logo
Centenarul Marii Uniri: Mişcarea Memorandistă (1881-1895)
Dr. Mihai RACOVITAN
347 vizualizari
Centenarul Marii Uniri: Mişcarea Memorandistă (1881-1895)

Memorandul românilor din Transilvania și Ungaria a fost trimis la Viena în 28 mai 1892 cu o delegație de peste 300 de persoane, adevãratã reprezentanțã naționalã. Importantul act politic, fãcând o analizã obiectivã a situației populației românești din Austro-Ungaria în cei 25 de ani care trecuserã de la con­stituirea monarhiei dualiste, aprecia cã politica acestui stat oprimator de popoare era diametral opusã aspira­țiilor politice tradiționale ale popo­rului român și în con­tra­dicție cu cerințele orga­ni­zãrii con­stitu­ționale a sta­telor moder­ne. Memorandul analiza apoi cu claritate fie­care domeniu de activitate: so­cial, economic, politic și cultural. În ceea ce privește nedreapta Lege elec­toralã menținutã pentru Tran­silva­nia, se aratã cã în urma unui aranjament legislativ îngust și nepotrivit cu spiritul con­stituțional, ,,noi Românii din Transilvania nici chiar în cele mai liniștite împrejurãri nu am putea sã trimitem mai mult ca 10-12 deputați națio­naliști în dietã. Facem aproa­pe 3 din popu­lația țãrii, pose­dãm și pã­mântul în aceeași proporțiune și în aceeași pro­porțiune pur­tãm și sar­cinile comune; e incontesta­bil dar și dreptul nostru de a fi reprezentați în dietã și de a participa la condu­cerea afa­cerilor țãrii tot în aceeași pro­porțiune și ar fi, credem, mai prejos de demni­tatea româ­neascã sã ne an­gajãm în luptele electorale pe baza unei legi atât de nedrepte”.

Legea naționalitãților nu a fost respectatã, cu toate ine­chitãțile pe care le cuprindea. Principiul egalitãții tuturor națiunilor din Ungaria și recu­noașterea românilor n-a fost acceptat, ca și folosirea lim­bii române în administrație, justiție, învãțãmânt, parla­ment, sau accesul românilor la funcții publice.

,,Prin aceastã intenționatã confundare a noțiunii de națiune politicã cu noțiunea etnicã a națiunii, legea chiar în prima ei frazã neagã exis­tența noastrã ca factor politic... legiuitorii nu numai cã nu au asigurat prin lege exis­tența naționalã și libera dez­voltare culturalã a naționa­litãților ce constituiesc statul ungar și în deosebi a Româ­nilor, ci din contrã, ignorând individua­litãțile naționale, contopesc naționalitãțile într-un corp național, sub masca etnicã și politicã a înțelesului limbii maghiare, cu scopul învederat de a pune baza le­galã a unificãrii națiunii maghiare”.

Despre Legea de presã, Memorandul remarca, pe bunã dreptate, cã ea a fost croitã ,,tocmai pentru a împila pe români”. Guvernul a ținut sã aibã în Transilvania o mai liberã dispunere în ceea ce privește presa, pentru ca sã poatã înãbuși cu mai multã înlesnire exprimarea convin­gerilor. Ca urmare, în Tran­sil­vania s-a menținut și o deosebitã lege de presã mai asprã și contrarã liberalis­mului, despre care am vorbit când ne-am referit la legis­lația ungarã de deznațio­nalizare.

În marele Memorandum se mai constatã cã în toate ținuturile Transilvaniei, Bana­tului, Crișanei și Maramure­șului, ,,noi, Românii, o popu­lație compactã de 3.000.000 suflete, contribuim cu sân­gele și cu averea noastrã pen­tru menținerea statului, nu avem încã pentru înain­tarea noastrã culturalã nici un așezãmânt susținut de stat”. Legile anului 1868 au asigurat autonomia biseri­ceas­cã, precum și compe­tența forurilor bisericești de a organiza și conduce învãțã­mântul în școlile poporale confesionale și în cele medii, înființate de confesiuni. Statul ungar n-a considerat necesar sã asigure școli pe socoteala sa pentru o masã imensã de contribuabili, nu­mai pentru cã nu erau unguri și nici nu voiau sã devinã! Ba mai mult, dupã câțiva ani autoritãțile ungare au pus ,,în discuție proiecte de legi care aveau de scop nu numai știrbirea acelor autonomii și mãrginirea lor la niște cadre, în care avântul cultural e peste putințã, ci, totodatã și silirea prin lege, ca fiii oricã­rei naționalitãți, în școli con­fesionale, sã învețe limba maghiarã”.

Inechitatea de tratament a naționalitãților era vãditã și în viața economicã: agricul­turã, industrie, comerț, bãnci. Burghezo-moșierimea un­gu­­reascã a încercat prin toate mijloacele sã elimine sau sã îngrãdeascã participarea populațiilor nemaghiare în economia țãrii, în acest fel putând fi mai ușor dominate în viața politicã și culturalã. În industrie, participarea bur­gheziei românești era cu totul neînsemnatã, mono­polul avându-l burghezia ger­manã și maghiarã. Conform statis­ticii privitoare la ocu­pații, în întreaga Transilvanie cei ce se ocupau cu mese­riile în 1910 – proporția era aceeași și cu douã decenii în urmã – erau:

Maghiari – 172.270 (52,5%)

Sași – 52.108 (15, 9%)

Români 88.808 (27,7%)

Cu comerț și bãnci se ocu­pau:

Maghiari – 33.533 (59, 8%)

Sași – 13.285 (22, 3%)

Români 9. 521 (16,0%).

 

Inechitãți erau și în distri­buirea proprietãții funciare. Proprietatea mare de peste 50 ha. aparținea în proporție de 85% maghiarilor, circa 8,8% germanilor, numai 6% românilor și 1% altor națio­nalitãți. Proporția e inversã la proprietatea micã și la gos­podãriile fãrã proprietate: 70% românești, 19% ma­ghiari, 6% germane și 5% alții.

Este cunoscut faptul cã în extrem de puține țãri siste­mul uriașelor latifundii nobi­liare luase o asemenea am­ploare ca în Ungaria și, res­pectiv, practicarea unei atât de cumplite exploatãri a mili­oane de țãrani lipsiți de pã­mânt sau cu pãmânt neîn­destulãtor. Ca urmare, mulți­me de țãrani, români, ma­ghiari, secui, striviți de greu­tatea sarcinilor publice, ne­pu­tând sã-și asigure minimum de existențã, sunt atât de nemulțumiți încât emi­greazã în România, dar și hãt departe în America. Nu­mai în anul 1870, numãrul celor emigrați în România și în alte țãri a fost de 16.458 de persoane numai din Ardealul istoric (fãrã Banat și pãrțile vestice) un alt val fiind cauzat de rãzboiul vamal dintre Austro-Ungaria și România (1886-1891).

La intervenția autoritãților de la Budapesta, Memoran­dul din 1892 nu s-a învred­nicit de atenția habsburgilor, la fel ca odinioarã Supplex-ul din 1791. Îndatã ce s-a cunoscut refuzul lui Francisc Iosif I de a primi delegația și de a studia documentul românilor și s-a rãspândit vestea despre agresiunile șoviniștilor maghiari asupra memorandiștilor, încurajați de atitudinea autoritãților – de pildã dr. Ioan Rațiu, pre­ședintele P. N. R., i s-a de­vastat în mod barbar casa din Turda, fiind nevoit sã se mute la Sibiu – simultan în România și în diferite țãri eu­ropene o mișcare protesta­tarã de o rarã vehemențã se înregistreazã.

Acțiunile fruntașilor Parti­dului Național, și, totodatã ai Mișcãrii Memorandiste, care trec în România spre a se pune de acord în lupta lor cu personalitãți politice din țarã, cu reprezentanți ai Ligii Cul­turale, contactele lor strânse în vederea unor acțiuni co­mu­ne cu reprezentanții slo­vacilor și sârbilor, au con­stituit motive de teamã pen­tru guvernanții unguri. Se deschide acțiune judiciarã, la 13 mai 1893, împotriva întregului Comitet de 25 al partidului și a altor fruntași politici români la Tribunalul regesc din Cluj, unde, dupã repetate interogatorii, per­tractãri și amânãri, în ziua de 7 mai 1894, au început dez­baterile finale, care au durat pânã în 25 mai, când s-a dat sentința de condamnare. În acest timp în România se des­fãșura o intensã miș­care de sprijinire a luptei românilor ardeleni. Au loc manifestãri ample la Bucu­rești, Iași, Ploiești, Brãila, Galați, Bacãu, Craiova, Bârlad, Slatina, Focșani și în alte orașe. Numeroase tele­grame și articole de solida­rizare, încurajare și angajare în lupta pentru biruința cauzei unitãții naționale sunt trimise fruntașilor politici români ardeleni sau sunt publicate în presa din România.

În 7 mai 1894, începutul procesului, venise mulțime mare de români la Cluj: in­telectuali, meseriași și țã­rani, pentru a-și arãta solida­ritatea cu conducãtorii care erau trași la rãspundere pen­tru o înfãptuire încredințatã lor de obștea poporului ro­mân. ªi numãrul celor sosiți creștea din zi în zi, ajungând la peste 20.000 de oameni, conferind Clujului un aspect de triumf al cauzei naționale;  îngrozite ca nu cumva sã se repete evenimentele din 1848 autoritãțile au masat în Cluj armata. Manifestațiile de adeziune și solidaritate cu acțiunile fruntașilor politici, rechizitoriul aspru fãcut de inculpați autoritãților și tem­nițele de la Seghedin și Vaț au fãcut din ei eroi naționali.

La proces, dr. Ioan Rațiu a fãcut urmãtoarea declarație în numele tuturor celor acu­zați, din care vom reproduce un paragraf, întrucât cuprin­dea încãrcãtura de durere a unui neam întreg: „…Fațã de acest act (procesul intentat de autoritãțile ungare – nn.), care nu conține decât curatul adevãr și este icoana credin­cioasã a suferințelor și ne­drep­tãților seculare ce le în­durã poporul român din Tran­silvania și Ungaria, trebuia ca regimul ori sã se dezvi­novãțeascã, ori sã se rãz­bune. Dezvinovãțirea nu era cu putințã – a ales calea rãzbunãrii! Ne-a împiedicat sã ajungem (la șeful statului – M. R.) și acum ne supune judecãrii acelora cãrora ne-am plâns.

Ceea ce se discutã aici, domnilor, este însãși exis­tența poporului român.

Existența unui popor însã nu se discutã, se afirmã.

De aceea, nu ne e în gând sã venim înaintea d-voastrã, sã dovedim cã avem dreptul la existențã… prin spiritul de intoleranțã, printr-un fana­tism de rasã, fãrã seamãn în Europa, osândindu-ne veți izbuti numai ca sã dovediți lumii cã maghiarii sunt o notã discordantã în concer­nul civilizației. Declar prin urmare, în numele meu și al colegilor mei acuzați, cã pentru cuvintele arãtate nu ne putem apãra”.

În prezența acuzaților și a unei numeroase asistențe, în 25 mai 1894, Tribunalul regesc-unguresc din Cluj a dat verdictul de condam­nare: dr. Ioan Rațiu 2 ani închisoare de stat, dr. Vasile Lucaciu 5 ani închisoare de stat, Gh. Pop de Bãsești 8 luni, Dimitrie Comșa 3 ani, dr. D. P. Barcianu 2,6 ani în­chisoare de stat, Nicolae Cristea 8 luni, Iuliu Coroianu 2 ani și 8 luni, Patriciu Barbu 2 ani, dr. Teodor Mihali 2,6 ani, Aurel Suciu 1,6 ani, Mihai Veliciu 2 ani, Gherasim Do­mide 2,6 ani, Dionisie Roman 8 luni închisoare de stat. Septimiu Albini, câteva luni mai târziu a fost condamnat și el la 2,6 ani închisoare de stat; acuzații au fost obligați sã plãteascã toate chel­tu­ielile de proces și sã publice sentința de condamnare în mai multe ziare ungurești și românești. ªi-au ispãșit cea mai mare parte din pedeap­sã în temnițele din Ungaria de la Seghedin și Vaț.

Prin acțiunea Mișcãrii Me­morandiste problema Tran­sil­vaniei, a românilor din Im­periul dualist, a tuturor na­ționalitãților oprimate a de­venit nu numai a întregii na­țiuni române, ci și una euro­peanã. Un puternic curent de simpatie, solidaritate și spri­jin cu acțiunea naționalã por­nitã din Sibiu, cu cauza na­țiunii române se declan­șeazã în Europa. Istoricul V. A. Urechia, președintele Ligii culturale, a adunat într-un volum cu titlul Voci latine. De la frați la frați, un numãr de 147 telegrame, scrisori, dis­cursuri și articole numai din țãrile neolatine Franța, Spa­nia, Italia, Belgia și Elveția, semnate de personalitãți pro­eminente, noi mențio­nând doar pe G. Clemen­ceau, profesorii universitari E. Lavisse, E. Picot, scriitorii Emile Zola, Sully Prud­homme, ziariștii Roberto Fava, Felix Laseur ș. a.

Controversele continuã și astãzi în istoriografie, dacã Mișcarea Memorandistã a fost o izbândã a luptei pentru cauza naționalã sau un eșec, ea sfârșindu-se, totuși, cu condamnarea membrilor Comitetului Executiv ai P.N.R., mai mult, ministrul de Interne ungar Hieronymi (un olandez rãtãcit prin Ungaria, complet maghiarizat) a gãsit ocazia pentru a interzice Partidul Național Român.

Mai presus de toate, însã, Mișcarea Memorandistã are marele merit de a fi pus pro­blema Transilvaniei în cu­noș­tința Europei civilizate cu consecințe benefice pentru România, inclusiv la Confe­rința de Pace de la Paris, care a dat consacrarea juri­dicã internaționalã României Mari. Ea a fost puntea de legãturã între Revoluția de la 1848 și Unirea din 1918.





comentarii
1 comentarii

In 1907, in Romania au fost impuscati 11.000 de tzarani, randamentul lor in munca fizica fiind considerat INSUFICIENT. Ce atitudine au avut, cu acet prilej, memorandistii ?
Ciocoii vechi. Si noi.
09.08.2018 14:50
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

jidvei

marquardt

sibiul de odinioara

omirom

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia