Tribuna
Dosarele patrimoniului (XXXIV): Zorile meşteşugurilor - German trebuia să fie, nu numai după nume, ci şi după caracter - ucenicia, concurenţa şi procesele în breslele nobile!
Dosarele patrimoniului (XXXIV): Zorile meşteşugurilor - German trebuia să fie, nu numai după nume, ci şi după caracter - ucenicia, concurenţa şi procesele în breslele nobile!

Pe teritoriul actual al României, zorile meşteşugurilor au apărut cu mult înaintea apariţiei breslelor, numeroasele descoperiri arheologice atestând pe lângă agricultură şi practicarea mineritului (a aurului, argintului, cuprului, fierului, sării, etc), olarii, argintarii şi aurarii geto-daci fiind recunoscuţi pentru originalitatea şi înalta valoare artistică a produselor. Din cariere locale s-au construit castrele romane, iar cerealele, lemnul, lâna, mierea, ceara şi produsele de piele şi textilele erau produse şi „pentru export”. Vasele de pământ ars au definit aşa numitele „terra sigillata”, ce se deosebeau de „terrae fimatae” (terenurile arabile fertilizate cu îngrăşăminte) şi de „terrae expartitiae” (pământurile virgine luate sub cultură).

În evul mediu transilvan meşteşugurile s-au dezvoltat lent, secretele meseriilor fiind păzite cu străşnicie. Din lucrarea dr. Dorin-Ioan Rus - „Steme şi însemne de breaslă din Transilvania” -, reproducem: «... una din cele mai importante trăsături a breslelor săseşti din Transilvania a fost cea naţională. În aproape toate articolele de breaslă se găseşte hotărârea că numai ucenicii germani pot să fie înscrişi. German trebuia să fie, nu numai după nume, ci şi după caracter, aşa cum scriau şelarii sibieni în articolele lor: „Lehrjungen, Geselle und Meiser, die aufgenommen werden wollen, műssen ehlich und frumes sein, nehmlich teutscher Art” (ucenicii, calfele şi maiştri, care vor să fie acceptaţi, trebuie să fie cinstiţi şi blânzi, adică după felul german). Ei simţeau că înscrierea de populaţii străine, sau numai cu spirit străin ar putea distruge organizarea germană. În acest sens ei aveau exemple instructive înaintea ochilor, putând să dea ca exemplu breslele germane din Cluj, Vinţ, Aiud, Deva, unde înregistrarea de maghiari a dus la stingerea caracterului german (...)». Viaţa ucenicului era grea, în cei 4-5 ani „timpul de lucru era de la ora 3 dimineaţa până la ora 9 seara. Leafă nu primea, abia în ultimul an de pregătire dacă obţinea vreo modestă indemnizaţie”. O concurenţă acerbă o aflăm la meşteşugurilor nobile (aurăritul şi argintăritul), produsele - adevărate opere de artă -, fiind înregistrate (astăzi) în patrimoniul cultural mobil. Şt. Pascu argumenta în „Meşteşugurile din Transilvania până în sec. al XVI-lea”: «prin tehnica execuţiei, prin migala pusă în împodobirea obiectelor produse, prin combinarea metalului cu alte elemente, mai ales cu email filigranat. Îndeosebi nodul piciorului de la potire se distinge printr-o bogăţie ornamentală remarcabilă: figurile modelate cu mare fineţe, dispuse în nişe gotice, dintre care fiecare e o capodoperă; basoreliefurile închise în medalioane în jurul cupei; ornamente în email filigranat, reprezentând flori stilizate, distribuite pe piciorul potirului, etc. (...) produsele meşteşugului aurăritului din Transilvania pot sta cu cinste alături de produsele celor mai vestiţi aurari din acea vreme. Aurarii ardeleni confecţionau cele mai felurite obiecte, atît pentru nevoile religioase, cît şi pentru satisfacerea trebuinţelor de lux ale păturilor bogate, pentru nobilimea feudală şi pentru patriciatul orăşenesc. (...) între obiectele destinate satisfacerii nevoilor spirituale (...) pot fi amintite: potirele, crucile, cristelniţele, candelabrele, sfeşnicele, ciboriile, monstranţele, icoanele poleite, etc. Obiectele pentru luxul şi podoabele categoriilor avute ale societăţii sînt şi mai variate: embleme, cupe, pahare, ceşti, tacîmuri (farfurii, linguri, furculiţe, cuţite), felurite bijuterii şi podoabe (salbe, colane, pandative, inele, cercei, agrafe, brăţări, coliere, lanţuri), castroane, lighiene, găleţi, săbii, pinteni, cîntare, cingători, nasturi, cărţi ferecate, etc. Toate acestea erau făcute fie din aur sau din argint, fie din argint sau alt metal suflat cu aur. (...) În unele oraşe, aurarii, pe lîngă cîştigurile realizate din meşteşugul lor, mai aveau venituri importante de pe urma monetăriei ce funcţiona în oraşul respectiv, deoarece între monetărie şi aurari existau legături strînse.

Conducătorii monetăriei erau aleşi dintre meşterii aurari; aceştia se adresau tovarăşilor lor pentru lucrările necesare monetăriei: unelte, reparaţii sau chiar pentru baterea monedelor. De aceea, între unele oraşe se duce o luptă dîrză pentru atragerea monetăriei, cum a fost cazul oraşelor Cluj şi Sibiu, (...). Aurarii sibieni, care pînă pe la mijlocul sec. al XVI-lea nu cunoşteau o concurenţă serioasă şi o rivalitate pentru primul loc, se văd, la un moment dat ameninţaţi în interesele şi în poziţia lor predominantă, de aurarii clujeni, care, începînd de la mijlocul secolului, au luat o mare ascensiune, mai ales de pe la 1556, cînd monetăria a fost definitiv stabilită la Cluj. Pentru a lovi în rivalul ce-i ameninţa poziţiile, breasla aurarilor sibieni refuză să dee de lucru mai mult de două săptămâni calfelor maghiare (clujene), care doreau să-şi petreacă aşa-zisul timp de călătorie (vándorlás, Wanderjahre) la Sibiu pentru a se perfecţiona în meşteşugul aurăritului. Aurarii din Sibiu refuză să primească şi ucenici clujeni. Drept răspuns la aceste măsuri, aurarii clujeni şi-au îndemnat calfele să organizeze manifestaţii care să atragă atenţia opiniei publice, a dietei, a principelui şi astfel să poată profita de pe urma acestor agitaţii. (...) Această ceartă a dat naştere unui lung şi necruţător proces între cele două bresle. Actele acestui proces, păstrate în Arhiva Filialei Acad. R.P.R din Cluj şi în Arhivele Statului din Sibiu formează un interesant şi bogat material, care singur ar forma un volum».

Dosarul disputei breslelor aurarilor din Sibiu şi Cluj este necunoscut marelui public, putând constitui un adevărat best-seller pentru mass-media contemporană; procesele s-au ţinut la Sibiu şi Cluj, aurarii sibieni şi clujeni făcând apel după apel la sentinţele, unele pronunţate chiar de principii Transilvaniei: Ştefan Báthory şi urmaşul lui, Cristofor Báthory. Au fost audiaţi zeci de martori din oraşele Transilvaniei, costisitorul proces finalizându-se prin împăcarea părţilor (în 1578), aurarii sibieni fiind obligaţi să plătească cheltuielile de judecată. În „Cronica oraşului Sibiu”, Sigerus scria că, în 1602: „oraşul bate monezi cu inscripţia „Doamne îndură-te de noiGott sei uns endlich gnädig”; moneda nu există în tezaurul Muzeului Brukenthal, un proprietar al acestei monezi unicat (!?) putându-se considera un om bogat! În centrul Sibiului, turiştii pot descoperi piaţa „Aurarilor”, aici avându-şi - în urmă cu secole -, atelierele marii meşteri, locul nefiind integrat turistic. Puţini mai cunosc opera celui mai mare maestru orfevrar şi aurar, slovacul Sebastian Hann (1644-1713) devenind - după stabilirea în Sibiu -, meşterul favorit al principiilor Transilvaniei, dar şi al principelui C-tin Brâncoveanu. Promovarea operelor meşterilor aurari şi argintari ar putea sprijini dezvoltarea turismului românesc, în contextul anului 2019 – Sibiu regiune gastronomică europeană?

În antichitate, decadenţa şi haosul cetăţii greceşti l-au inspirat pe filozoful Epicur (342-270 î.e.n.), împărţind filozofia în logică (Kanonika) - pentru a deosebi adevărul de fals, fizică (Physika) - pentru cunoaşterea filozofică a naturii şi etică (Ethika) - pentru a înţelege condiţiile unei vieţi fericite. Epicur a cumpărat o grădină (în nord-estul Atenei) şi cu o comunitate de prieteni a întemeiat o şcoală de filozofie, criteriul adevărului fiind percepţia – verificată în practică prin sentimentul de plăcere sau neplăcere. El a afirmat că „plăcerea este începutul şi sfârşitul traiului fericit”. Tinerii mai cunosc dictonul „dacă vrei să dormi bine, mănâncă devreme - Ut sis nocte levis, sit cena brevis”? (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Neo Plan

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia