logo
Dosarele patrimoniului (III): Istoria scrisă cu grijă de adevăr ... cu iubire! Să fie pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?
Marius HALMAGHI
1350 vizualizari
Dosarele patrimoniului (III): Istoria scrisă cu grijă de adevăr ... cu iubire!  Să fie pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?

Nicolae Iorga scria: “Istoria trebuie scrisă cu grijă de adevăr, cu compătimire pentru suferinţe, cu bucurie pentru triumfurile scump cîştigate şi înainte de toate, cu ceea ce învie orice naraţiune: cu iubire”.

Lista monumentelor istorice consemnează multe urme de locuire în judeţul Sibiu, până la finele primului mileniu al erei noastre. Arealul Sibiului, respectiv terasele Cibinului, au fost locuite în toate timpurile. Ştiaţi că în comuna Cristian a fost descoperită cea mai veche aşezare din România, situl Starčevo-Criş fiind considerat unic în ţara noastră? Lista e lungă: în cartierul Guşteriţa, în Agnita (o aşezare - necropolă pe pârâul Cocoşului), în Apoldu de Jos (în locurile “Între Apoalde” şi “Rostat”: drum, necropolă, villa rustica precum şi în locul “Curtea Velii” - aşezare, fermă, etc), în Arpaşu de Sus (aşezare din Halstatt şi dacică în “Cetăţeaua” şi “Calea fânului”), la Aţel, Biertan; Boarta (aşezări la Cetăţuia şi Saivan), Boiţa (în Rudele), la Bradu (în intravilan şi în Poiana cu şopruri), în Brateiu (sunt 7 poziţii de situri), la Caşolţ, Copşa Mică, Cristian, Dumbrăveni, Hamba, Hosman, Mediaş (17 situri în “Gura Câmpului”, “Baia de nisip” şi “Dealul Furcilor”), Micăsasa (aşezare romană în centru), Miercurea Sibiului (construcţie romană, fermă, mansion. …), Moşna (necropolă), Ocna Sibiului (cu 9 situri în locurile Rocoteciu, Platoul Triguri, Drumul Topârcii, Fata vacii, Zmiţe), Orlat (7 situri la Cetatea scurtă şi La Zidu), Păuca (pe dealul Homm), Roşia, Rusciori, Ruşi (în locul “Sub Mesteacăn”), Săcădate, Slimnic (la Cetăţeaua, Şarba-La Saivane, Şarba – Stempen şi În Rusu), Şeica Mică (în 10 locuri: Huesen, La Troci, Cetatea, Dealul Galbrich, Şesul Morii, etc), Şura Mare (la Râşloave şi Valea Rechgraben), Şura Mică (în vestul DJ spre Ocna), la Târnava (12 situri în punctele Platoul Burg Cetatea, Mihalţ, Palamor), în Tilişca (pe dealul Căţânaş). Practic peste 150 de monumente istorice ce nu se pot vedea şi nici nu pot fi admirate, excepând ruinele vechii cetăţi dacice din Tilişca.

Sunt urme arheologice diverse, din toate vremurile, unele suprapuse, demonstrând că aceste locuri au fost apreciate, aşezările fiind reconstruite – de multe ori – chiar pe vechile fundaţii. Din enumerarea de localităţi sunt multe comune neamintite, ceea ce nu înseamnă că nu există urme de locuire sau dovezi arheologice. În acelea nu s-au făcut încă descoperiri, de cele mai multe ori din lipsa unor lucrări de investiţii. Construcţia autostrăzii Sibiu – Sălişte – Orăştie a permis deschiderea unui şantier arheologic, primele săpături relevând existenţa unor importante vestigii; şantierul a constituit o şansă imensă acordată istoriei României. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a instituit Programul Naţional de cercetare arheologică „Autostrada”, program de interes naţional ce are ca obiect protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic afectat de infrastructura rutieră în perioada 2010-2020. Pe teritoriul judeţului Sibiu cercetarea arheologică preventivă este asigurată de Muzeul Naţional Brukenthal, lucrările editate de prestigioasa instituţie demonstrând evoluţia şi dezvoltarea aşezărilor: apariţia modului de viaţă sedentar şi dezvoltarea agriculturii conducând la apariţia prelucrării metalelor. Cultivarea grâului a adus un aliment de bază în alimentaţia oamenilor: pâinea. Domesticirea animalelor a condus la creşterea demografică rapidă dar şi la creşterea inegalităţilor interumane, fermierii confruntându-se cu flagelul bolilor ce se răspândeau, rapid, în noile aşezări compacte (sate, oraşe). Pe lângă epidemii comunităţile au trebuit să cunoască o serie de neajunsuri: foametea şi competiţia, acestea conducând la jafuri şi la conflicte violente între triburi. Atunci s-au creat primele unelte necesare agriculturii (seceri şi pietre de moară pentru măcinat) şi au apărut vasele ceramice pentru păstrarea şi gătitul hranei. Pentru construcţia locuinţelor s-a folosit lutul amestecat cu materii organice, pe structuri solide din lemn. Treptat s-a dezvoltat firav o artă a timpurilor, din care păstrăm obiecte mici dar semnificative pentru orientarea preferinţelor din acele vremuri.

Apariţia primelor aşezări permanente a generat un salt cultural, asigurat de apariţia religiei organizate.

Dezvoltarea oraşelor a devenit, la scara istoriei, sinonimă cu apariţia civilizaţiei. Descoperiţi în Muzeul „Văii Hârtibaciului” Agnita urmele trecerii legiunii a XIII – Gemina prin aceste văi. Ştiaţi că lângă Biertan s-a descoperit obiectul votiv cu monograma lui Isus Hristos şi inscripţia „Ego Zenovius votum Posui”, donariul fiind dovada continuităţii populaţiei pe aceste meleaguri, după retragerea aureliană din anul 271?

Descoperiţi situl Natura 2000 FRUMOASA, peisajul încântând mari scriitori şi artişti români, fiind sursă de inspiraţie în operele lui Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Lucian Blaga, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, etc. Aici în luncile şi poienile “unde mugeşte ursul şi brăhneşte căpriorul”, Sadoveanu scria: “Din locurile acestea unde am petrecut şi am stat privind, cu sufletul îmblânzit de dulceaţa lor, se desfăşură păduri după păduri, şi iarăşi păduri nesfârşite. Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele. Într’o parte se suie cătră Dumnezeu vârful lui Pătru; mi se părea aproape, dar până la el umblă păstorii două zile…Mai departe, se scria pe cer linia şurianului…Munţi, râpe, codri, goluri: spre ele trec pe drumul de lângă apa Frumoasei oierii…, ca să-şi aşeze stânile”. Sadoveanu este impresionat de aceşti păstori conducând ciopoarele de oi ţurcane, ducându-se “cu caii, asinii şi tărhatul …cântând lin în singurătate din tălăngile de aramă. Mişcarea aceasta dela vale în piscuri o fac de mii de ani generaţiile păstorilor, dela Decebal – craiu şi dela străbuni şi mai vechi.” Excursiile în munţii Cindrelului, la vechile colibi sau la stânile oierilor tilişcani, rodeni şi jinari se recomandă a fi făcute sub îndrumarea localnicilor, potecile şi drumurile oierilor invitând la prudenţă şi planificare riguroasă. Sutele de colibi, existente pe plaiuri, sunt locuite sezonier, în restul anului, munţii Cindrel fiind un tărâm al unei frumoase lumi sălbatice.

În ajunul “Zilelor Cioran” - sărbătorite anual în Răşinari - să nu uităm cugetarea marelui filozof: «Oamenii de la munte au trăit aproape atemporal. Această atemporalitate n-a fost prestabilită, ca în “Jocul de-a vacanţa” a lui Mihail Sebastian, ci asumată firesc, ca un altfel de joc stabilit de Natură. Nu au trăit sub semnul calendarului, al zilelor şi lunilor înscrise în el, ci sub semnul anotimpurilor şi al astrelor. Au plecat singuri cu oile primăvara pe munte, i-au bătut vânturile, i-au murat ploile, i-au pârjolit soarele şi i-au mistuit dorurile. Despre toate astea au doinit abia auziţi de mioare sau au hăulit de au răsunat văile. Adeseori şi-au însoţit glasul cu tânguirile fluierelor ori al cavalelor. Aşa s-au născut cântecele care azi le luminează sărbătorile. Căci nici o plecare şi nici o coborâre a oilor de la munte nu se face fără a sărbători momentul prin cântecele şi jocurile ce întovărăşesc, cu bucurie sau cu tristeţe, singurătăţile de zi şi noapte ale ciobanilor plecaţi să rătăcească printre piscurile munţilor sau Căile Lactee ale nopţilor senine».

În 1932, tânărul Cioran ataca tema “alienării omului”, afirmând: “Să fie pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?” (va urma)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia