Tribuna
brukenthal museum
Dosarele patrimoniului (XL): aici nu se cultivă organisme modificate genetic! - soluţie periculoasă la o problemă inexistentă - Revoluţia unică de paie - boala „celor 3D”- sărmanul plugar!
Marius HALMAGHI
2129 vizualizari
Dosarele patrimoniului (XL): aici nu se cultivă organisme modificate genetic! - soluţie periculoasă la o problemă inexistentă - Revoluţia unică de paie - boala „celor 3D”-  sărmanul plugar!

În vremurile în care Hipocrate susţinea că „Ars longa, vita brevis” („arta este lungă, viaţa este scurtă”), Ovidiu prezenta în „Pontice” pe „sărmanul plugar”, care ţinea cu o mână plugul şi cu alta arma: «Oh, ca să uit durerea din inima mea tristă,/ şi boii cei sarmatici i-aş pune eu la plug,/ Aş învăţa şi limba de care ei ascultă,/ i-aş îndemna din gură ca s-opintească-n jug./ De corn ţinându-mi plugul în glie l-aş înfige,/ aş arunca sămânţa pe câmpul cel brăzdat».

În istoria agriculturii mondiale, marinarul Cristofor Columb a avut un rol crucial, acesta aducând, din expediţia în care a descoperit America, trei plante: porumbul (grâul indian), cartoful şi roşia. După milenii de cultivare a meiului, în ultimele trei secole strămoşii noştri europeni l-au schimbat cu porumbul (după 1700), extinderea culturilor în zona carpato-dunăreană fiind favorizată de doi factori: potenţialul porumbului prin cultivarea lui pe terenuri puţin favorabile şi lipsa de interes a turcilor pentru cereala pe care nu o cunoşteau. Tributul nedatorat turcilor i-a determinat pe români să adopte mămăliga de mălai de porumb, ca o mâncare de bază. Şi totuşi, după numai două secole, apariţia pelagrei i-a determinat să renunţe şi la consumul excesiv de mălai. „Boala porumbului” (pelle = piele, agra = groasă, în italiană „pella agra” însemnând „piele aspră”), cunoscută ca „jupuială” (în Moldova) sau „pârleala” (în Ţara Românească), a fost generată de sărăcia extremă în care trăiau ţăranii români, aceştia descoperind o simplă roşeaţă a pielii, ce avansa până la demenţă, paralizie şi moarte. Boală a nutriţiei, pelagra este supranumită „boala celor 3D”: dermatită, diaree şi demenţă, ea fiind cauzată de dieta deficitară, organismul uman devenind incapabil de a absorbi „niacina” (vitamina B3, din complexul vitaminelor „B”) şi un aminoacid esenţial („triptofanul”). Mozaicul carenţial ce generează boala putea fi evitat printr-o alimentaţie echilibrată, oamenii învăţând că pentru prevenirea bolii, trebuiau să mănânce legume, carne, ouă, lapte, ciuperci (etc).

Treptat, ei au înlocuit mălaiul de porumb cu făina de grâu, pâinea intrând în meniul zilnic. Industrializarea agriculturii s-a produs prin marile inovaţii care au transformat practicile agricole. După îmbunătăţirea plugului, englezul Jethro Tull a inventat burghiul de plantat, seminţele putând fi plantate în rânduri drepte, eficientizându-se recoltarea. În sec. XX - după revoluţia agricolă britanică - plugul tractat de cai sau boi a fost înlocuit de maşini, tractorul şi utilizarea îngrăşămintelor şi a pesticidelor asigurând creşterea productivităţii agricole şi administrarea de noi terenuri. La finalul sec. XX şi începutul noului mileniu, creşterea exponenţială a populaţiei globului – 7,7 miliarde (2018) faţă de 1,6 miliarde (1900) - a determinat agricultura să facă faţă unui nou salt evolutiv, marile provocări fiind generate de dezvoltarea inteligenţei artificiale, automatizarea agriculturii şi crearea de terenuri artificiale pentru recolte. Soluţia problemei foametei globale a fost „descoperită” în Statele Unite ale Americii, biotehnologia modernă creând şi cultivând pe o scară mare plante şi animale modificate genetic.

Agricultura convenţională cunoaşte transferul de gene între indivizi apariţinând aceleiaşi specii sau între specii înrudite. Termenul de organism modificat genetic (O.M.G.) este interpretat relativ diferit pe glob, ingineria genetică fiind noua tehnologie prin care oamenii au capacitatea de a manipula genele, putându-le transfera între specii neînrudite: animale, plante, microorganisme, pentru a obţine anumite caractere rezistenţa la anumite pesticide/ierbicide.

Din prima generaţie de plante modificate genetic - promovate intensiv – au făcut parte porumbul şi cartofii rezistenţi la insecte, fasolea şi soia tolerante la glifosat (pesticid toxic), roşiile (cu coacere întârziată şi conţinut ridicat de substanţă solidă). Toate au fost cultivate fără studii fundamentate privind consecinţele. După plante, a apărut a doua generaţie de produse modificate genetic, acestea fiind: uleiurile modificate, orezul „auriu”, (cu conţinut ridicat de provitamina A), amidonul, etc. Chiar specialiştii au reclamat consecinţele iresponsabile, aceştia afirmând că ingineria genetică va conduce la ruinarea biodiversităţii şi a graniţelor de protecţie a integrităţii speciilor; asistăm deja la dispariţia multor vieţuitoare care se hrănesc cu seminţe de ierburi şi buruieni, care nu vor rezista în concurenţa cu productivitatea culturilor rezistente la dăunători şi la condiţii de mediu neprielnice (frig, secetă, soluri sărace, etc). Astăzi se cunosc efectele alergice şi toxice asupra oamenilor şi otrăvitoare asupra plantelor şi animalelor. În U.E. se cultivă plante modificate genetic, acestea ajungând în consumul populaţiei Şi prin importurile de materii prime şi de alimente procesate. În România a fost instituită Comisia Naţională pentru Securitate Biologică (O.U.G. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic), considerându-se O.M.G. orice organism viu, cu excepţia fiinţelor umane, al cărui material genetic a fost modificat într-un mod diferit de cel natural, altfel decât prin încrucişare şi/sau recombinare naturală. Dacă în Europa este obligatorie etichetarea produselor, în România - cu un singur laborator specializat pentru analiza şi depistarea prezenţei O.M.G.-urilor în produsele alimentare – încă nu se prezintă rapoarte anuale privind etichetarea produselor alimentare, susceptibile a conţine O.M.G.-uri!

Sunt specialişti care susţin că O.M.G.-urile sunt o „soluţie periculoasă la o problemă inexistentă”. Încă din 2008, prin prezentarea filmului documentar „Viitorul alimentaţiei” şi a modului în care fermierii au fost afectaţi de O.M.G-uri, Ecomuzeul a făcut o amplă campanie - în spaţiul rural - privind conştientizarea riscurilor cultivării acestora. Sub motto-ul „aici nu se cultivă O.M.G.-uri”, era propusă susţinerea agriculturii tradiţionale - organice şi ecologice - argumentele fiind multiple.

Într-o perioadă de timp extrem de redusă, asistăm la schimbări majore privind modul în care trăim şi mâncăm.

Problema interzicerii cultivării O.M.G-urilor - în judeţul Sibiu - a fost enunţată şi în contextul anului sibian al gastronomiei europene, tema neintrând în dezbaterea publică şi nefiind îmbrăţişată de administraţii publice sau partide politice. Şi totuşi, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat „Anul 2020 – Anul Internaţional al Sănătăţii Plantelor”, semn că se conştientizează faptul că plantele sunt fundamentul vieţii pe Pământ! În sec. XVIII, porumbul a fost văzut ca „minunea care a schimbat istoria lumii”, trebuind să se stingă câteva generaţii, pentru a se înţelege consecinţele consumului excesiv în alimentaţia străbunicilor, porumbul rămânând cultura cu cea mai mare producţie din lume şi cel mai important furaj pentru animale.

În lucrarea „The One-Straw Revolution” („Revoluţia unică de paie” - 1978), Masanobu Fukuoka afirma: «mi se pare că adevărata problemă nu e atât secătuirea resurselor, cât lipsa noastră de măsură. O hidră nesătulă, care nu e interesată decât de creştere nesfârşită, va fi mereu ameninţată de o criză sau alta».

Niccolo Machiavelli afirma că „religia creştină nu împărtăşeşte decât suferinţa, şi se pare că acest fel de a vieţui a slăbit lumea şi a lăsat-o pradă răilor!





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia