Tribuna
brukenthal museum
BUCURIA DE A TRĂI ÎN PROZA RECENTĂ A VERONICĂI PAVEL LERNER
Anca SARGHIE
1161 vizualizari
BUCURIA DE A TRĂI ÎN PROZA RECENTĂ A VERONICĂI PAVEL LERNER

Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată  Disonanţe de bon-ton, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, aşa cum stă aşezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie şi cu straşnica idee de a fi  solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situaţiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgeşte genul prozei umoristice, dacă ar fi să reţinem din schiţa Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de aşteptare la medic, ea scoate din poşetă volumul Ioanei Pârvulescu Întoarcere în secolul 21. “Scrise alert şi cu un umor de bună calitate,-se confesează scriitoarea canadiană- textele m-au scos din frica provocată de orice vizită la doctor. Îmi place s-o citesc pe Ioana Pârvulescu, mă regăsesc în paginile ei”(p.113) Nu altceva îşi propune autoarea  volumului Disonanţe de bon-ton, decât să consoneze cu cititorii ei, care să se regăsească în năstruşnicele ei relatări. Ca şi mine, nu mă îndoiesc că mulţi dintre lectorii volumului îşi vor reaminti textele citite în „Observatorul” de la Toronto sau în revista literară online “LaPunkt”. Dar tentaţia de a le reciti aşa cum ele se află aşezate cu o logică tematică ce le potenţează sensul este un izvor de încântare. Aşa le-am reluat eu, cu bucuria de a nu putea să mai las cartea din mână, ispitită de observaţiile percutante şi de inteligenţa unor remarci, prea numeroase ca să le dezvăluim aici. Lăsăm cititorilor satisfacţia de a le întâlni şi savura în paginile noului volum al scriitoarei. Nu rămâne decât să-l asigurăm că genul  prozei subtil umoristice  este între cele foarte dificil de realizat, iar cartea de faţă este o izbândă în acest sens. Deşi le citisem rând pe rând în  pagini de revistă, schiţele Veronicăi Lerner m-au impresionat mult mai puternic atunci când le-am reluat în buchet. Impactul lor a fost mult mai puternic, iar ideea autoarei de a le aşeza în volum o socotesc excelentă.
    Faţă de cărţile anterioare Miniaturi de dincolo de Ocean, 2000, Gânduri printre rânduri, 2001, Binecuvântatul prezent 2006, Oameni pe care i-am cunoscut 2015 şi Oameni-Repere-Mărturii, 2018, apariţii care atestă în sine o prolificitate remarcabilă fie că autoarea scrie poezie sau creează proză, Veronica Pavel Lerner nu se dezminte, literatura Domniei Sale pivotează pe realitatea trăită direct. De aici şi valoarea autobiografică-memorialistic a prozei sale. Aşadar, un volum confortabil de proză scurtă, inspirată din viaţa cotidiană, situaţiile evocate din propria experienţă de viaţă civică părând dintre cele mai frecvente. Dar surpriza potenţată de la un text la altul este atitudinea pe care o ia faţă de aspectele consemnate.Veronica Pavel Lerner nu înţelege să bifeze îngăduitoare nicio nerânduială observată în jurul ei. Generoasă, de felul ei, autoarea consemnează cu un umor bonom caractere dintre cele mai diferite la oamenii din preajma sa, situaţii năstruşnice, greşeli de exprimare în mânuirea limbii, evocând episoade îndepărtate sau recente din propria existenţă. Linia care iese din condei este totdeauna sigură, scriitoarea conturând flash-uri de viaţă care îndeobşte scapă unei priviri grăbite.
 Privite în tot, schiţele capitolelor noii ei cărţi Ai carte, ai parte, Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi, Caută acul în carul cu fân, D-ale canadianului, Călători din toate ţările, uniţi-vă!, dezvăluie,dincolo de crusta hazlie a acestei proze, o conştiinţă care nu trece cu vederea micile gesturi purtătoare de sensuri acute, ci îndeamnă cititorii să se amuze, dar nu mai puţin să şi cugete.  Râsul Veronicăi este asanator, iar modul cum amuzamentul devine un leac contra relelor de tot felul  găseşte în autoarea volumului Disonanţe de bon-ton un exemplu demn de urmat.Aceasta şi pentru că viaţa dramatică pe care scriitoarea din Canada o duce în prezent în singurătate nu te lasă să crezi că autoarea are motive de veselie tonică. Totuşi noua carte poate convinge că râsul este cel mai bun antidot pentru stres şi pustiu cotidian. Aceasta se întâmplă numai atunci când fiinţa unui om este atât de bogată interior, încât poate dărui şi celorlalţi  din miezul miracolului pur al bucuriei de a trăi. Veronica Pavel Lerner ne dă lecţia de a înfrunta curajos urâtul şi greul, căror le opune frumuseţea caldă a cuvântului scris. Şi nu ne îndoim că palmaresul literar al Veronicăi Pavel Lerner, aflată în plin elan creator, aşa cum scrierile ei în ultimele două decenii sunt publicate în limbile engleză, franceză şi română, se va completa în anii ce vin cu alte noi titluri.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia