Obosite de atâtea lungi şi anevoioase drumuri ale vãzduhului, aceste frumoase şi cuminţi pãsãri migratoare ce mai poartã încã în aripile lor dogoarea arzãtoare a du­nelor de nisip şi savanelor din îndepãrtatele ţãri africane şi asiatice, au gãsit în ţinu­turile româneşti o neaşteptat de întârziatã şi de friguroasã primãvarã, tocmai atunci când credin­cioşii romano-catolici, evan­ghelici şi reformaţi sãrbãto­reau sfânta sãrbãtoare de Paşti. Alte câteva amãnunte demne de ştiut de cãtre noi, oamenii:

- Potrivit obiceiului din strãbuni, de fiecare datã berzele mature revin pe la casele lor nu singure, ci însoţite de puii scoşi din ouãle primãverii şi verii anului trecut;

- Cum aceştia încã nu au împlinit vârsta de un an, pãrinţii încearcã sã-i ajute sã îşi clãdeascã propriul lor locaş de odihnã şi cuibãrire, de preferinţã cât mai apropiat de al lor, pãrinţii nelãsându-şi copiii în voia soartei. ªi invers;

- De acolo, de sus, din vechiul lor cuib, peste numai trei luni vor afla dacã sunt sau nu bunici, iar de o fi nevoie îi vor sprijini pe tinerii pãrinţi, dându-le o mânã de ajutor şi sfaturi bune de urmat;

- Lucrurile sunt astfel rânduite ca în fiecare cuib sã sãlãşluiascã un bãrbãtuş şi o femelã, cãsnicia lor urmând sã dureze tot restul vieţii, la berze neexistând nici certuri în familie, nici lungi plecãri sau dureroase despãrţiri, nici divorţuri cu avocaţi, martori şi judecãtori şi nici litigiile împãrţirii averilor şi stabilirii custodiei copiilor!

Ca urmare, stau şi mã întreb: cine şi când le-a învãţat pe aceste Dumne­zeieşti pãsãri albe ale cerului cã numai şi numai astfel se poate întemeia o familie adevãratã şi stabilã, care sã contribuie la perpe­tuarea speciei? Aşadar, chiar şi aparenta banalã lume a Berzelor Albe ne dã nouã, oamenilor, o pildui­toare şi emoţionantã lecţie de ceea ce înseamnã trãi­nicia unei familii! În sensul cã împreunã aduc pui pe lume, le dau viaţã, educaţie şi probabil şi un nume!

NOTÃ: În ţinuturile transil­vane, cele mai numeroase şi viguroase colonii stabile de berze albe ale cerului (cioconia cioconia) se aflã în satele situate de o parte şi de alta a cursului mijlociu al râului Mureş, între Reghin şi Dumbrãvioara; pe râul Cibin, între hotarele comu­nelor Poplaca, Cristian, Orlat şi Gura Râului; pe Oltul Superior în zona Sânsimion-Tuşnad Sat, iar în lunca mijlocie a acestui râu între Sãrata, Colun, Scoreiu, Sãcãdate şi Glâmboaca. Cu preciza­rea cã în Cristianul Mãrgi­ni­mii Sibiului ornitologii au amenjat primul „Sana­toriu”, destinat îngrijirii pãsãrilor migratoare bol­nave sau accidentate, în vreme ce o camerã electro­nicã de luat vederi filmeazã viaţa cotidianã a unei familii de berze. Întreaga grijã pãrinteascã de bunãtate şi iubire vine din mãrinimia sufleteascã a ecologistei Miruna Gritu.

 

Ioan VULCAN-AGNIţEANUL