logo
Doi mari români care au făcut istorie

Distinsă asistenţă. Mie nu-mi plac vorbele mari, care să mă impună. Dar acum nu am cale de ocolit. Suntem în faţa unui adevărat miracol, pe care nu l-am găsit abordat nici în materialul bibliografic folosit (bogat), şi nici eu nu am găsit altceva.
Aceşti doi fraţi gemeni, au rămas orfani de tată la vârsta de un an şi jumătate, iar mama lor s-a recăsătorit la scurt timp şi, cu toate acestea, unul - Ion Lapedatu - a ajuns, printre alte demnităţi, ministrul Finanţelor şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României, fiindu-i încredinţate, tot printre altele, conducerea echipei de specialişti însărcinaţi cu soluţionarea problemelor cu Ungaria după obţinerea independenţei, iar celălalt, funcţia de preşedinte al Academiei Române, tot după obţinerea independenţei, când s-a hotărât rolul deosebit al acestui for reprezentativ al României.
Ar fi un mare spectacol, dacă cineva ne-ar putea da măcar unele indicii despre acest miracol.

ION LAPEDATU

Poet, prozator, publicist şi mare Om politic.
S-a născut la 14 septem­ brie 1876 în Cernatul Săce­ lelor şi a decedat la 24 martie 1951 la Bucureşti. Este în­ mor­ mântat în Cimitirul „Groa­ veri” din Braşov.
Este fiul lui Alecsandru Lapedatu, profesor de Limbi Clasice la Colegiul Naţional actulal „Andrei Şaguna” din Braşov. Poate este un început de deslegare a miracolului.
A rămas, cum am spus, or­ fan de tată la 1 an şi jumătate, iar mama s-a recăsătorit.
A absolvit Gimnaziul Supe­ rior Greco-Ortodox şi Şcoala Reală, din Braşov, promovând bacalaureatul, în 1898, cu distincţii.
Este absolvent al Academiei Orientale Comerciale, Fa­ cul­ tatea de Drept şi Ştiinţe Poli­ tice din Budapesta. Obţine Diploma de profesor pentru şcolile comerciale supe­ rioa­ re. I se oferă o catedră de pro­ fesor la Universitatea absol­ vită, însă o refuză şi vine în ţară.
În 1903, la „Conferinţa di­ rec­ torilor instituţiilor de credit”, creată de un alt mare român, dr. Cornel Diaconoviciu, este ales Secretar al „Delegaţiunii băncilor române”, fiind con­ si­ derat un „factor motor” al ins­ titu­ ţionalizării acestui or­ ganism de consultări şi coo­ perare instituţională. A facilitat funcţionarea „solidarităţii” ca un adevărat „Consiliu eco­ nomic”, inclusiv pentru strân­ gerea legăturilor cu Regatul României.
Este creatorul „Sistemului de asigurări” pentru românii din Transilvania şi a „Băncii generale de asigurări”, în con­ ­ tra­ pondere la instituţiile străine similare din Tran­ silvania.
În 1911 devine director al Băn­ cii generale de asigurare Sibiu.
Participă, ca delegat de No­ crih, la Marea Adunare Na­ ţională de la Alba lulia.
A fost numit Secretar Ge­ neral al Finanţelor Consiliului Dirigent al Transilvaniei şi Ţi­ nu­ tu­ rilor româneşti din Ungaria.
Între 1919 - 1931 este de­ putat de Nocrih şi Crasna din Să­ laj, în Parlamentul Ro­ mâniei.
Propune înfiinţarea Băncii Agrare, o instituţiei necesară atunci, ca aerul, care, s-a şi aprobat prin Decretul - Lege 4167 din 12 septembrie 1919.
A condus, cum am spus, Comisiunea de lichidare, de la Budapesta, din martie 1920, pentru „lichidarea chestiunii publice şi private dintre Ro­ mânia şi Ungaria”.
După refugiu, merge la Cluj, unde, în 1922 devine profesor la catedra Finanţe publice şi private Ia Academia de Înalte Studii Comerciale şi Indus­ triale din Cluj.
Este ministru de Finanţe în 1926-1927, iar din 1928 - 1944 Director, Viceguvernator şi Gu­ vernator al BNR (1944-1945).
În 1930 a încheiat între Ministerul de Externe român şi cel maghiar chestiunea Fundaţiei Gojdu, aranjament care, din păcate, a fost influenţat negativ de Diktatul de la Viena.
A fost al doilea secretar al ASTREI şi director al Băncii „Ardeleana” din Orăştie.
S-a căsătorit cu Veturia Papp, fiica protopopului greco-ortodox de Beiuş.
A avut doi copii, un băiat, Ioan (Nelu) şi o fată Veturia, alintată Pica.
A participat la Mica Antantă (Cehoslovacia, Iugoslavia şi România) din 1926 şi la Con­ ferinţa Băncilor de emisiune ale statelor din Antanta Balcanică din 1936 şi 1937.
- A fost director al Revistei Eco­ ­ nomice, în anii 1906
şi 1907;
- A condus Revista bilunară Luceafărul din Sibiu.
A publicat 18 cărţi de spe­ cialitate şi peste 300 de studii.
A fost Membru de Onoare al Academiei Române din 25 mai 1936, demnitate retrasă de diriguitorii politici în 1948 şi reacordată în 1990.
A sprijit financiar artişti, instituţii de învăţământ şi de cult şi restaurarea de monu­ mente istorice, între care, şi cele de la Curtea de Argeş.
Sprijină Fundaţia de ajuto­ rare a studenţilor români, şi Aşezământul Veturia Ion La­ pedatu pentru ajutorarea inte­ lectualilor şi studenţior me­ rituoşi. Este cel care a creat „Masa studenţilor” la Sibiu, finanţată de Banca Albina - Naţio­ nalizată 1948.

Distincţii:
- Coroana României în grad de comandor - 1921;
- Mica Cruce - Cordonul României - 1927;
- Marea Cruce a Ordinului Leului Alb acordată de Gu­ vernul Cehoslovaciei în 1936.

Alexandru Lapedatu

De asemenea, un mare om de cultură şi bun român.
Ion Lapedatu, aşa cum am arătat, a avut un frate geamăn Alexandru Lapedatu - istoric şi publicist, preşedinte al Aca­ demiei Române, iarăşi, deci, un român de elită, căruia ar fi trebuit să-i rezerv un spaţiu con­ sistent. Dar, poate cu alt prilej.
Prof. univ. dr.
DHC IOAN BOGDAN

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica