de mei = mâncarea săracilor? - homeopatia şi seminţele - Ager publicus = domeniu public - omul stăpânul lumii! - omul este menit a se desăvîrşi?
Marius HALMAGHI
2156 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XXXIX): mămăliga de mei = mâncarea săracilor? - homeopatia şi seminţele - Ager publicus = domeniu public - omul stăpânul lumii! - omul este menit a se desăvîrşi?

După mai mult de două milenii de la Platon, Rivarol afirma că „omul este singurul animal în stare să aprindă focul. Această descoperire l-a transformat în stăpânul lumii”. Opinând că „ceea ce face teribilă această lume este faptul că ne căutăm fericirea cu aceeaşi pasiune cu care îi împiedecăm pe ceilalţi să fie fericiţi”, Rivarol concluziona: „imaginile frumoase nu rănesc decât dorinţa”. Astăzi, nimeni nu contestă rolul civilizator al cuceririi şi stăpânirii romane, pământul Daciei fiind împărţit veteranilor, coloniştilor şi chiar unor băştinaşi, devenind „Ager Publicus” = „Domeniu public”.

România se poate mândri cu una din primele lucrări academice (în latină) privind agricultura; în „Descrierea Moldovei” (1716), domnitorul şi cronicarul Dimitrie Cantemir prezenta rezultatele seminţelor autohtone: «seminţele care nu încolţesc în munţi din pricina aerului rece, rodesc atât de frumos pe câmpii, încât în anii bogaţi grâul dă locuitorilor de 24 de ori sămânţa semănată, secara de 30 de ori, orzul de 60 de ori, meiul dă de 300 de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cu ochii lui ... Meiul creşte în Moldova de Jos, nu se poate mai frumos (de aceea oamenii din ţara mea au o zicală: meiul din Moldova de Jos şi merele din Moldova de Sus n-au coajă). Ei îl cojesc şi îl macină, îl fac pită şi o mănâncă până nu se răceşte, adeseori cu unt. Nu se găsesc grădini cu pomi roditori, ci păduri întregi de pomi în roadă. În părţile muntoase pomii cresc de la sine; pe câmpie însă trebuie sădiţi şi din această pricină dau roade cu atât mai gustoase. Prinosul de poame este atât de mare încât leşii, când năvăleau pe vremuri în Moldova socoteau că nu mai e nevoie să-şi aducă merinde, fiindcă poamele, de care ţara are din belşug îndestulau toată oastea. ... Toate celelalte bogăţii ale pământului le întrec viile alese ... ».

În patrimoniul imaterial al României - şi al estului Europei - meiul a ocupat un loc important. Originar din vremuri preistorice (din Etiopia?), meiul este prezentat în Biblie ca ingredient pentru pâinea nedospită. Până în sec. XVI (când s-a introdus porumbul şi cartoful în Europa), meiul era aliment de bază, fiind apreciat pentru calităţi, mămăliga din mei fiind considerată „mâncarea săracilor”, o moştenire de la romani, aceştia numind-o „pulmentum”! Timp de milenii, meiul a fost considerat „Regele cerealelor”, chinezii nefăcând greşeala occidentalilor să-şi modifice dieta, şi să-l înlocuiască cu porumb şi grâu. Terciul de mei s-a păstrat ca o mâncare tradiţională în Rusia şi China, pâinea de mei fiind un aliment la mare căutare. Considerat aliment complet, meiul a fost pe nedrept uitat, conţinutul puternic alcalin protejând mucoasa stomacală, fiind indicat în bolile de ulcer, indigestia cronică şi hiperaciditate gastrică. Specialiştii consideră meiul – plantă erbacee, din familia gramineelor - ca aparţinând din punct de vedere tehnic la categoria seminţelor, culinar, fiind încadrat la cereale.

În ultimii ani, adepţii traiului sănătos au reconsiderat proprietăţile meiului, fiind apreciat ca hrănitor şi delicios, foarte nutritiv, fiind o cereală fără gluten, o alternativă reală la grâu. Meiul este mai bogat în minerale şi vitamine decât cerealele obişnuite, recomandat pentru persoanele care sunt sensibile la gluten, inclusiv pentru copiii cu fond alergic sau pentru bebeluşi. Sunt recomandate tratamentele naturiste, reprezentând o sursă excelentă de vitamine, proteine, antioxidanţi şi enzime. Știți că adevărata mămăliga a dacilor era meiul (Panicum miliaceum), considerat ca fiind cea mai veche cereală din lume? Meiul se măcină uşor într-o piuă, specialiştii atrăgând atenţia că nu se consumă niciodată în stare crudă, decât încolţit! Terciul de mei, gros şi bine fiert era un aliment săţios, fiind secretul rezistenţei fizice şi a sănătăţii strămoşilor noştri!

La culoare, mămăliga - din meiul măcinat sau doar decorticat (pe pietre) - este mai albicioasă, cu un gust mai delicat (decât cea de porumb), semănând cu o fiertură de griş cu „gust” dulceag de nucă, putând asorta orice preparate.

Considerându-l superalimentul viitorului, fondatorul Microsoft, magnatul Bill Gates a investit milioane de dolari în culturile de mei (în varianta sorgului), fiind alimentul valoros pentru sănătatea stomacului, a inimii şi a siluetei.

Supranumită „cămila deşertului” sau „cămila vegetală”, meiul este o plantă rezistentă la caniculă, nefiind afectată de secetele prelungite, specialiştii considerându-l ca plantă a viitorului, în condiţiile schimbărilor climatice. Utilizat aproape exclusiv ca hrană pentru păsări şi vite, meiul a fost reevaluat, fiind unul dintre cele mai sănătoase şi complete alimente de pe pământ, fiind încadrat în cele 12 superalimente naturale pentru întărirea sănătăţii, alături de: germeni, quinoa, in, ştevie, lucernă, floarea soarelui, algele sălbatice verzi şi cele albastre, orzul verde şi pătrunjelul. Dintre varietăţile de mei, sorgul este cel mai valoros nutriţional, fiind principala cereală pentru pâine în Africa, Europa de Sud, America Centrală şi Asia de Sud.

În 2007, s-a inaugurat în Biertan - cu sprijinul dr. Ladislau Rosenberg - un circuit de vizitare ecomuzeu, ce includea pe lângă ateliere şi gospodării tradiţionale, prima grădină de plante medicinale (1985), farmacia veche şi Centrul de Fitoterapie, un concept unic, într-o perspectivă originală de dezvoltare durabilă a unui sit UNESCO. Dintr-o mulţime de cauze circuitul este nefuncţional, rămânând conceptele terapiilor complementare şi alternative şi cea mai veche farmacie rurală din Transilvania, deschisă în 1809 (de farmacistul Johannes Jikeli, într-o clădire datată din 1571). S-a păstrat şi sloganul vechii farmacii: „Zur göttlichen Vorschung” - La providenţa divină” şi inscripţia de pe fronton: „Dumnezeu ajută/ Dumnezeu a ajutat/ Dumnezeu va ajuta şi mai departe/ în toate timpurile”. În regiunea gastronomică europeană, la Cristian - lângă Sibiu - există Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Montanologie, care ar putea să se constituie într-o veritabilă Bancă de Resurse Genetice Vegetale Montane, pentru a sprijini păstrarea varietăţilor de seminţe tradiţionale, prin cultivarea lor continuă. În România, activează o singură bancă de gene la Suceava, agricultura montană şi cea submontană cunoscând un regres continuu, institutul sibian luptându-se de peste un sfert de veac pentru supravieţuire. Deşi în judeţul Suceava, la Vatra Dornei, s-a înfiinţat Agenţia Naţională a Zonei Montane, Carpaţii Meridionali - cu cele mai mari situri Natura 2000 – se confruntâ cu mari probleme în dezvoltarea durabilă. Din 2016, a demarat proiectul construirii unui nou Centru de Resurse Genetice la Buzău (coordonat de Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău), în care să fie stocate toate soiurile de legume, plante medicinale şi aromatice, din ţară şi străinătate! Astăzi, specialiştii recunosc faptul că nu avem un program naţional de conservare a resurselor genetice naţionale, fiind pierdute multe soiuri local-regionale. Cum salvăm „varza de Moşna”?!

Nicolae Bălcescu susţinea că „Omul este menit a se desăvîrşi. De aici vine că cel ce nu ţinteşte spre desăvârşire se strică şi stricăciunea este începutul nenorocirii ... Nici un om înrăutăţit nu e fericit. Omul rău suferă chiar şi în mijlocul bogăţiilor şi niciodată sufletul său nu are pace. Astfel fericirea pe pământ stă în împlinirea menirii pentru care suntem făcuţi, adică a lucrării noastre asupră-ne şi asupra semenilor noştri spre a ne face tot mai buni”! (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de cariere

classic junior festival

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia